ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând anularea Ordinului nr. 131

emis în data de 09 septembrie 2010 și obligarea pârâtei să emită un ordin prin

care sa se constate că îndeplinește condițiile pentru redobândirea cetățeniei

române.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că în data de 09 septembrie 2010 i-a fost emis Ordinul nr. 131 emis de

Autoritatea Națională pentru Cetățenie prin care i-a fost respinsă cererea de redobândire

a cetățeniei române cu motivarea că nu sunt întrunire condițiile prevăzute de

art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991, republicată și modificată,

fără a se indica, în concret, care au fost aceste motive care au stat la baza respingerii

cererii de redobândire a cetățeniei române.

Mai arată reclamantul

că s-a reținut fără motiv că nu a împlinit vârsta de 18 ani, singurul incident înregistrat

a fost primirea unei amenzi administrative, care nu se încadrează în dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. b), amenda fiind achitată și prejudiciul reparat.

La data de 11 martie 2011,

Autoritatea Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția tardivității formulării cererii, excepția de inadmisibilitate pentru necompetența

generală a instanțelor judecătorești, iar pe fond a solicitat respingerea cererii

de chemare în judecată formulată ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu îndeplinește

condițiile cumulative pentru redobândirea cetățeniei române.

Prin sentința civilă

nr. 3365 din 10 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate.

A admis acțiunea formulată

de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie

și a anulat Ordinul nr. 131 din 09 septembrie 2010 emis de Autoritatea

Națională pentru Cetățenie.

A obligat pârâta să procedeze

la emiterea unui ordin de redobândire a cetățeniei române reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- excepția de inadmisibilitate

pentru necompetența generală a instanțelor judecătorești, este neîntemeiată având

în vedere că potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, republicată, ordinul

de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi

atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ. Hotărârea Curții de apel este definitivă și poate

fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

- excepția de tardivitate

este, de asemenea, neîntemeiată, față de dispozițiile art. 19 alin. (3) din lege

potrivit cărora Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de

acordare sau de redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere

a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată,

solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. La dosar se

află o adresă prin care pârâta a procedat la comunicarea ordinului către reclamant

la data de 09 septembrie 2010, însă nu a făcut dovada datei când a fost primit de

către reclamant, cu alte cuvinte nu a făcut dovada efectivei comunicări a ordinului,

nefiind depusă dovada confirmării de primire.

Pe fondul cauzei, Curtea

de apel a apreciat contestația ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

- prin Ordinul nr. 131

emis de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, reclamantului i-a fost respinsă

cererea de redobândire a cetățeniei romane cu motivarea că acesta nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 8 lit. b), c) și e) din Legea cetățeniei române

nr. 21/1991.

În cuprinsul ordinului

nu se arată motivul de fapt al respingerii cererii reclamantului, făcându-se trimitere

la dispozițiile legale incidențe și la raportul întocmit în temeiul art. 16

alin. (1) din lege de Comisia constituită potrivit art. 13 din lege.

Prin nemotivarea deciziei

s-a încălcat reclamantului dreptul la apărare, prin faptul că nu-și poate formula

contestația, în contextul în care nu cunoaște motivul de fapt al respingerii cererii

sale, autoritatea publică pârâtă încălcându-și obligația de transparență în emiterea

actelor administrative.

A mai constatat instanța

că din referatul la care se face trimitere în cuprinsul ordinului, se reține că

deși prin ordin se arată că cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 8 lit. b), c) și e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, în realitate,

Comisia a reținut doar neîndeplinirea condiției de la lit. b) din art. 8, respectiv,

faptul că petentul nu îndeplinește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate

față de Statul Român.

A mai apreciat instanța

că acest mod de a respinge cererea de redobândire a cetățeniei române fără a fi

indicat niciun motiv concret, constituie un exces de putere care lasă loc arbitrariului,

deoarece orice decizie trebuie luată în conformitate cu dispozițiile legale, cu

respectarea drepturilor cetățeanului și nu în ultimul rând cu principiul transparenței.

Așadar, pentru a verifica

eventualul refuz nejustificat al pârâtului de a admite cererea de redobândire a

cetățeniei române, urmează, pe de o parte, a analiza, faptele și informațiile care

au fost de natură să conducă la concluzia că petentul nu dovedește, prin comportament,

acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român, iar pe de altă parte, relațiile

pe care autoritățile le-au dat la cererea Comisiei.

