ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 550/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul V.A. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să

se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei să procedeze la analizarea

din avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, obligarea pârâtei să comunice,

ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române în

termen de 30 de zile și să îl programeze pentru depunerea jurământului de

credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului și la

plata unor daune interese în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere

de la data introducerii acțiunii până la data primirii ordinului de redobândire

a cetățeniei române.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în data de 07 aprilie 2010 a depus cerere de

redobândire a cetățeniei române la Consulatul General al României din Cernăuți,

fără a primi număr de înregistrare și ulterior la 04 august 2010 a depus cerere

de urgentare a soluționării dosarului la Autoritatea Națională pentru Cetățenie

Prin întâmpinare

pârâta a arătat că președintele ANC a aprobat cererea reclamantului, emițând

Ordinul de redobândire a cetățeniei nr. 113/P din data de 4 martie 2011,

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, neexistând un refuz

nejustificat de soluționare a cererii.

Prin Sentința civilă

nr. 2021/15 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins capetele de cerere privind avizarea cererii

și emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei ca rămase fără obiect și a

respins celelalte capete de cerere formulate.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că, cererea de redobândire a

cetățeniei române formulată de reclamantul V.A., fără număr de înregistrare, a

fost analizată și avizată pozitiv fiind emis Ordinul de redobândire a

cetățeniei nr. 113/P din data de 4 martie 2011, astfel încât capetele de cerere

privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei și emiterea ordinului de

redobândire a cetățeniei române sunt lipsite de obiect.

Pentru aceleași

considerente, referitor la capetele de cerere din acțiune având ca obiect

obligarea pârâților la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei

române, la programarea reclamantului pentru depunerea jurământului și la plata

sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese,

instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate și a dispus respingerea

acestora, întrucât nu poate fi vorba de nesoluționarea unei cereri, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 sau de existența unui refuz

nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act

normativ.

Asupra capătului de

cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a avut în

vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ.,

neexistând un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, pentru

a se reține culpa procesuală a pârâtei.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul V.A. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit.

c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată, comisia va verifica

îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române

într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.

În preambulul O.U.G.

nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Cetățenie sunt precizate în mod expres motivele adoptării

acesteia, rezultând fără echivoc faptul că termenul de 5 luni de zile în care

trebuie analizat dosarul este unul imperativ.

Cu toate că textul de

lege este cât se poate de clar prevăzând un termen expres de maxim 5 luni

pentru verificarea dosarului, ANC a stabilit termen pentru analizarea cererii

la data de 10 ianuarie 2011, cu încălcarea termenului legal chiar dacă ne

raportăm la data de 22 iunie 2010.

În aceste condiții,

refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantului rezultă din

depășirea de către ANC a termenului în care avea obligația de a analiza cererea

în termenul prevăzut de lege, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din

Legea nr. 554/2004.

Recurentul mai arată

că soluționarea cererii de către autoritatea pârâtă după expirarea termenului

maxim prevăzut de către lege face să subziste refuzul nejustificat sub forma

tăcerii administrației și, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a

pârâtei, cu atât mai mult cu cât acesta a invocat ca temei de drept prevederile

art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 554/2004, iar instanța trebuia să verifice în

virtutea rolului activ dacă s-a respectat termenul legal de soluționare a

cererii care este de maxim 5 luni de zile pentru emiterea unui aviz pozitiv sau

negativ, respectiv maxim 30 de zile pentru emiterea și comunicarea ordinului de

redobândire a cetățeniei române care se calculează de la expirarea termenului

de 5 luni de zile.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea reclamantului

a fost înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 22

iunie 2010, iar în conformitate cu art. 14

1

alin. (2) din Legea nr.

21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca termen de soluționare a cererii

data de 10 ianuarie 2011, respectându-se termenul de 5 luni prevăzut de lege.

Termenul de 5 luni

prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data

înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.

Reclamantul a

formulat prezenta acțiune la data de 24 august 2010, astfel că nu se poate

reține că acesta a fost lezat prin încălcarea drepturilor sale constituționale.

Față de situația de fapt

existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul

introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective,

nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului

administrativ, neputându-se identifica "exprimarea explicită, cu exces de

putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".

În cauza de față,

nesoluționarea cererii reclamantului s-a datorat faptului că până la formularea

acțiunii judecătorești nu era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege

pentru soluționarea acesteia.

Totodată, având în

vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 invocat de recurent,

dispoziții care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h),

termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea

sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură

specială.

Legiuitorul a

stabilit o procedură specială în privința soluționării cererilor de redobândire

a cetățeniei române, parcurgerea acesteia nefiind posibilă în 30 de zile.

Acordarea cetățeniei

române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o

posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc

condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisie, potrivit art. 11 din

Legea nr. 21/1991.

Pe de altă parte,

Înalta Curte are în vedere și faptul că cererea reclamantului înregistrată sub

nr. 27973/RD/2010, a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie la data

de 3 martie 2011, ulterior fiind emis Ordinul de aprobare a cetățeniei române

nr. 113P.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot

fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.A. împotriva Sentinței civile nr. 2021 din 15 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2012.

Procesat

de GGC - NN