ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând anularea Ordinului nr. 131 emis în data de 09 septembrie 2010 și obligarea pârâtei să emită un ordin prin care sa se constate că îndeplinește condițiile pentru redobândirea cetățeniei române.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în data de 09 septembrie 2010 i-a fost emis Ordinul nr. 131 emis de Autoritatea Națională pentru Cetățenie prin care i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române cu motivarea că nu sunt întrunire condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991, republicată și modificată, fără a se indica, în concret, care au fost aceste motive care au stat la baza respingerii cererii de redobândire a cetățeniei române. Mai arată reclamantul că s-a reținut fără motiv că nu a împlinit vârsta de 18 ani, singurul incident înregistrat a fost primirea unei amenzi administrative, care nu se încadrează în dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b), amenda fiind achitată și prejudiciul reparat.

La data de 11 martie 2011, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii, excepția de inadmisibilitate pentru necompetența generală a instanțelor judecătorești, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu îndeplinește condițiile cumulative pentru redobândirea cetățeniei române. Prin sentința civilă nr. 3365 din 10 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate. A admis acțiunea formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a anulat Ordinul nr. 131 din 09 septembrie 2010 emis de Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

A obligat pârâta să procedeze la emiterea unui ordin de redobândire a cetățeniei române reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - excepția de inadmisibilitate pentru necompetența generală a instanțelor judecătorești, este neîntemeiată având în vedere că potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, republicată, ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ. Hotărârea Curții de apel este definitivă și poate fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- excepția de tardivitate este, de asemenea, neîntemeiată, față de dispozițiile art. 19 alin. (3) din lege potrivit cărora Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. La dosar se află o adresă prin care pârâta a procedat la comunicarea ordinului către reclamant la data de 09 septembrie 2010, însă nu a făcut dovada datei când a fost primit de către reclamant, cu alte cuvinte nu a făcut dovada efectivei comunicări a ordinului, nefiind depusă dovada confirmării de primire.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a apreciat contestația ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente: - prin Ordinul nr. 131 emis de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, reclamantului i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei romane cu motivarea că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b), c) și e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991. În cuprinsul ordinului nu se arată motivul de fapt al respingerii cererii reclamantului, făcându-se trimitere la dispozițiile legale incidențe și la raportul întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din lege de Comisia constituită potrivit art. 13 din lege. Prin nemotivarea deciziei s-a încălcat reclamantului dreptul la apărare, prin faptul că nu-și poate formula contestația, în contextul în care nu cunoaște motivul de fapt al respingerii cererii sale, autoritatea publică pârâtă încălcându-și obligația de transparență în emiterea actelor administrative.

A mai constatat instanța că din referatul la care se face trimitere în cuprinsul ordinului, se reține că deși prin ordin se arată că cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b), c) și e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, în realitate, Comisia a reținut doar neîndeplinirea condiției de la lit. b) din art. 8, respectiv, faptul că petentul nu îndeplinește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român. A mai apreciat instanța că acest mod de a respinge cererea de redobândire a cetățeniei române fără a fi indicat niciun motiv concret, constituie un exces de putere care lasă loc arbitrariului, deoarece orice decizie trebuie luată în conformitate cu dispozițiile legale, cu respectarea drepturilor cetățeanului și nu în ultimul rând cu principiul transparenței.

Așadar, pentru a verifica eventualul refuz nejustificat al pârâtului de a admite cererea de redobândire a cetățeniei române, urmează, pe de o parte, a analiza, faptele și informațiile care au fost de natură să conducă la concluzia că petentul nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român, iar pe de altă parte, relațiile pe care autoritățile le-au dat la cererea Comisiei. Din acest punct de vedere, nu se arată, care sunt motivele pentru care s-a apreciat că petentul nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român și răspunsul la relațiile solicitate, nu se indică nici dacă avizul negativ este dat urmare a unor relații comunicate de anumite autorități sau care este autoritatea care ar fi dat asemenea relații de natură să conducă la o asemenea concluzie.

În final s-a reținut că reclamantul presupune prin cererea de chemare în judecată că la baza refuzului ar fi ordonanța nr. 12085/P/2008 din data de 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București prin care s-a dispus în baza art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. cu aplicarea art. 18 1 C. pen. aplicarea unei amenzi administrative de 600 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât în data de 23 septembrie 2008 a sustras din magazinul C. Colentina diverse produse cuantumul prejudiciului fiind de 280,94 RON, însă, a concluzionat instanța de fond, nici în acest caz nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 lit. e), întrucât textul vorbește despre condamnare, iar reclamantul nu a fost condamnat, aplicându-i-se de către procuror o sancțiune cu caracter administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 3367 din data de 10 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantul C.R. S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), instanța de fond aplicând greșit legea în cauza dedusă judecății, în sensul că nu a ținut cont de faptul că potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, redobândirea cetățeniei române este condiționată de îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din lege, și de faptul că Comisia pentru cetățenie a acordat aviz negativ cererii reclamantului, constatând că cererea nu întrunește aceste condiții. La constatarea menționată, s-a arătat, a achiesat și președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, care a respins cererea reclamantului prin Ordinul nr. 131/P din 09 septembrie 2010, ordin care este corect și complet motivat, făcând trimitere la raportul Comisiei pentru cetățenie întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991.

Recurenta a mai susținut că cererea reclamantului a fost respinsă în mod corect prin ordinul emis de către președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, raportat la activitatea desfășurată de către reclamant, care la data de 23 septembrie 2008 a sustras din magazinul C. Colentina diverse produse, fiind cercetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, soluția pronunțată fiind de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Este greșită, s-a precizat, concepția instanței de fond conform căreia reclamantul trebuia să fie condamnat, pentru a-i fi respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române.

Loialitatea față de Statul Român se manifestă, a susținut recurenta, prin respectarea legislației Statului Român, nefăcându-se distincție între comportamente cu grad ridicat sau scăzut de pericol social. Or, petentul nu trebuie obligatoriu condamnat, pentru respingerea cererii sale de redobândire a cetățeniei române, încălcarea ordinii de drept, comportamentul antisocial fiind suficiente prin ele însele pentru acordarea avizului negativ. Acordarea cetățeniei române, s-a mai relevat, reprezintă o facultate și nu o obligație pentru Statul Român, apreciindu-se că în mod eronat prima instanță a obligat la soluționarea favorabilă a cererii reclamantului, ceea ce echivalează cu obligarea președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui nou ordin prin care să fie aprobată cererea petentului de redobândire a cetățeniei române.

Instanța de judecată, s-a învederat, nu poate obliga președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui nou ordin prin care să fie aprobată cererea petentului de redobândire a cetățeniei române, ci poate numai să oblige la emiterea actului administrativ fără a impune rezolvarea cererii într-un anumit sens, deoarece s-ar substitui administrației și ar rezolva cererea în locul ei. Aceasta, s-a concluzionat, ar fi o situație incompatibilă cu principiul separației puterilor în stat, consacrat expres de dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituția României, republicată. În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 21/1991 și Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul C.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea, în esență, că dispozițiile Legii nr. 21/1991 stabilesc că se refuză redobândirea cetățeniei române doar aspirantului la cetățenie condamnat, situație în care el nu se găsește. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În mod întemeiat judecătorul fondului, prin sentința recurată, aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale pricinii, a respins excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate invocate de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a admis acțiunea reclamantului C.R., cu consecința anulării Ordinului nr. 131 din 09 septembrie 2010 emis de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a obligării pârâtei la emiterea în favoarea reclamantului a unui ordin de redobândire a cetățeniei române.

Se reține că, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data formulării de către reclamantul C.R. a cererii de redobândire a cetățeniei române, aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetățenie. Cum dispune expres art. 13 alin. (1) și (5) din actul normativ sus-menționat, Comisia pentru cetățenie, entitate fără personalitate juridică din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, are atribuția de a verifica și a constata, printr-un raport motivat care se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenia română.

Raportul Comisiei pentru cetățenie, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei române, se înaintează președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie [art. 17 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată și completată prin O.U.G. nr. 5/2010]. În condițiile art. 19 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 576/13.08.2010, „(1) Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului.

(2) În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române. (3) Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ.

Hotărârea Curții de apel este definitivă și poate fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție”. În cazul reclamantului C.R. erau aplicabile dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 5/2010, fiind astfel necesar a fi îndeplinite, pentru redobândirea cetățeniei române, condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din lege, anume „dovedește, prin comportament, acțiuni sau atitudine, loialitate față de Statul Român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni” [lit. b)], „a împlinit vârsta de 18 ani” [lit. c)], „este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean străin” [lit. e)]. Prin raportul Comisiei pentru cetățenie din data de 02 noiembrie 2009 emis în Dosarul nr. 3398/RD/2009 a fost avizată negativ cererea petentului C.R.

și s-a propus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române ca neîntemeiată, constatându-se că cererea nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, republicată și modificată. S-a reținut, prin raport, făcându-se trimitere generală la înscrisurile din dosar și la verificările efectuate de Direcția Cetățenie, că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b), respectiv nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român.

Ulterior, prin actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 131/P din 09 septembrie 2010, Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, având în vedere raportul întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 și constatând, prin urmare, că cererea nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991, a dispus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române, formulată de petentul C.R. Instanța de fond a statuat în mod judicios, în litigiu, că nu au fost relevate, în concret, de către autoritatea pârâtă, împrejurări de natură să conducă la concluzia reținută în raportul Comisiei pentru cetățenie din data de 02 noiembrie 2009 (și care a constituit temeiul de fapt și de drept al ordinului contestat), aceea că reclamantul nu îndeplinește condiția de la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român.

În mod evident, nu poate fi încadrată în sfera de aplicabilitate a prevederilor art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, fapta reclamantului, necontestată, de a sustrage în cursul lunii septembrie 2008 din magazinul C. Colentina diverse produse, pentru care s-a dispus prin ordonanță a procurorului aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 600 RON. Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, cu alte cuvinte nu a acționat cu exces de putere, atunci când a procedat, urmare admiterii acțiunii reclamantului, la anularea Ordinului nr. 131/P din 09 septembrie 2010 și la obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie la emiterea unui nou act administrativ prin care să aprobe cererea reclamantului C.R.

de redobândire a cetățeniei române, instanța de contencios administrativ fiscal competentă fiind îndreptățită, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”. În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este legală și temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 3365 din data de 10 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva sentinței civile nr. 3367 din 10 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.