ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 19 decembrie 2012, reclamanta SC S. SRL, în

contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția

Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat

să se dispună anularea actelor administrative emise de C.N.A.S., reprezentate

de mesajul e-mail comunicat la 07 mai 2012 de pe adresa Directorului general al

C.N.A.S. cu privire la o parte din valorile de vânzări de medicamente, necesare

pentru determinarea contribuției de clawback pentru trimestrul I 2012, și

mesajul e-mail comunicat la 23 mai 2012 de pe adresa Directorului general al C.N.A.S.

cu privire la rectificarea valorii vânzărilor totale trimestriale de

medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul Ministerului Sănătății pentru

trimestrul I 2012; restituirea sumei totale de 13.358,721 RON, achitată de S.

la 25 mai 2012 și 21 octombrie 2012 cu titlu de contribuție trimestrială pentru

Trimestrul I 2012, determinată în baza O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările

ulterioare și a datelor C.N.A.S.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 01

februarie 2013, pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca atare.

La data de 06

februarie 2013 a formulat întâmpinare și pârâta C.N.A.S. prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința

nr.

3212 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității; s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de

Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili, ca inadmisibilă.

Deliberând asupra excepției

inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, Curtea de apel a apreciat că aceasta

este întemeiată.

S-a constatat că obiectul

acțiunii îl constituie anularea actelor ce conțin valorile vânzărilor de medicamente,

acte trimise în format electronic, conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

A apreciat prima instanță

că actele ce fac obiectul acțiunii în anulare nu sunt acte administrative, în condițiile

în care, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din

O.U.G. nr. 77/2011, rezultă că această calitate o are numai actul prin care se soluționează

contestația administrativă formulată de deținătorii autorizațiilor de punere pe

piață.

Deși s-a reținut că prin

adresa din 10 septembrie 2012, C.N.A.S. a înștiințat-o pe reclamantă, referitor

la contestația administrativă formulată de aceasta, că termenul legal de depunere

a fost depășit, a constatat instanța că această adresă nu face obiectul acțiunii

în anulare formulată de reclamantă.

Totodată, s-a reținut

că împrejurarea că art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede posibilitatea

contestatorului de a se adresa instanței de contencios administrativ ulterior comunicării

actului administrativ sau la expirarea termenului de soluționare a contestației

administrative nu înseamnă că acesta poate ataca direct în fața instanței de contencios

administrativ datele comunicate în format electronic, conform art. 5 alin. (7) din

O.U.G. nr. 77/2011, ci că, în măsura în care autoritatea refuză să emită actul administrativ

prevăzut de art. 6 alin. (2) din același act normativ, contestatorul poate solicita

instanței obligarea C.N.A.S. la emiterea actului administrativ de soluționare a

contestației, numai acesta putând face obiectul acțiunii în anulare întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta SC S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte

prezentări a situației de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici față

de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidența motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C. proc. civ.:

O primă critică vizează

lipsa de concordanță a aspectelor puse în discuție de judecătorul primei instanțe

în ceea ce privește motivele excepției de inadmisibilitate cu aspectele reținute

în motivarea soluției pronunțate.

S-a arătat că la termenul

din data de 02 octombrie 2013, instanța a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii

strict prin raportare la caracterul de act administrativ al datelor C.N.A.S. fără

a se pune în discuție imposibilitatea reclamantei de a ataca direct în fața instanței

datele C.N.A.S. în absența atacării formale exprese a refuzului autorității de a

soluționa contestația administrativă.

Astfel, s-a arătat că

prima instanță a respins acțiunea reținând că reclamanta în mod greșit s-ar fi adresat

direct instanței de judecată fără a fi parcurs pașii procedurii administrative prealabile,

aspect care nu a fost pus în discuția părților.

O altă critică vizează

greșita aplicare a legii în ceea ce privește caracterul de act administrativ al

datelor C.N.A.S. contestate prin acțiunea în anulare, acestea având caracter de

act administrativ putând face obiect al controlului de legalitate și temeinicie

în fața instanței de contencios administrativ.

De asemenea, s-a arătat

că simpla calificare de către legiuitor a răspunsului la contestația administrativă

ca fiind act administrativ nu este de natură să conducă la concluzia că Datele C.N.A.S.

nu ar avea un asemenea caracter.

S-a criticat soluția indicată

de prima instanță (o acțiune în obligarea autorității la emiterea actului administrativ

pe fond), acesta conducând doar la tergiversarea soluționării fondului cauzei și

la încărcarea excesivă și lipsită de orice finalitate practică a rolului instanțelor

de judecată.

Totodată, s-a arătat că

instanța fondului a omis a analiza dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr.

77/2011 din care rezultă că, dacă până la data expirării termenului pentru soluționarea

contestației administrative, autoritatea nu a emis un răspuns la contestație pe

fondul acesteia, atunci partea este îndreptățită să se adreseze instanței de judecată.

Pentru aceste motive,

s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții

de Apel București în vederea soluționării pe fond a cererii de chemare în judecată.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata - pârâtă Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat. A reiterat concluziile formulate în fața instanței de fond

cu privire la lipsa calității procesuale pasive.

Intimata - pârâtă Casa

Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs dar și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

În fapt, reclamanta, în

conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 77/2011 a fost desemnată și înregistrată

la autoritățile fiscale ca reprezentant legal al companiilor D. din Grupul S. i.e.,

S. Gmb, S. Pharmaceuticals GmbH, E.P. GmbH Nfg. K., H. AG, L.P.  d.d. și B.P. SRL

asigurând îndeplinirea obligațiilor în legătură cu raportarea și plata contribuției

trimestriale institute prin art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

La data de 07 mai 2012

reclamantei i-a fost comunicat în format electronic adresa Directorului general

al C.N.A.S., care conținea datele C.N.A.S. privind valorile vânzărilor de medicamente,

necesare pentru determinarea contribuției de plată pentru trimestrul I 2012.

