ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3604/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3604/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantele SC T. SA, SC R.U. Ltd și SC D.S.E. GMBH, în
contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., au solicitat anularea Notificării transmise
de către C.N.A.S. prin mesajul electronic din data de 5 mai 2012 prin care s-au
stabilit:
- valoarea vânzărilor
individuale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul
Ministerului Sănătății pentru trimestrul I din 2012 pentru SC T. SA, R.U. Ltd
și D.S.E. GMBH ca deținători de A.P.P., în cuantum de 55.058.579,93 RON;
- valoarea vânzărilor
individuale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul
Ministerului Sănătății pentru anul 2011 pentru T. SA, R.U. Ltd și D.S.E. GMBH
ca deținători de A.P.P., în cuantum de 189.716.686,71 RON.
În motivarea cererii,
reclamanta SC T. SA a arătat că pârâta i-a transmis electronic, la data de 5
mai 2012, notificarea contestată în prezenta cauză, prin intermediul căreia
i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii și achitării
contribuției claw-back aferente primului trimestru al anului 2012 astfel cum
aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 77/2011.
Constatând nenumărate
erori în ceea ce privește datele furnizate de pârâtă, reclamanta SC T. SA, în
nume personal și în calitate de reprezentant legal al R.U. Ltd și D.S.E. GMBH,
a arătat că în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011
a formulat contestație, aceasta nefiind soluționată până la data formulării
acțiunii.
Cu două zile înaintea
termenului legal de plată a taxei, reclamanta a arătat că a primit din partea
pârâtei o nouă notificare (datată 23 mai 2012) prin intermediul căreia a
încunoștințat-o cu privire la faptul că în urma verificărilor pe care le-a
întreprins a constatat erorile semnalate. Prin urmare, reclamanta a susținut că
informațiile din evidențele C.N.A.S. nu sunt sigure și corecte, fapt recunoscut
prin Notificarea din data de 23 mai 2013, astfel încât există o puternică
prezumție de existență a numeroase erori și în ceea ce privește valoarea
vânzărilor individuale comunicate de către C.N.A.S.
Reclamanta a arătat
că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru a dispune anularea
Notificării electronice din data de 5 mai 2012, pentru următoarele
considerente: a fost vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin
emiterea acestui act; plângerea prealabilă nu a fost soluționată de către
C.N.A.S., fiind așadar în fața unui refuz nejustificat de a răspunde plângerii;
Notificarea din data de 5 mai 2012 este contrară regulilor stabilite prin
O.U.G. nr. 77/2011 și potrivit formulei de calcul stabilite de aceasta,
avându-se în vedere modificările aduse prin O.U.G. nr. 110/2011 care prevede o
formulă de calcul diferită.
Astfel, potrivit art.
31 din O.U.G. nr. 77/2011, în algoritmul de calcul al contribuției claw-back
pot intra numai sumele suportate în mod efectiv și real din F.N.U.A.S.S. și din
bugetul Ministerului Sănătății. Or, notificarea care i-a fost transmisă include
în pretinsul consum suportat din fond, aferent vânzărilor SC T. SA, sume care,
în mod real, nu au fost și nu au putut fi decontate din fonduri publice pentru
acoperirea consumului de medicamente compensate în trimestrul I al anului 2012,
precum și în anul 2011.
Reclamanta a susținut
că art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, instituie inadmisibilitatea unei
duble taxări. Astfel, numai consumul medicamentelor vândute după data intrării
Ordonanței în vigoare, respectiv 1 octombrie 2012, poate face obiectul noii
contribuții datorate pentru trimestrul I 2012. Fără a dispune de informații
referitoare la metodologia utilizată pentru stabilirea consumurilor comunicate,
consideră că prevederile Ordonanței nici nu puteau fi corect aplicate de către
C.N.A.S. în condițiile în care informația privind stocurile inițiale este
absentă în formularul de raportare ce trebuie depus conform Ordinului comun al
Ministerului Sănătății și C.N.A.S. nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru
stabilirea formularului de raportare a consumului de medicamente, emis în
aplicarea art. 5 alin. (4) din Ordonanță. Rezultă, așadar, că includerea de
către C.N.A.S. în datele comunicate reclamantei, a contravalorii unor cantități
de medicamente care se aflau stoc în gestiunea farmaciilor cu circuit deschis,
unităților sanitare cu paturi și centrelor de dializă la data de 30 septembrie
2011, respectiv până la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011,
este vădit nelegală.
