ÎCCJ, decizie (scj.ro #81735)

Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei

încheieri de suspendare a judecății, pronunțată de

instanța de recurs.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Recursul.

Index alfabetic :

încheiere de suspendare a judecății

-

recurs

-

inadmisibilitate

C.proc.civ., art. 244

1

,

art. 299, art. 377

În conformitate cu art. 244

1

C.proc.civ. asupra suspendării procesului - fără a distinge în

ce privește soluția, de admitere sau respingere a cererii și

temeiul în baza căruia a fost dispusă - instanța se va

pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod

separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Încheierea prin care a fost suspendată

judecarea cauzei, în temeiul art. 183 C.proc.civ., este o încheiere

premergătoare care întrerupe cursul judecății, însă fiind

pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs și

cum decizia este irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de

atac conform art.299 și art. 377 alin.(2) pct.4 C.proc.civ., încheierea

are același caracter irevocabil, nefiind supusă  recursului.

Secția I

civilă, decizia nr. 1480 din 2 martie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, contestatorul  M.K. a  chemat în judecată pe intimata SC

C.R. SRL  pentru a se constata nulitatea absolută a măsurii ilegale a

concedierii din funcția de Director General, reintegrarea în funcția

avută, obligarea angajatorului să-i plătească

despăgubiri reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate sau

reactualizate, datorate pentru perioada dintre momentul concedierii  ilegale

și cel al reintegrării efective; a sumei de 12.000 USD reprezentând

dreptul la beneficiul/bonus-ul anual de care ar fi beneficiat dacă nu era

concediat.

Prin

sentința civilă nr.4313 din 19 mai 2010, Tribunalul București,

Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis în parte cererea formulată de contestatorul  M.K., a constatat

nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1/2009, a dispus reintegrarea

contestatorului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei

nr.1/2009 și a obligat intimata  la plata către contestator a

echivalentului  salariilor indexate, majorate  sau  reactualizate  calculate

începând cu  data de 31.03.2009 și până  la data reintegrării

efective; a respins,  ca neîntemeiat capătul de cerere  ce are ca obiect

plata sumei plata sumei de 12.000 lei și a respins ca neîntemeiată

cererea reconvențională.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C.R. SRL.

Prin

încheierea de ședință din data de 8 martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale s-a dispus, cu majoritate, înaintarea înscrisului,

reprezentând dovada de primire a notificării nr.245/2009 emisă de BEJ

D.D.C., cu precizarea că aceasta este o fotocopie, originalul înscrisului

nefiind depus niciodată la dosarul cauzei, Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 1 București, în vederea efectuării cercetărilor

cu privire la semnătura existentă pe acest înscris, contestată

de intimatul reclamant, împreună cu o copie a încheierii.

În

baza art.183 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea cauzei până la finalizarea

cercetărilor de natură penală.

Opinia

separată a fost în sensul că art.183 C.proc.civ. instituie o

posibilitate, nicidecum o obligație a instanței de a dispune

suspendarea cauzei și trimiterea înscrisurilor la procuror, apreciind

că intimatul reclamant avea posibilitatea de a se adresa, separat,

Parchetului cu o plângere penală, urmând ca, în funcție de rezultatul

acestui demers, să uzeze de calea extraordinară de atac a revizuirii.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.R. SRL, invocând

dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.

Recurenta

a arătat că instanța a încălcat prevederile art.305

C.proc.civ., întrucât a admis în recurs o probă nouă care nu

reprezintă un înscris. Susține că admiterea înscrierii în fals

împotriva notificării nr.245/2009 transmisă de executorul

judecătoresc D.D.C. ar fi trebuit respinsă în principal datorită

interdicției în materie de probatoriu instituită de articolul

menționat, cu privire la etapa recursului, iar în subsidiar datorită

exercitării unui drept procesual (administrarea probatoriului) cu

evidentă rea – credință de către intimatul reclamant.

Totodată,

în opinia sa au fost încălcate și dispozițiile art.180

C.proc.civ., prin aceea că înscrierea în fals nu a fost

susținută de partea în persoană sau de către un mandatar cu

procură specială. Arată că înscrierea în fals a fost

adusă în dezbatere prin avocat, care a acționat doar pe baza

împuternicirii avocațiale generale, care nu cuprinde sub nicio

posibilă formă sau redactare mandatul special cerut de Codul de

procedură civilă pentru înscrierea în fals în numele clientului. De

asemenea, susține că nu s-a realizat citarea societății

pârâte pentru a se prezenta personal, prin reprezentantul său legal, motiv

pentru care a fost în imposibilitate de a arăta mijloacele de apărare

și de a depune dovada de comunicare de la executorul judecătoresc, în

original, spre realizarea verificărilor prevăzute la art.177-179

C.proc.civ., ca un prim pas anterior și, în opinia sa, edificator,

înaintării cauzei către procuror.

Înalta Curte s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției

inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că a fost

declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecății

pronunțată în recurs.

În speță, suspendarea cauzei a fost dispusa în

temeiul art.183 C.proc.civ., potrivit căruia "daca partea care

defaimă înscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului,

instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul

procurorului împreuna cu procesul-verbal ce se va încheia."

Este adevărat că această încheiere

premergătoare întrerupe cursul judecății, însă este

pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs.

În conformitate cu art. 244

1

C.proc.civ.

asupra suspendării procesului - fără a distinge în ce

privește soluția, de admitere sau respingere a cererii și

temeiul în baza căruia a fost dispusă - instanța se va

pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod

separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

În speță, având în vedere că încheierea în

cauză a fost dată în dosarul de recurs, în timpul judecării

recursului și că decizia de recurs este irevocabilă, nefiind

supusă nici unei căi de atac conform art.299 și 377 alin.(2)

pct.4 C.proc.civ., încheierea are același caracter irevocabil, nefiind

supusă astfel recursului.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin.(1) C.proc.civ., Înalta Curte a respins, ca

inadmisibil, recursul.