ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta T.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să procedeze la analizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită și să-i comunice ordinul de redobândire a cetățeniei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării cererii, cu daune interese de 100 RON pe zi de întârziere până la comunicarea ordinului și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în data de 04 august 2010, cererea nefiind soluționată nici până la momentul sesizării instanței.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca prematur introdusă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 2301 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei T.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca rămasă fără obiect, în privința capătului de cerere privind analizarea cererii și ca prematură în rest și a respins ca nefondate pretențiile reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 02 martie 2011, astfel că a rămas fără obiect capătul de cerere privind analizarea cererii sale.

Instanța a reținut prematuritatea capetelor de cerere privind obligarea la emiterea ordinului și comunicarea acestuia, arătând că atâta timp cât autoritatea nu analizase încă cererea de redobândire în Comisia pentru cetățenie, nu s-a născut obligația Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de a emite ordinul și de a-l comunica, și, prin urmare, nici dreptul corelativ al reclamantei. Instanța a respins cererea privind c heltuielile de judecată, reținând că reclamanta a ales să formuleze acțiune în instanță înainte de expirarea termenului legal de 5 luni de soluționare a cererii sale, antrenând concluzia că efectuarea la acel moment a cheltuielilor ocazionate de această promovare prematură a acțiunii a fost cu totul nejustificată, cum avea să se dovedească în cele din urmă, prin rămânerea fără obiect a pricinii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că sentința pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, că instanța de fond trebuia să sancționeze Autoritatea Națională pentru Cetățenie pentru încălcarea termenului legal de maxim 5 luni de zile pentru analizarea dosarului, acesta fiind analizat în fapt la cca. 8 luni de zile de la data înregistrării sale.

Apreciază recurenta că nesoluționarea cererii de către autoritatea pârâtă după expirarea termenului maxim prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat sub forma tăcerii administrației și, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei, cu atât mai mult cu cât reclamanta a invocat ca temei de drept prevederile art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 554/2004, iar instanța trebuia să verifice, în virtutea rolului activ, și dacă s-a respectat termenul legal de soluționare a cererii sale, care este de maxim 5 luni de zile pentru emiterea unui aviz pozitiv sau negativ, respectiv maxim 30 zile pentru emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române care se calculează de la expirarea termenului de 5 luni de zile.

Recurenta critică soluția instanței de fond sub aspectul respingerii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, subliniind faptul că în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantului într-un termen rezonabil. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. În cauza dedusă judecății, reclamanta T.A. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 19 noiembrie 2010, invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române.

Până la primul termen de judecată de la 23 martie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca fiind prematur introdusă, respectiv ca urmare a admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată în raport de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând totodată că la data de 02 martie 2011 cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv. În acest context, în mod corect instanța de fond, prin sentința pronunțată, a apreciat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind analizarea cererii reclamantei și l-a respins în consecință.

Înalta Curte apreciază ca fiind corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea ca premature a capetelor de cerere privind obligarea la emiterea ordinului și comunicarea acestuia, dat fiind faptul că, deoarece la momentul formulării acțiunii autoritatea nu analizase încă cererea de redobândire în Comisia pentru cetățenie, nu s-a născut obligația președintelui autorității de a emite ordinul și de a-l comunica, și, prin urmare, nici dreptul corelativ al reclamantei. Astfel fiind, Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluționarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă în fața instanței de fond, se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) și art. 275 C. proc.

civ., astfel cum au fost redate mai sus. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.: „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În ceea ce privește condiția stabilită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că partea care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie „căzută în pretenții”, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în ceea ce o privește pe pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă situația netăgăduită de reclamantă, potrivit căreia cererea acesteia de redobândire a cetățeniei române s-a soluționat la data 02 martie 2011, aceasta fiind obligația de îndeplinit de către autoritatea pârâtă. Dezlegarea dată de către instanță primelor capete de cerere ale acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se reține o „cădere în pretenții” a pârâtei, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității, reprezentată de „refuzul nejustificat” de a da curs pretențiilor reclamantei.

Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse judecății și, prin urmare, nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă. Pe de altă parte, atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ. se arată că pârâtul care a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil la ședința Comisiei care a avut loc înainte de termenul de judecată nu poate determina obligarea la plata acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, că instanța de fond în mod corect a respins ca nefondate pretențiile reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, astfel că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.A. împotriva sentinței civile nr. 2301 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2012.