Reclamanta a mai
arătat că pârâta C.N.A.S. a comunicat în mod nelegal contravaloarea
cantităților de medicamente pentru care R.U. Ltd este deținător de A.P.P., în
condițiile în care această societate nu a realizat vânzări în România nici în
trimestrul I din 2012, nici în anul 2011. Astfel, potrivit prevederilor
Ordonanței, numai în măsura în care plătitorul de contribuție realizează
vânzări, valoarea vânzărilor individuale trimestriale suportate din
F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății, intră în baza de calcul a
contribuției.
Reclamanta a invocat
excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011, concluzionând că
acțiunea sa este întemeiată și se impune anularea notificării, fiind emisă în
baza unui act normativ neconstituțional.
Pârâta C.N.A.S. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a
cererii de chemare în judecată.
Prin Încheierea de
ședință publică de la data de 12 februarie 2013, instanța a admis cererea
reclamantelor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, iar în baza art. 9 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004 a suspendat soluționarea cauzei pe fond până la
soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Prin Decizia nr. 245
din 21 mai 2013, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă,
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor privind sintagma "care
include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din
O.U.G. nr. 77/2011 și a respins ca inadmisibilă excepția de
neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011
privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în
domeniul sănătății.
Hotărârea Curții
de Apel
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
nr. 3.412 din 5 noiembrie 2013, a admis acțiunea și a dispus anularea
notificării transmise de C.N.A.S. prin mesajul electronic din data de 5 mai
2012.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a considerat că este întemeiat motivul de
nelegalitate a notificării din perspectiva includerii TVA în formula de calcul
al contribuției.
Prin Decizia nr. 39
din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că
dispozițiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale,
cât privește sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată",
reținând că stabilirea contribuției trimestriale prin aplicarea unui procent nu
numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare
adăugată aplicată prețului medicamentelor, echivalează cu un impozit la impozit.
Având în vedere că
includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea totală a vânzărilor de
medicamente, în raport cu care se calculează taxa de claw-back, este
neconstituțională, conform Deciziei Curții Constituționale, publicate în M. Of.
din data de 20 februarie 2013, anterior pronunțării soluției în prezenta cauză,
iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pe perioada
celor 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dispozițiile
constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept și ulterior
expirării acestui termen își încetează efectele, instanța de fond a constatat
că modalitatea de calcul a contribuției datorate de reclamantă nu mai are temei
legal.
Așadar, instanța de
fond a reținut că modalitatea de calcul a contribuției claw-back datorată de
societatea reclamantă este viciată pornind de la includerea TVA.
În raport cu
raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională, indiferent de forma
diferită a legislației claw-back aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea
contribuției prin raportare la o bază de calcul conținând și TVA echivalează cu
aplicarea unui impozit la impozit.
Notificarea este
nelegală și sub aspectul încălcării dreptului la apărare în sensul că
autoritatea publică a emis un act a cărui legalitate nu poate fi verificată din
cauza lipsei datelor primare pe care s-a fundamentat.
Reclamanta a invocat
faptul că o serie de medicamente avute în vedere de pârâtă la emiterea
notificării nu au putut fi comercializate în perioada de referință, acestea
nefiind pe stoc, iar pârâta nu a putut prezenta actele care au justificat
luarea în considerarea a acestor medicamente.
Prin urmare, instanța
de fond a reținut că un act administrativ trebuie emis astfel încât să existe
garanții împotriva arbitrariului și să permită instanței de judecată să
verifice legalitatea lui în situația în care destinatarul actului se consideră
vătămat în drepturile sale. Lipsa documentației care să permită instanței de
judecată verificarea legalității calculului efectuat de intimată nu poate
rămâne nesancționată, întrucât s-ar deschide calea abuzului de drept.
