ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București reclamantul C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie anularea Ordinului de respingere a cetățeniei române nr. 315/P

din 8 iunie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie și

obligarea pârâtei să emită un nou ordin prin care să-i acorde cetățenia română

întrucât îndeplinește toate condițiile pentru redobândirea cetățeniei române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei

române în data de 14 iulie 2010.

La data de 1 iunie

2011 a fost informat printr-o adresă a pârâtei A.N.C. că a fost avizată pozitiv

cererea sa la 25 mai 2011.

Ulterior a solicitat

emiterea ordinului, dar prin adresa din 20 iulie 2011 i s-a adus la cunoștință

că i-a fost respinsă cererea prin ordinul mai sus precizat, pentru că nu ar

îndeplini cumulativ prevederile art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea

nr. 21/1991.

Reclamantul a invocat

faptul că actul contestat este emis cu exces de putere și încalcă principiul

transparenței, ordinul nefiind motivat.

Prin Sentința nr.

6606 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul C.R., a anulat Ordinul nr. 315/P din 8 iunie 2011 al

pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a obligat

pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui

nou ordin privind cererea reclamantului de redobândire a cetățenie române, a

obligat pârâții la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Prin cererea sa,

reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 315/P din 8 iunie 2011 prin care

i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române.

Reclamantul a depus

cererea de redobândire a cetățeniei române la 14 iulie 2010.

Cererea sa a fost

avizată pozitiv de comisia pentru cetățenie în data de 25 mai 2011.

Ulterior, prin

raportul din 7 iunie 2011 comisia pentru cetățenie a revenit asupra avizului

anterior și a avizat negativ cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei

române.

Deși comisia în

raportul mai sus menționat a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile

prevăzute la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în ordinul contestat, fără

nici o motivare cererea reclamantului a fost este respinsă pentru

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b), c) și e) din aceeași

lege.

În acest context

instanța a reținut că se afla în imposibilitate de a cenzura actul contestat,

necunoscând motivele concrete ale respingerii cererii reclamantului iar

reclamantul este lipsit de orice posibilitate de a se apăra, încălcându-i-se

acest drept.

Cu privire la

solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei A.N.C. la emiterea unui ordin

prin care să i se acorde cetățenia română s-a reținut că această solicitare

este neîntemeiată, pentru că pe de o parte instanța nu a putut cenzura toate

aspectele și motivele pentru care cererea reclamantului a fost respinsă

întrucât ordinul și actele depuse nu conțin motivele clare ale poziției

pârâților, iar pe de altă parte instanța nu a fost în posesia tuturor

documentelor necesare soluționării cererii, respectiv a verificărilor efectuate

de instituțiile abilitate ale statului pentru a se putea face o evaluare

completă a cererii reclamantului.

În acest context

instanța nu a putut aprecia că refuzul pârâților de soluționare pozitivă a

cererii ar fi unul nejustificat.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București menționate a declarat recurs C.R.

În conformitate cu

prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea

nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada

achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de C.R. împotriva

Sentinței nr. 6606 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL