ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții V.S. și V.D. au chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Cetățenie, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să constate refuzul pârâtei de a le soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, au solicitat instanței să oblige pârâta să le emită și să le comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, respectiv să-i programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară, sub sancțiunea plății a 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că la data de 27 ianuarie 2010 au depus la Ambasada României la Cernăuți cereri de redobândire a cetățeniei române și că, întrucât nu au primit niciun răspuns pe data de 30 martie 2010 au depus cereri de urgentare la care li s-a răspuns că dosarul se află în lucru. Având în vedere prevederile art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată și potrivit cu care "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii", precum și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, reclamanții au formulat acțiunea de față. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată față de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din lege, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4783 din 29 iunie 2010 a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele interese pentru întârziere și l-a anulat ca netimbrat. De asemenea, a respins acțiunea reclamantei V.S. ca rămasă fără obiect și a admis în parte acțiunea reclamantului V.D., obligând pârâta să analizeze cererea acestuia, să emită și să comunice ordinul de soluționare a cererii, iar în ipoteza admiterii cererii să facă demersurile pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credință. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 168P din 28 octombrie 2010 cererea reclamantei a fost admisă, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 12 - 20 din Legea nr. 21/1991 republicată, acțiunea acesteia va fi respinsă ca fără obiect.

Referitor la cererea reclamantului V.D., s-a reținut că au fost încălcate termenele prevăzute de aceleași dispoziții legale, deoarece la data soluționării acțiunii, cererea reclamantului nu era soluționată, fiind întrunite cerințele unui refuz nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii într-un termen rezonabil. Asupra capătului de cerere privind plata unor daune interese pentru întârziere, s-a reținut de către instanța de fond că, întrucât reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, excepția netimbrării va fi admisă, iar capătul de cerere anulat ca netimbrat. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Recurenta a susținut, în esență, că în mod eronat a reținut instanța de fond că cererea reclamantului V.D. a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, întrucât cererea acestuia a fost înregistrată la Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie la data de 19 iunie 2010 sub nr. 27450/RD/2010. S-a mai susținut că Autoritatea Națională pentru Cetățenie a devenit operațională în luna august 2010, conform art. 11 din O.U.G. nr. 5/2010, precum și faptul că Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție termenul la care Comisia va analiza cererea reclamantului respectiv la data de 14 ianuarie 2010, astfel că, nu poate fi vorba de exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea, din partea Autorității Naționale pentru Cetățenie.

În ceea ce privește emiterea și comunicarea ordinului s-a susținut că legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea acestuia, iar comunicarea lui se va face solicitantului "de îndată, la data emiterii". Referitor la obligarea recurentei-pârâte să facă demersurile pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credință, s-a susținut că efectuarea demersurilor revine misiunii diplomatice din țara de domiciliu, în termen de 3 ani de la data comunicării ordinului. Recursul este nefondat. În fapt, reclamanții V.S. și V.D. au depus cererile de redobândire a cetățeniei române la data de 27 ianuarie 2010 la Secția Consulară a Ambasadei României la Cernăuți, cerere transmisă la data de 19 iunie 2010 Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din codul ANC, unde au fost înregistrate sub nr. 27458/2010 și 27450/2010.

Întrucât cererea reclamantei V.S. de redobândire a cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate a fost aprobată prin Ordinul nr. 168/P din 29 octombrie 2010, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea acesteia ca rămasă obiect. Referitor la cererea formulată de reclamantul V.D., așa cum rezultă din adresa pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie, Președintele Comisiei pentru Cetățenie a dispus prin rezoluție, conform dispozițiilor art. 16 din Legea Cetățeniei nr. 21/1991 republicată, efectuarea verificărilor prevăzute de lege, stabilind termenul de 14 ianuarie 2011 ca fiind termenul la care Comisia pentru Cetățenie va verifica îndeplinirea condițiilor legale privind redobândirea cetățeniei române.

În conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române, avizând cererea, "Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei", raport care, "însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie". Acesta, "constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul .de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20, "cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință, iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei române persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credință față de România". Prin dispozițiile art. 20 alin. (6), legiuitorul a prevăzut că "persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv". În speță, deși la data de 27 ianuarie 2010, cererea reclamantului a fost înregistrată la Secția Consulară a Ambasadei României la Cernăuți, termenele prevăzute de Legea cetățeniei pentru soluționarea acesteia au fost grav încălcate, în sensul că cererea acestuia nu a fost analizată până la soluționarea acțiunii de față,

constatându-se un refuz nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii într-un termen rezonabil și legal. Așa fiind, în mod corect instanța de fond admițând în parte acțiunea reclamantului a obligat pârâta să analizeze cererea acestuia, să emită și să comunice ordinul de soluționare a cererii la adresa aleasă de reclamant. Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, în mod corect instanța a dispus anularea acestuia pentru netimbrare. Examinând și din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 4783 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.