Din acest punct de vedere,

nu se arată, care sunt motivele pentru care s-a apreciat că petentul nu dovedește,

prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român și răspunsul

la relațiile solicitate, nu se indică nici dacă avizul negativ este dat urmare a

unor relații comunicate de anumite autorități sau care este autoritatea care ar

fi dat asemenea relații de natură să conducă la o asemenea concluzie.

În final s-a reținut că

reclamantul presupune prin cererea de chemare în judecată că la baza refuzului ar

fi ordonanța nr. 12085/P/2008 din data de 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 2 București prin care s-a dispus în baza art. 262 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. cu aplicarea art. 18

1

C. pen. aplicarea unei amenzi administrative

de 600 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)-209

alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât în data de 23 septembrie 2008 a sustras din

magazinul C. Colentina diverse produse cuantumul prejudiciului fiind de 280,94 RON,

însă, a concluzionat instanța de fond, nici în acest caz nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 8 lit. e), întrucât textul vorbește despre condamnare, iar reclamantul

nu a fost condamnat, aplicându-i-se de către procuror o sancțiune cu caracter administrativ.

Împotriva sentinței civile

nr. 3367 din data de 10 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii

formulate de reclamantul C.R.

S-a învederat, prin motivele

de recurs, că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), instanța de fond aplicând greșit legea

în cauza dedusă judecății, în sensul că nu a ținut cont de faptul că potrivit prevederilor

art. 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, redobândirea cetățeniei române este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 8 alin.

(1) lit. b), c) și e) din lege, și de faptul că Comisia pentru cetățenie a acordat

aviz negativ cererii reclamantului, constatând că cererea nu întrunește aceste condiții.

La constatarea menționată, s-a arătat, a achiesat și președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie, care a respins cererea reclamantului prin Ordinul nr. 131/P

din 09 septembrie 2010, ordin care este corect și complet motivat, făcând trimitere

la raportul Comisiei pentru cetățenie întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din

Legea cetățeniei române nr. 21/1991.

Recurenta a mai susținut

că cererea reclamantului a fost respinsă în mod corect prin ordinul emis de către

președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, raportat la activitatea desfășurată

de către reclamant, care la data de 23 septembrie 2008 a sustras din magazinul C.

Colentina diverse produse, fiind cercetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria

sectorului 2 București, soluția pronunțată fiind de scoatere de sub urmărire penală

și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ întrucât fapta nu prezintă gradul

de pericol social al unei infracțiuni.

Este greșită, s-a precizat,

concepția instanței de fond conform căreia reclamantul trebuia să fie condamnat,

pentru a-i fi respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române. Loialitatea față

de Statul Român se manifestă, a susținut recurenta, prin respectarea legislației

Statului Român, nefăcându-se distincție între comportamente cu grad ridicat sau

scăzut de pericol social. Or, petentul nu trebuie obligatoriu condamnat, pentru

respingerea cererii sale de redobândire a cetățeniei române, încălcarea ordinii

de drept, comportamentul antisocial fiind suficiente prin ele însele pentru acordarea

avizului negativ.

Acordarea cetățeniei române,

s-a mai relevat, reprezintă o facultate și nu o obligație pentru Statul Român, apreciindu-se

că în mod eronat prima instanță a obligat la soluționarea favorabilă a cererii reclamantului,

ceea ce echivalează cu obligarea președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie

la emiterea unui nou ordin prin care să fie aprobată cererea petentului de redobândire

a cetățeniei române. Instanța de judecată, s-a învederat, nu poate obliga președintele

Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui nou ordin prin care să fie

aprobată cererea petentului de redobândire a cetățeniei române, ci poate numai să

oblige la emiterea actului administrativ fără a impune rezolvarea cererii într-un

anumit sens, deoarece s-ar substitui administrației și ar rezolva cererea în locul

ei. Aceasta, s-a concluzionat, ar fi o situație incompatibilă cu principiul separației

puterilor în stat, consacrat expres de dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituția

României, republicată.

În drept, recursul se

întemeiază pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 21/1991 și Legea

nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă

în cauză intimatul C.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea, în esență,

că dispozițiile Legii nr. 21/1991 stabilesc că se refuză redobândirea cetățeniei

române doar aspirantului la cetățenie condamnat, situație în care el nu se găsește.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat judecătorul

fondului, prin sentința recurată, aplicând corect legea la împrejurările de fapt

ale pricinii, a respins excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate invocate

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a admis acțiunea reclamantului C.R.,

cu consecința anulării Ordinului nr. 131 din 09 septembrie 2010 emis de Autoritatea

Națională pentru Cetățenie și a obligării pârâtei la emiterea în favoarea reclamantului

a unui ordin de redobândire a cetățeniei române.

