ÎCCJ, decizie (scj.ro #81735)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81735) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei
încheieri de suspendare a judecății, pronunțată de
instanța de recurs.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.
Recursul.
Index alfabetic :
încheiere de suspendare a judecății
-
recurs
-
inadmisibilitate
C.proc.civ., art. 244
1
,
art. 299, art. 377
În conformitate cu art. 244
1
C.proc.civ. asupra suspendării procesului - fără a distinge în
ce privește soluția, de admitere sau respingere a cererii și
temeiul în baza căruia a fost dispusă - instanța se va
pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod
separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Încheierea prin care a fost suspendată
judecarea cauzei, în temeiul art. 183 C.proc.civ., este o încheiere
premergătoare care întrerupe cursul judecății, însă fiind
pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs și
cum decizia este irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de
atac conform art.299 și art. 377 alin.(2) pct.4 C.proc.civ., încheierea
are același caracter irevocabil, nefiind supusă recursului.
Secția I
civilă, decizia nr. 1480 din 2 martie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, contestatorul M.K. a chemat în judecată pe intimata SC
C.R. SRL pentru a se constata nulitatea absolută a măsurii ilegale a
concedierii din funcția de Director General, reintegrarea în funcția
avută, obligarea angajatorului să-i plătească
despăgubiri reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate sau
reactualizate, datorate pentru perioada dintre momentul concedierii ilegale
și cel al reintegrării efective; a sumei de 12.000 USD reprezentând
dreptul la beneficiul/bonus-ul anual de care ar fi beneficiat dacă nu era
concediat.
Prin
sentința civilă nr.4313 din 19 mai 2010, Tribunalul București,
Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a
admis în parte cererea formulată de contestatorul M.K., a constatat
nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1/2009, a dispus reintegrarea
contestatorului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei
nr.1/2009 și a obligat intimata la plata către contestator a
echivalentului salariilor indexate, majorate sau reactualizate calculate
începând cu data de 31.03.2009 și până la data reintegrării
efective; a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere ce are ca obiect
plata sumei plata sumei de 12.000 lei și a respins ca neîntemeiată
cererea reconvențională.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C.R. SRL.
Prin
încheierea de ședință din data de 8 martie 2011
pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a
civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale s-a dispus, cu majoritate, înaintarea înscrisului,
reprezentând dovada de primire a notificării nr.245/2009 emisă de BEJ
D.D.C., cu precizarea că aceasta este o fotocopie, originalul înscrisului
nefiind depus niciodată la dosarul cauzei, Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 București, în vederea efectuării cercetărilor
cu privire la semnătura existentă pe acest înscris, contestată
de intimatul reclamant, împreună cu o copie a încheierii.
În
baza art.183 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea cauzei până la finalizarea
cercetărilor de natură penală.
Opinia
separată a fost în sensul că art.183 C.proc.civ. instituie o
posibilitate, nicidecum o obligație a instanței de a dispune
suspendarea cauzei și trimiterea înscrisurilor la procuror, apreciind
că intimatul reclamant avea posibilitatea de a se adresa, separat,
Parchetului cu o plângere penală, urmând ca, în funcție de rezultatul
acestui demers, să uzeze de calea extraordinară de atac a revizuirii.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.R. SRL, invocând
dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Recurenta
a arătat că instanța a încălcat prevederile art.305
C.proc.civ., întrucât a admis în recurs o probă nouă care nu
reprezintă un înscris. Susține că admiterea înscrierii în fals
împotriva notificării nr.245/2009 transmisă de executorul
judecătoresc D.D.C. ar fi trebuit respinsă în principal datorită
interdicției în materie de probatoriu instituită de articolul
menționat, cu privire la etapa recursului, iar în subsidiar datorită
exercitării unui drept procesual (administrarea probatoriului) cu
evidentă rea – credință de către intimatul reclamant.
Totodată,
în opinia sa au fost încălcate și dispozițiile art.180
C.proc.civ., prin aceea că înscrierea în fals nu a fost
susținută de partea în persoană sau de către un mandatar cu
procură specială. Arată că înscrierea în fals a fost
adusă în dezbatere prin avocat, care a acționat doar pe baza
împuternicirii avocațiale generale, care nu cuprinde sub nicio
posibilă formă sau redactare mandatul special cerut de Codul de
procedură civilă pentru înscrierea în fals în numele clientului. De
asemenea, susține că nu s-a realizat citarea societății
pârâte pentru a se prezenta personal, prin reprezentantul său legal, motiv
pentru care a fost în imposibilitate de a arăta mijloacele de apărare
și de a depune dovada de comunicare de la executorul judecătoresc, în
original, spre realizarea verificărilor prevăzute la art.177-179
C.proc.civ., ca un prim pas anterior și, în opinia sa, edificator,
înaintării cauzei către procuror.
Înalta Curte s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției
inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că a fost
declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecății
pronunțată în recurs.
În speță, suspendarea cauzei a fost dispusa în
temeiul art.183 C.proc.civ., potrivit căruia "daca partea care
defaimă înscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului,
instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul
procurorului împreuna cu procesul-verbal ce se va încheia."
Este adevărat că această încheiere
premergătoare întrerupe cursul judecății, însă este
pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs.
În conformitate cu art. 244
1
C.proc.civ.
asupra suspendării procesului - fără a distinge în ce
privește soluția, de admitere sau respingere a cererii și
temeiul în baza căruia a fost dispusă - instanța se va
pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod
separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
În speță, având în vedere că încheierea în
cauză a fost dată în dosarul de recurs, în timpul judecării
recursului și că decizia de recurs este irevocabilă, nefiind
supusă nici unei căi de atac conform art.299 și 377 alin.(2)
pct.4 C.proc.civ., încheierea are același caracter irevocabil, nefiind
supusă astfel recursului.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu
dispozițiile art. 312 alin.(1) C.proc.civ., Înalta Curte a respins, ca
inadmisibil, recursul.