ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 decembrie 2012, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat să se dispună anularea actelor administrative emise de C.N.A.S., reprezentate de mesajul e-mail comunicat la 07 mai 2012 de pe adresa Directorului general al C.N.A.S. cu privire la o parte din valorile de vânzări de medicamente, necesare pentru determinarea contribuției de clawback pentru trimestrul I 2012, și mesajul e-mail comunicat la 23 mai 2012 de pe adresa Directorului general al C.N.A.S.

cu privire la rectificarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul I 2012; restituirea sumei totale de 13.358,721 RON, achitată de S. la 25 mai 2012 și 21 octombrie 2012 cu titlu de contribuție trimestrială pentru Trimestrul I 2012, determinată în baza O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare și a datelor C.N.A.S.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. La data de 01 februarie 2013, pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca atare. La data de 06 februarie 2013 a formulat întâmpinare și pârâta C.N.A.S.

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 3212 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca inadmisibilă. Deliberând asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, Curtea de apel a apreciat că aceasta este întemeiată. S-a constatat că obiectul acțiunii îl constituie anularea actelor ce conțin valorile vânzărilor de medicamente, acte trimise în format electronic, conform art. 5 alin. (7) din O.U.G.

nr. 77/2011. A apreciat prima instanță că actele ce fac obiectul acțiunii în anulare nu sunt acte administrative, în condițiile în care, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, rezultă că această calitate o are numai actul prin care se soluționează contestația administrativă formulată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață. Deși s-a reținut că prin adresa din 10 septembrie 2012, C.N.A.S. a înștiințat-o pe reclamantă, referitor la contestația administrativă formulată de aceasta, că termenul legal de depunere a fost depășit, a constatat instanța că această adresă nu face obiectul acțiunii în anulare formulată de reclamantă. Totodată, s-a reținut că împrejurarea că art. 6 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011 prevede posibilitatea contestatorului de a se adresa instanței de contencios administrativ ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de soluționare a contestației administrative nu înseamnă că acesta poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ datele comunicate în format electronic, conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ci că, în măsura în care autoritatea refuză să emită actul administrativ prevăzut de art. 6 alin. (2) din același act normativ, contestatorul poate solicita instanței obligarea C.N.A.S. la emiterea actului administrativ de soluționare a contestației, numai acesta putând face obiectul acțiunii în anulare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 1 C. proc. civ.: O primă critică vizează lipsa de concordanță a aspectelor puse în discuție de judecătorul primei instanțe în ceea ce privește motivele excepției de inadmisibilitate cu aspectele reținute în motivarea soluției pronunțate. S-a arătat că la termenul din data de 02 octombrie 2013, instanța a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii strict prin raportare la caracterul de act administrativ al datelor C.N.A.S.

fără a se pune în discuție imposibilitatea reclamantei de a ataca direct în fața instanței datele C.N.A.S. în absența atacării formale exprese a refuzului autorității de a soluționa contestația administrativă. Astfel, s-a arătat că prima instanță a respins acțiunea reținând că reclamanta în mod greșit s-ar fi adresat direct instanței de judecată fără a fi parcurs pașii procedurii administrative prealabile, aspect care nu a fost pus în discuția părților. O altă critică vizează greșita aplicare a legii în ceea ce privește caracterul de act administrativ al datelor C.N.A.S. contestate prin acțiunea în anulare, acestea având caracter de act administrativ putând face obiect al controlului de legalitate și temeinicie în fața instanței de contencios administrativ.

De asemenea, s-a arătat că simpla calificare de către legiuitor a răspunsului la contestația administrativă ca fiind act administrativ nu este de natură să conducă la concluzia că Datele C.N.A.S. nu ar avea un asemenea caracter. S-a criticat soluția indicată de prima instanță (o acțiune în obligarea autorității la emiterea actului administrativ pe fond), acesta conducând doar la tergiversarea soluționării fondului cauzei și la încărcarea excesivă și lipsită de orice finalitate practică a rolului instanțelor de judecată. Totodată, s-a arătat că instanța fondului a omis a analiza dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 din care rezultă că, dacă până la data expirării termenului pentru soluționarea contestației administrative, autoritatea nu a emis un răspuns la contestație pe fondul acesteia, atunci partea este îndreptățită să se adreseze instanței de judecată.

Pentru aceste motive, s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București în vederea soluționării pe fond a cererii de chemare în judecată. Procedura în fața instanței de recurs Intimata - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A reiterat concluziile formulate în fața instanței de fond cu privire la lipsa calității procesuale pasive. Intimata - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. În fapt, reclamanta, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 77/2011 a fost desemnată și înregistrată la autoritățile fiscale ca reprezentant legal al companiilor D. din Grupul S. i.e., S. Gmb, S. Pharmaceuticals GmbH, E.P. GmbH Nfg. K., H. AG, L.P. d.d. și B.P. SRL asigurând îndeplinirea obligațiilor în legătură cu raportarea și plata contribuției trimestriale institute prin art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011. La data de 07 mai 2012 reclamantei i-a fost comunicat în format electronic adresa Directorului general al C.N.A.S., care conținea datele C.N.A.S. privind valorile vânzărilor de medicamente, necesare pentru determinarea contribuției de plată pentru trimestrul I 2012. Reclamanta a formulat contestația din 17 mai 2012 împotriva notelor C.N.A.S., prin care a solicitat reexaminarea și revocarea acestora, respectiv furnizarea de către C.N.A.S.

a datelor primare în baza cărora autoritatea administrativă a determinat pretinsele valori individuale sau totale de medicamente comunicate S. La data de 23 mai 2012, reclamantei i-a fost comunicat în format electronic adresa Directorului general al C.N.A.S., prin care se notifica rectificarea valorii totale trimestriale de medicamente suportate din fonduri publice pentru trimestrul I 2012 (VTt), ca urmare a identificării unor erori de raportare la nivelul caselor de asigurări de sănătate. Reclamanta a formulat o completare a contestației inițiale, având nr. 582 din 05 iunie 2012, prin care a invocat critici privind nelegalitatea și netemeinicia valorii VTt comunicate. La data de 17 septembrie 2012 pârâta C.N.A.S.

a comunicat adresa din 10 septembrie 2012, prin care s-a precizat că S. a depus contestația după expirarea termenului legal de depunere, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. În drept, prezintă relevanță dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevăd că, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii reclamantei ca inadmisibilă pe împrejurarea că actele transmise de către pârâtă în format electronic în temeiul art. 5 alin. (7) din O.U.G.

nr. 77/2011 nu sunt acte administrative, iar singurul act care are această calitate este doar actul prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată potrivit art. 6 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora: contestațiile se depun la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se soluționează prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. În raport de natura actelor atacate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în practica secției de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat caracterul de act administrativ al notificării emise de către C.N.A.S., comunicarea privind cuantumul vânzărilor fiind cea care produce efecte directe și imediate, stabilind obligațiile reclamantei.

Însă, s-a constatat că notificările emise de C.N.A.S. sunt supuse procedurii administrative de contestare prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, în termenele prevăzute de această ordonanță (Deciziile nr. 3569/2014, 3865/2014) Reține instanța de control judiciar, că împotriva notificării din data de 7 mai 2012 s-a formulat contestația cu nr. 515 din data de 17 mai 2012, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, comunicată, cu confirmare de primire, în termenul de 10 zile, respectiv la data de 17 mai 2012. Aceeași situație se regăsește și în cazul notificării din data de 5 iunie 2012, contestația purtând nr. 582 din 5 iunie 2012 , ca urmare a rectificării emise de către autoritatea pârâtă.

Din această perspectivă, a parcurgerii procedurii prealabile, Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a clarificat cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii, cu scopul real urmărit de reclamantă, respectiv constatarea caracterului nereal și excesiv al contribuției stabilite prin datele C.N.A.S. Totodată, este adevărat că, în mare parte, soluția a fost pronunțată ca urmare a modului în care reclamanta și-a conceput demersul în justiție, în condițiile în care, doar în fața instanței de recurs a precizat temeiul de drept al acțiunii, arătând că s-a adresat cu acțiune în anulare potrivit art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011. De asemenea, același text de lege conferă dreptul contestatoarei de a se adresa instanței de contencios administrativ și la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut pentru soluționarea contestației, prin dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011, observându-se că răspunsul C.N.A.S. emis prin adresa din 10 septembrie 2012 a venit la mai bine de 3 luni de la înregistrarea acesteia, iar la ceea de a doua contestație pârâta nu a răspuns. Mai apreciază instanța de control judiciar că nu poate fi primită apărarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate din cuprinsul întâmpinării în sensul că notificarea reprezintă o simplă operațiune - tehnico materială de încunoștințare, iar nu manifestarea de voință a autorității emitente. În concret, Înalta Curte mai observă că răspunsul din 10 septembrie 2012, față de care ordonanța prevede că se atacă în condițiile Legii nr. 554/2004, nu îndeplinește cerințele minime de motivare ale unui act administrativ, apărând ca fiind excesivă sancționarea cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă a omisiunii reclamantei de a indica expres că atacă și acest act.

Totodată, în materia contenciosului administrativ, ca ramură a dreptului public, instanța de contencios administrativ este îndrituită să pună în discuția părților și să dispună „din oficiu” măsuri în vederea clarificării cererii care a învestit instanța. În raport cu această împrejurare, judecătorul fondului, invocând inadmisibilitatea acțiunii „în raport de caracterul de act administrativ al mail-urilor”, era dator să solicite reclamantei lămuriri privind scopul real urmărit, indicarea actelor administrative atacate, în vederea unei juste și complete dezlegări a raportului litigios, prin luarea în considerare a fiecărei etape a procedurii și a competențelor prevăzute de lege, iar nu prin abordarea lor trunchiată, care nu este în măsură să asigure un act de justiție eficient și să preîntâmpine alte litigii viitoare.

În contextul în care instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este inadmisibilă, în raport de cele reținute, prima instanță a pronunțat o hotărâre care nu îndeplinește cerințele impuse de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) și alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S. SRL împotriva sentinței nr. 3212 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.