Se reține că, potrivit

prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, cu modificările

și completările ulterioare, în forma în vigoare la data formulării de către reclamantul

C.R. a cererii de redobândire a cetățeniei române, aprobarea cererilor de acordare

ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui Autorității

Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetățenie.

Cum dispune expres

art. 13 alin. (1) și (5) din actul normativ sus-menționat, Comisia pentru cetățenie,

entitate fără personalitate juridică din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie,

are atribuția de a verifica și a constata, printr-un raport motivat care se adoptă

cu votul majorității membrilor prezenți, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege

pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenia română. Raportul

Comisiei pentru cetățenie, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei

române, se înaintează președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie [art.

17 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată și completată prin O.U.G. nr. 5/2010].

În condițiile art. 19

din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, republicată în M. Of. al României, Partea

I, nr. 576/13.08.2010, „(1) Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare

sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau redobândire

a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare

de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului. (2) În cazul în care constată

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a

cetățeniei române. (3) Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie

de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere

a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată,

solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Ordinul

de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi

atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ. Hotărârea Curții de apel este definitivă și poate

fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație

și Justiție”.

În cazul reclamantului

C.R. erau aplicabile dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, modificată

și completată prin O.U.G. nr. 5/2010, fiind astfel necesar a fi îndeplinite, pentru

redobândirea cetățeniei române, condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b),

c) și e) din lege, anume „dovedește, prin comportament, acțiuni sau atitudine, loialitate

față de Statul Român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept

sau securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea

acțiuni” [lit. b)], „a împlinit vârsta de 18 ani” [lit. c)], „este cunoscut cu o

bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune

care îl face nedemn de a fi cetățean străin” [lit. e)].

Prin raportul Comisiei

pentru cetățenie din data de 02 noiembrie 2009 emis în Dosarul nr. 3398/RD/2009

a fost avizată negativ cererea petentului C.R. și s-a propus respingerea cererii

de redobândire a cetățeniei române ca neîntemeiată, constatându-se că cererea nu

întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 10

1

din Legea nr. 21/1991,

republicată și modificată. S-a reținut, prin raport, făcându-se trimitere generală

la înscrisurile din dosar și la verificările efectuate de Direcția Cetățenie, că

petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b), respectiv nu dovedește,

prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român.

Ulterior, prin actul administrativ

atacat, respectiv Ordinul nr. 131/P din 09 septembrie 2010, Președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie, având în vedere raportul întocmit în temeiul art. 16

alin. (1) din Legea nr. 21/1991 și constatând, prin urmare, că cererea nu întrunește

cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea

nr. 21/1991, a dispus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române, formulată

de petentul C.R.

Instanța de fond a statuat

în mod judicios, în litigiu, că nu au fost relevate, în concret, de către autoritatea

pârâtă, împrejurări de natură să conducă la concluzia reținută în raportul Comisiei

pentru cetățenie din data de 02 noiembrie 2009 (și care a constituit temeiul de

fapt și de drept al ordinului contestat), aceea că reclamantul nu îndeplinește condiția

de la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu dovedește, prin comportament,

acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român. În mod evident, nu poate

fi încadrată în sfera de aplicabilitate a prevederilor art. 8 lit. b) din Legea

nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, fapta reclamantului, necontestată,

de a sustrage în cursul lunii septembrie 2008 din magazinul C. Colentina diverse

produse, pentru care s-a dispus prin ordonanță a procurorului aplicarea unei amenzi

administrative în cuantum de 600 RON.

Prima instanță nu a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, cu alte cuvinte nu a acționat cu exces de putere,

atunci când a procedat, urmare admiterii acțiunii reclamantului, la anularea Ordinului

nr. 131/P din 09 septembrie 2010 și la obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru

Cetățenie la emiterea unui nou act administrativ prin care să aprobe cererea reclamantului

C.R. de redobândire a cetățeniei române, instanța de contencios administrativ fiscal

competentă fiind îndreptățită, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „să

anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică

să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită

operațiune administrativă”.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că este legală și temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile

nr. 3365 din data de 10 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva sentinței civile nr. 3367 din

10 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2012.