ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții V.S. și V.D. au chemat în

judecată Autoritatea Națională pentru Cetățenie, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta să constate refuzul pârâtei de a le soluționa cererea

de redobândire a cetățeniei române și să fie obligată pârâta să procedeze la

analizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii. Totodată, au solicitat instanței să oblige pârâta să le emită și să

le comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire, respectiv să-i programeze pentru depunerea

jurământului de credință față de țară, sub sancțiunea plății a 100 RON pe

fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au susținut că la data de 27 ianuarie 2010 au depus la

Ambasada României la Cernăuți cereri de redobândire a cetățeniei române și că,

întrucât nu au primit niciun răspuns pe data de 30 martie 2010 au depus cereri

de urgentare la care li s-a răspuns că dosarul se află în lucru.

Având în vedere

prevederile art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost

modificată și potrivit cu care "Comisia va verifica îndeplinirea

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un

termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii", precum

și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, reclamanții au formulat

acțiunea de față.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția

prematurității cererii de chemare în judecată față de termenul de 5 luni

prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din lege, solicitând respingerea acțiunii

ca inadmisibilă.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4783 din 29 iunie 2010 a admis excepția netimbrării capătului de

cerere privind daunele interese pentru întârziere și l-a anulat ca netimbrat.

De asemenea, a

respins acțiunea reclamantei V.S. ca rămasă fără obiect și a admis în parte

acțiunea reclamantului V.D., obligând pârâta să analizeze cererea acestuia, să

emită și să comunice ordinul de soluționare a cererii, iar în ipoteza admiterii

cererii să facă demersurile pentru programarea reclamantului în vederea

depunerii jurământului de credință.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 168P din 28 octombrie 2010

cererea reclamantei a fost admisă, astfel încât, în raport de dispozițiile art.

12 - 20 din Legea nr. 21/1991 republicată, acțiunea acesteia va fi respinsă ca

fără obiect.

Referitor la cererea

reclamantului V.D., s-a reținut că au fost încălcate termenele prevăzute de

aceleași dispoziții legale, deoarece la data soluționării acțiunii, cererea

reclamantului nu era soluționată, fiind întrunite cerințele unui refuz

nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii într-un termen

rezonabil.

Asupra capătului de

cerere privind plata unor daune interese pentru întârziere, s-a reținut de

către instanța de fond că, întrucât reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, excepția netimbrării va fi admisă,

iar capătul de cerere anulat ca netimbrat.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea

Națională pentru Cetățenie.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod eronat a reținut instanța de fond că cererea reclamantului

V.D. a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, întrucât cererea acestuia

a fost înregistrată la Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din

cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie la data de 19 iunie 2010 sub nr.

27450/RD/2010.

S-a mai susținut că

Autoritatea Națională pentru Cetățenie a devenit operațională în luna august

2010, conform art. 11 din O.U.G. nr. 5/2010, precum și faptul că Președintele

Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție termenul la care Comisia va

analiza cererea reclamantului respectiv la data de 14 ianuarie 2010, astfel că,

nu poate fi vorba de exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea,

din partea Autorității Naționale pentru Cetățenie.

În ceea ce privește

emiterea și comunicarea ordinului s-a susținut că legiuitorul nu a prevăzut un

termen expres pentru emiterea acestuia, iar comunicarea lui se va face

solicitantului "de îndată, la data emiterii".

Referitor la obligarea

recurentei-pârâte să facă demersurile pentru programarea reclamantului în

vederea depunerii jurământului de credință, s-a susținut că efectuarea

demersurilor revine misiunii diplomatice din țara de domiciliu, în termen de 3

ani de la data comunicării ordinului.

Recursul este

nefondat.

În fapt, reclamanții

V.S. și V.D. au depus cererile de redobândire a cetățeniei române la data de 27

ianuarie 2010 la Secția Consulară a Ambasadei României la Cernăuți, cerere

transmisă la data de 19 iunie 2010 Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru

Cetățenie din codul ANC, unde au fost înregistrate sub nr. 27458/2010 și

27450/2010.

Întrucât cererea

reclamantei V.S. de redobândire a cetățeniei române cu menținerea domiciliului

în străinătate a fost aprobată prin Ordinul nr. 168/P din 29 octombrie 2010, în

mod corect instanța de fond a respins acțiunea acesteia ca rămasă obiect.

Referitor la cererea

formulată de reclamantul V.D., așa cum rezultă din adresa pârâtei Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, Președintele Comisiei pentru Cetățenie a dispus

prin rezoluție, conform dispozițiilor art. 16 din Legea Cetățeniei nr. 21/1991

republicată, efectuarea verificărilor prevăzute de lege, stabilind termenul de

14 ianuarie 2011 ca fiind termenul la care Comisia pentru Cetățenie va verifica

îndeplinirea condițiilor legale privind redobândirea cetățeniei române.

În conformitate cu

prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române, avizând cererea,

"Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor

legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei", raport

care, "însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va

fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie". Acesta,

"constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite

ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul

.de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului,

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data

emiterii ordinului". Potrivit art. 20, "cetățenia română se acordă

sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință, iar în termen

de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale

pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei române persoanele

cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune

jurământul de credință față de România".

Prin dispozițiile

art. 20 alin. (6), legiuitorul a prevăzut că "persoana care a obținut

cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea

domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului

misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care

domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de

cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului

consular respectiv".

În speță, deși la

data de 27 ianuarie 2010, cererea reclamantului a fost înregistrată la Secția

Consulară a Ambasadei României la Cernăuți, termenele prevăzute de Legea

cetățeniei pentru soluționarea acesteia au fost grav încălcate, în sensul că

cererea acestuia nu a fost analizată până la soluționarea acțiunii de față,

constatându-se un refuz nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii

într-un termen rezonabil și legal.

Așa fiind, în mod

corect instanța de fond admițând în parte acțiunea reclamantului a obligat

pârâta să analizeze cererea acestuia, să emită și să comunice ordinul de

soluționare a cererii la adresa aleasă de reclamant.

Cât privește capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, în mod corect

instanța a dispus anularea acestuia pentru netimbrare.

Examinând și din

oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile

nr. 4783 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2011.