Recursul pârâtei
C.N.A.S. a atacat cu
recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, din motive ce pot
fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
O primă critică
indicată în motivarea căii de atac vizează neindicarea motivelor de fapt și de
drept care au format convingerea instanței, în sensul că instanța a considerat
suficientă, pentru a reține nelegalitatea notificării, includerea TVA în
formula de calcul a contribuției claw-back, fără a fi analizat și fondul
acțiunii, încălcând astfel o condiție a procesului echitabil, impusă prin art. 21
alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește
baza de calcul a contribuției claw-back, recurenta-pârâtă a indicat drept motiv
de nelegalitate a sentinței, aplicarea retroactivă a deciziei Curții
Constituționale a României nr. 39/2013, publicată în M. Of. nr. 100/20
februarie 2013, care, în considerarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 și art. 147 din Constituția României, nu putea produce efecte asupra
unei situații juridice produse anterior.
În opinia recurentei-pârâte,
până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale, s-a procedat
corect prin includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea supusă
contribuției claw-back, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011,
privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în
domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, taxa
pe valoarea adăugată fiind eliminată începând cu trimestrul IV al anului 2012,
în urma adoptării O.G. nr. 17/2012.
Invocând și
legislația secundară aplicabilă în speță, recurenta-pârâtă a precizat că
reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a taxei pe valoarea
adăugată fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003
privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, norme armonizate
cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE
privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale
Uniunii Europene.
Referitor la
celelalte motive de nelegalitate a notificării, invocate de reclamantă,
recurenta-pârâtă a făcut o prezentare a cadrului normativ prin care a fost
instituită și reglementată obligația de plată a contribuției claw-back și a
precizat că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției
trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, constituie venituri la bugetul
F.N.U.A.S.S. și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele
naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală
și pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din actul normativ mai
sus-menționat.
A adăugat că, având
în vedere că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a
medicamentelor, deci inclusiv de reclamanta din prezenta cauză, sunt folosite
pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și
pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul
ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis,
în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul
serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul
plății pe serviciu medical), în condițiile neefectuării plății ar rezulta o
pagubă pentru F.N.U.A.S.S., ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la
medicamente al asiguraților.
Apărările
intimatei
Intimata-reclamantă a
depus la dosar concluzii scrise prin care a răspuns criticilor formulate în
recurs, subliniind legalitatea sentinței din perspectiva aplicabilității
Deciziei nr. 39/2013, a Curții Constituționale, care, constatând
neconstituționalitatea sintagmei "care include și taxa pe valoarea
adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, atrage în
mod automat nulitatea notificării.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 3041 C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Intimata-reclamantă a
supus controlului instanței de contencios administrativ notificarea transmisă
de C.N.A.S. prin mesajul electronic din data de 5 mai 2012, cuprinzând datele
necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției claw-back pentru anul
2011 și pentru primul trimestru al anului 2012, mai precis indicatorii: VTt =
valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din
F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății, centralizate conform
declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de medicamente și Vit =
valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui
plătitor de contribuție, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului
Sănătății, centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al
contribuției.
Actul contestat a
fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei
contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății cu
modificările și completările ulterioare.
Potrivit
dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, "deținătorii autorizațiilor
de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au
obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele
naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție
personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală
prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru
medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele
de dializă, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății, o
contribuție trimestrială, calculată conform prezentei ordonanțe de
urgență."
În ceea ce privește
baza și formula de calcul a contribuției, actul normativ a suferit modificări
în perioada de referință, după cum urmează:
Art. 3 din O.U.G. nr.
77/2011, în forma inițială:
"(1) Contribuția
trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra
valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de
asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum
aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.
(2) Procentul
"p" se calculează astfel:
p = [(CTt-BAt)/CTt] x
100, unde:
CTt = consumul total
trimestrial de medicamente, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul
Ministerului Sănătății;
BAt = bugetul aprobat
trimestrial, aferent medicamentelor suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul
Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat
inițial prin legea bugetului de stat.
(3) Valoarea
procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către
C.N.A.S., odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).
(4) Contribuția
trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru
valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie
2011."
Art. 31 din O.U.G. nr.
77/2011, introdus prin O.U.G. nr. 110/2011:
"(1) Începând cu
trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare
Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:
CTD
=[2/3xVit/VTt+1/3x(Vit-Vitr/VTt-VTtr)]x(VTt-VTtr),
unde:
Vit = valoarea
vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de
contribuție, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății;
Vitr = valoarea
vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui
plătitor de contribuție, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului
Sănătății;
VTt = valoarea
vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din
bugetul Ministerului Sănătății;
VTtr = valoarea
vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din
F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății.
(2) Valoarea
vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din F.N.U.A.S.S.
și din bugetul Ministerului Sănătății, este de 1.425 milioane RON. Această
valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.
(3) Valoarea
vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui
plătitor de contribuție, suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului
Sănătății (Vitr), se stabilește de către C.N.A.S. pe fiecare plătitor de
contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de
medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul
vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din F.N.U.A.S.S. și
din bugetul Ministerului Sănătății, aferente aceluiași an, și înmulțirea
rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425
milioane RON.
(4) Valoarea
prevăzută la alin. (3) se comunică de către C.N.A.S. fiecărui plătitor de
contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție
care nu au avut vânzări de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din
bugetul Ministerului Sănătății până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor
individuale trimestriale de referință este egală cu zero.
(5) Prin valoarea
vânzărilor, în sensul alin. (1) - (3), se înțelege valoarea medicamentelor
suportate, potrivit legii, din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului
Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată."
Prima instanță a
reținut corect că, de vreme ce decizia Curții Constituționale a fost pronunțată
și publicată în M. Of. al României anterior soluționării acțiunii în justiție,
viciul de neconstituționalitate ce afectează norma juridică prin care este
reglementată baza de calcul al contribuției claw-back atrage nelegalitatea
actului administrativ dedus judecății, chiar dacă acesta este anterior
deciziei, făcând inutilă examinarea argumentelor privind dreptul de deducere a
TVA.
Teza afirmată de
recurenta-pârâtă, aceea că deciziile Curții Constituționale produc efecte erga
omnes numai pentru viitor, așa cum ar rezulta din prevederile art. 147 din
Constituția României și art. 11 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale inclusiv, nu poate fi acceptată, pentru că
finalitatea mecanismului excepției de neconstituționalitate nu se limitează la
asanarea sistemului legislativ prin eliminarea normelor neconstituționale, ci
include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale.
Atâta vreme cât
raportul juridic supus cenzurii judiciare nu este consolidat printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, atingerea scopului enunțat mai sus nu poate fi
realizată decât prin aplicarea deciziei Curții Constituționale și în litigiile
aflate pe rolul instanțelor la data publicării ei, efectul obligatoriu nefiind
înlăturat de anterioritatea actului juridic dedus judecății.
Și cel de-al doilea
motiv de nelegalitate, constând în lipsa elementelor și a documentației care să
permită verificarea calculului efectuat de recurenta-pârâtă, a fost corect
reținut de judecătorul fondului.
În acest sens,
instanța de control judiciar are în vedere că motivarea actului administrativ
constituie o veritabilă condiție de validitate a acestuia, o garanție împotriva
conduitei arbitrare a autorităților publice. Or, prin modul în care a fost
întocmită, notificarea contestată în speță nu conține un minim de elemente de
fapt și de drept care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra
modului în care a fost stabilită baza de calcul al contribuției claw-back în
raport cu evoluția O.U.G. nr. 77/2011 în perioada analizată în sensul celor
arătate de C.N.A.S. la pct. III din motivele de recurs.
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de
reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art.
304 pct. 9 sau 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.N.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 3.412 din 5 noiembrie 2013
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI