ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 550/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei să procedeze la analizarea din avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, obligarea pârâtei să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile și să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului și la plata unor daune interese în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acțiunii până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 07 aprilie 2010 a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Consulatul General al României din Cernăuți, fără a primi număr de înregistrare și ulterior la 04 august 2010 a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului la Autoritatea Națională pentru Cetățenie Prin întâmpinare pârâta a arătat că președintele ANC a aprobat cererea reclamantului, emițând Ordinul de redobândire a cetățeniei nr. 113/P din data de 4 martie 2011, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, neexistând un refuz nejustificat de soluționare a cererii. Prin Sentința civilă nr. 2021/15 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins capetele de cerere privind avizarea cererii și emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei ca rămase fără obiect și a respins celelalte capete de cerere formulate.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantul V.A., fără număr de înregistrare, a fost analizată și avizată pozitiv fiind emis Ordinul de redobândire a cetățeniei nr. 113/P din data de 4 martie 2011, astfel încât capetele de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei și emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române sunt lipsite de obiect.

Pentru aceleași considerente, referitor la capetele de cerere din acțiune având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române, la programarea reclamantului pentru depunerea jurământului și la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate și a dispus respingerea acestora, întrucât nu poate fi vorba de nesoluționarea unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 sau de existența unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ. Asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a avut în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc.

civ., neexistând un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, pentru a se reține culpa procesuală a pârâtei. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul V.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată, comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii. În preambulul O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie sunt precizate în mod expres motivele adoptării acesteia, rezultând fără echivoc faptul că termenul de 5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ.

Cu toate că textul de lege este cât se poate de clar prevăzând un termen expres de maxim 5 luni pentru verificarea dosarului, ANC a stabilit termen pentru analizarea cererii la data de 10 ianuarie 2011, cu încălcarea termenului legal chiar dacă ne raportăm la data de 22 iunie 2010. În aceste condiții, refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantului rezultă din depășirea de către ANC a termenului în care avea obligația de a analiza cererea în termenul prevăzut de lege, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul mai arată că soluționarea cererii de către autoritatea pârâtă după expirarea termenului maxim prevăzut de către lege face să subziste refuzul nejustificat sub forma tăcerii administrației și, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei, cu atât mai mult cu cât acesta a invocat ca temei de drept prevederile art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 554/2004, iar instanța trebuia să verifice în virtutea rolului activ dacă s-a respectat termenul legal de soluționare a cererii care este de maxim 5 luni de zile pentru emiterea unui aviz pozitiv sau negativ, respectiv maxim 30 de zile pentru emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române care se calculează de la expirarea termenului de 5 luni de zile.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 22 iunie 2010, iar în conformitate cu art. 14 1 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca termen de soluționare a cererii data de 10 ianuarie 2011, respectându-se termenul de 5 luni prevăzut de lege. Termenul de 5 luni prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.

Reclamantul a formulat prezenta acțiune la data de 24 august 2010, astfel că nu se poate reține că acesta a fost lezat prin încălcarea drepturilor sale constituționale. Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". În cauza de față, nesoluționarea cererii reclamantului s-a datorat faptului că până la formularea acțiunii judecătorești nu era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 invocat de recurent, dispoziții care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială. Legiuitorul a stabilit o procedură specială în privința soluționării cererilor de redobândire a cetățeniei române, parcurgerea acesteia nefiind posibilă în 30 de zile. Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisie, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și faptul că cererea reclamantului înregistrată sub nr. 27973/RD/2010, a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie la data de 3 martie 2011, ulterior fiind emis Ordinul de aprobare a cetățeniei române nr. 113P. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.A. împotriva Sentinței civile nr. 2021 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012. Procesat de GGC - NN