ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie anularea Ordinului de respingere a cetățeniei române nr. 315/P din 8 iunie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie și obligarea pârâtei să emită un nou ordin prin care să-i acorde cetățenia română întrucât îndeplinește toate condițiile pentru redobândirea cetățeniei române. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române în data de 14 iulie 2010. La data de 1 iunie 2011 a fost informat printr-o adresă a pârâtei A.N.C.

că a fost avizată pozitiv cererea sa la 25 mai 2011. Ulterior a solicitat emiterea ordinului, dar prin adresa din 20 iulie 2011 i s-a adus la cunoștință că i-a fost respinsă cererea prin ordinul mai sus precizat, pentru că nu ar îndeplini cumulativ prevederile art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991. Reclamantul a invocat faptul că actul contestat este emis cu exces de putere și încalcă principiul transparenței, ordinul nefiind motivat. Prin Sentința nr. 6606 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.R., a anulat Ordinul nr. 315/P din 8 iunie 2011 al pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a obligat pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui nou ordin privind cererea reclamantului de redobândire a cetățenie române, a obligat pârâții la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele: Prin cererea sa, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 315/P din 8 iunie 2011 prin care i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române. Reclamantul a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la 14 iulie 2010. Cererea sa a fost avizată pozitiv de comisia pentru cetățenie în data de 25 mai 2011. Ulterior, prin raportul din 7 iunie 2011 comisia pentru cetățenie a revenit asupra avizului anterior și a avizat negativ cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Deși comisia în raportul mai sus menționat a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în ordinul contestat, fără nici o motivare cererea reclamantului a fost este respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b), c) și e) din aceeași lege.

În acest context instanța a reținut că se afla în imposibilitate de a cenzura actul contestat, necunoscând motivele concrete ale respingerii cererii reclamantului iar reclamantul este lipsit de orice posibilitate de a se apăra, încălcându-i-se acest drept. Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei A.N.C. la emiterea unui ordin prin care să i se acorde cetățenia română s-a reținut că această solicitare este neîntemeiată, pentru că pe de o parte instanța nu a putut cenzura toate aspectele și motivele pentru care cererea reclamantului a fost respinsă întrucât ordinul și actele depuse nu conțin motivele clare ale poziției pârâților, iar pe de altă parte instanța nu a fost în posesia tuturor documentelor necesare soluționării cererii, respectiv a verificărilor efectuate de instituțiile abilitate ale statului pentru a se putea face o evaluare completă a cererii reclamantului.

În acest context instanța nu a putut aprecia că refuzul pârâților de soluționare pozitivă a cererii ar fi unul nejustificat. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București menționate a declarat recurs C.R. În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.R. împotriva Sentinței nr. 6606 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL