ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4189/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cererii

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.O. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E., în calitate de

președinte a Autorității Naționale pentru Cetățenie, să se constate

nesoluționarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a

cetățeniei române, obligarea acestora la soluționarea cererii, la emiterea și

comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire la sediul ales (indiferent dacă acesta

este pozitiv sau negativ) „de îndată”.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la data de 18 octombrie 2010 a depus cerere de

redobândire a cetățeniei române înregistrată în anul 2010, iar la data de 3

martie 2011 a adresat pârâtei o solicitare de soluționare a cererii de

redobândire, de emitere și comunicare a Ordinului de redobândire a cetățeniei

române „de îndată”, precum și întrebări concrete care să reflecte modul în care

se lucrează la cererea sa, însă nu a primit răspuns.

Întrucât a trecut un termen

de peste 5 luni de zile de la data înregistrării cererii sale la autoritatea pârâtă,

reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale prin nesoluționarea în termenul

legal a cererii de redobândire a cetățeniei române.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că în cauză s-a stabilit

termen pentru analizarea cererii reclamantului la data de 5 august 2011 și întrucât

s-a constatat că verificările nu sunt finalizate, neavând la dispoziție toate informațiile

solicitate instituțiilor abilitate, s-a acordat un nou termen pentru analizarea

dosarului la data de 5 octombrie 2011, așa încât nu se poate reține în sarcina autorității

un refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Cu privire la solicitarea

reclamantei de emitere a Ordinului privind redobândirea cetățeniei române, pârâta

a solicitat respingerea ca prematură, cu motivarea că aceasta constituie o etapă

distinctă în cadrul procedurii legale de acordare sau redobândire a cetățeniei române,

ulterioară analizării cererii de către Comisia pentru Cetățenie.

Referitor la cererea de

obligare la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a susținut că nu este în culpă

procesuală, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1)

din C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse

la dosar, pârâta a arătat că la data de 7 octombrie 2011, cererea reclamantei a

fost avizată pozitiv.

Prin sentința nr. 6023

din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția prematurității invocată de pârâtă, precum și capătul

de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulat de

reclamantă ca rămas fără obiect.

Prin aceeași sentință,

a obligat pârâta să comunice reclamantei, prin scrisoare recomandată cu confirmare

de primire, de îndată după emitere, ordinul prin care este soluționată cererea de

redobândire a cetățeniei române, precum și la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă, în cuantum de 508,3 RON.

Pentru a pronunța acestă

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la cererea

de redobândire a cetățeniei române, prima instanță a reținut că la data introducerii

prezentei acțiuni 5 aprilie 2011 cererea reclamantei nu era soluționată, fiind stabilit

termen pentru analizare și avizare la data de 5 octombrie 2011, și întrucât în ședința

din data de 7 octombrie 2011 cererea a fost avizată favorabil, aceasta a rămas fără

obiect.

Referitor la excepția

de prematuritate, dar și pe fondul capătului de cerere privind emiterea și comunicarea

Ordinului de redobândire a cetățeniei, prima instanță a avut în vedere prevederile

art. 19 din Legea nr. 21/1991, constatând că pârâta nu a soluționat cererea reclamantei

în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen care nu poate fi apreciat ca fiind

de recomandare, ci este un termen cu caracter obligatoriu.

În ceea ce privește obligarea

pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata către reclamantă a cheltuielilor

de judecată în cuantum de 508,3 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru

judiciar și onorariul de avocat, prima instanță a reținut că, deși capătul de cerere

privind avizarea cererii reclamantei a fost respins ca rămas fără obiect, autoritatea

pârâtă a căzut în pretenții, în condițiile în care pretențiile deduse judecății

au reprezentat, în fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii numai ca urmare

a introducerii prezentei acțiuni în instanță, în timpul procesului ea fiind obligată

să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să soluționeze

cererea sa.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 punctul 9 și ale

art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit prima instanță a interpretat și aplicat

legea, respingând excepția prematurității capătului de cerere privind emiterea ordinului

de redobândire a cetățeniei române de către reclamantă, întrucât emiterea ordinului

de aprobare a cererii este o etapă ulterioară soluționării de către Comisia pentru

cetățenie, menționând că Președintele A.N.C. a aprobat cererea reclamantei de redobândire

a cetățeniei române prin Ordinul nr. 1076/P din 1 noiembrie 2011 în termen de 30

de zile de la data când cererea a fost avizată pozitiv (7 octombrie 2011), legiuitorul

neprevăzând un termen expres pentru emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei

române.

Totodată, a susținut că

în mod greșit a fost obligată autoritatea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât

cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la autoritate

la data de 4 noiembrie 2010, iar președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus

solicitarea de relații de la autorități și a fixat termenul la care cererea să fie

verificată din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 11 din Legea

nr. 21/1991 pentru 9 februarie 2011, deci în termenul legal de 5 luni de la înregistrare

și înainte de sesizarea instanței. Cererea a fost analizată la termenul fixat, dar

întrucât nu erau primite relațiile de la toate autoritățile abilitate a fost fixat

un nou termen, iar după primirea tuturor relațiilor solicitate, la data de 7

octombrie 2011 cererea fiind avizată pozitiv.

În concluzie, recurenta-pârâtă

a susținut că intimatei reclamante nu i s-a produs vreo vătămare, ci, dimpotrivă,

i-a fost recunoscut un drept prin aprobarea cererii de redobândire a cetățeniei

române la următorul termen, fiind incidente astfel prevederile art. 275 din C. proc.

civ., pentru că nu numai că au fost recunoscute pretențiile reclamantei, dar autoritatea

își îndeplinise obligațiile prevăzute de lege, nefiind astfel în culpă procesuală.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române și obligarea acesteia să-i soluționeze respectiva cerere.

În speță, se constată

că cererea intimatei-reclamante a fost înregistrată la autoritatea pârâtă la data

de 18 octombrie 2010, iar potrivit susținerilor pârâtei, a fost verificată sub aspectul

îndeplinirii condițiilor în termenul de 5 luni prevăzut de lege, la data de 9

februarie 2011, când s-a apreciat că nu erau complete relațiile solicitate altor

instituții ale statului pentru

respectarea

procedurii legale prevăzute de dispozițiile art. 8 lit. b) și e) din Legea nr. 21/1991,

caz în care s-a procedat

la o nouă verificare în data de 5 august 2011 și apoi la 5 octombrie 2011.

La data de 7

octombrie 2011, constatându-se îndeplinite condițiile legale, cererea a fost avizată

pozitiv și ulterior aprobată prin Ordinul nr. 1076/P din 1 noiembrie 2011.

Cât privește termenul

de 5 luni în care trebuia soluționată cererea de redobândire a cetățeniei a cărui

depășire a fost invocată de intimată și reținută de prima instanță, Înalta Curte

reține că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor

necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data

înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își găsește

justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii, în plus,

la data sesizării instanței nu exista nicio întârziere din partea autorității.

Așadar, cererea a fost

soluționată potrivit legii, a fost avizată pozitiv (7 octombrie 2011), fiind emis

și ordinul prin care a fost aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei

române (1 noiembrie 2011), așa încât nu se poate reține în sarcina recurentei-pârâte

un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei

în

sensul art. 2 lit. i)

din Legea nr. 554/2004

definit ca

„exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei

persoane"

pentru a

fi în culpă procesuală.

În fine, instanța de control

judiciar reține că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor

de acordare sau redobândire a cetățeniei române, însă complexitatea procedurii exclude,

în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja

însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri, dar câtă vreme, în

prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea

și comunicarea ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru

reclamantă, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile

care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâtei.

Prin urmare, se constată

că, în speță, au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 274 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 6023 din 19 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie

2012.