Reclamanta a formulat

contestația din 17 mai 2012 împotriva notelor C.N.A.S., prin care a solicitat reexaminarea

și revocarea acestora, respectiv furnizarea de către C.N.A.S. a datelor primare

în baza cărora autoritatea administrativă a determinat pretinsele valori individuale

sau totale de medicamente comunicate S.

La data de 23 mai 2012,

reclamantei i-a fost comunicat în format electronic adresa Directorului general

al C.N.A.S., prin care se notifica rectificarea valorii totale trimestriale de medicamente

suportate din fonduri publice pentru trimestrul I 2012 (VTt), ca urmare a identificării

unor erori de raportare la nivelul caselor de asigurări de sănătate.

Reclamanta a formulat

o completare a contestației inițiale, având nr. 582 din 05 iunie 2012, prin care

a invocat critici privind nelegalitatea și netemeinicia valorii VTt comunicate.

La data de 17

septembrie 2012 pârâta C.N.A.S. a comunicat adresa din 10 septembrie 2012, prin

care s-a precizat că S. a depus contestația după expirarea termenului legal de depunere,

potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

În drept, prezintă relevanță

dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevăd că,

ulterior comunicării

actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul

se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond și-a

fundamentat soluția de respingere a acțiunii reclamantei ca inadmisibilă pe împrejurarea

că actele transmise de către pârâtă în format electronic în temeiul art. 5

alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 nu sunt acte administrative, iar singurul act care

are această calitate este doar actul prin care s-a soluționat contestația administrativă

formulată potrivit art. 6 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora: contestațiile

se depun la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se soluționează prin emiterea

unui act administrativ, comunicat contestatarilor, în termen de 30 de zile de la

data înregistrării acestora.

În raport de natura actelor

atacate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

în practica secției de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat caracterul

de act administrativ al notificării emise de către C.N.A.S., comunicarea privind

cuantumul vânzărilor fiind cea care produce efecte directe și imediate, stabilind

obligațiile reclamantei.

Însă, s-a constatat că

notificările emise de C.N.A.S. sunt supuse procedurii administrative de contestare

prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, în termenele prevăzute de această ordonanță (Deciziile

nr. 3569/2014, 3865/2014)

Reține instanța de control

judiciar, că împotriva notificării din data de 7 mai 2012  s-a formulat contestația

cu nr. 515 din data de 17 mai 2012, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 77/2011, comunicată, cu confirmare de primire, în termenul de 10 zile,

respectiv la data de 17 mai 2012.

Aceeași situație se regăsește

și în cazul notificării din data de 5 iunie 2012, contestația purtând nr. 582

din 5 iunie 2012 , ca urmare a rectificării emise de către autoritatea pârâtă.

Din această perspectivă,

a parcurgerii procedurii prealabile, Înalta Curte apreciază că instanța de fond

nu a clarificat cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii, cu scopul real

urmărit de reclamantă, respectiv constatarea caracterului nereal și excesiv al contribuției

stabilite prin datele C.N.A.S.

Totodată, este adevărat

că, în mare parte, soluția a fost pronunțată ca urmare a modului în care reclamanta

și-a conceput demersul în justiție, în condițiile în care, doar în fața instanței

de recurs a precizat temeiul de drept al acțiunii, arătând că s-a adresat cu acțiune

în anulare potrivit art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, același text

de lege conferă dreptul contestatoarei de a se adresa instanței de contencios administrativ

și la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut pentru soluționarea contestației,

prin dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, observându-se că răspunsul

C.N.A.S. emis prin adresa din 10 septembrie 2012 a venit la mai bine de 3 luni de

la înregistrarea acesteia, iar la ceea de a doua contestație pârâta nu a răspuns.

Mai apreciază instanța

de control judiciar că nu poate fi primită apărarea pârâtei Casa Națională de Asigurări

de Sănătate din cuprinsul întâmpinării în sensul că notificarea reprezintă o simplă

operațiune - tehnico materială de încunoștințare, iar nu manifestarea

de voință a autorității emitente.

În concret, Înalta Curte

mai observă că răspunsul din 10 septembrie 2012, față de care ordonanța prevede

că se atacă în condițiile Legii nr. 554/2004, nu îndeplinește cerințele minime

de motivare ale unui act administrativ, apărând ca fiind excesivă sancționarea cu

respingerea acțiunii ca inadmisibilă a omisiunii reclamantei de a indica expres

că atacă și acest act.

Totodată, în materia contenciosului

administrativ, ca ramură a dreptului public, instanța de contencios administrativ

este îndrituită să pună în discuția părților și să dispună „din oficiu” măsuri în

vederea clarificării cererii care a învestit instanța.

În raport cu această împrejurare,

judecătorul fondului, invocând inadmisibilitatea acțiunii „în raport de caracterul

de act administrativ al mail-urilor”, era dator să solicite reclamantei lămuriri

privind scopul real urmărit, indicarea actelor administrative atacate, în vederea

unei juste și complete dezlegări a raportului litigios, prin luarea în considerare

a fiecărei etape a procedurii și a competențelor prevăzute de lege, iar nu prin

abordarea lor trunchiată, care nu este în măsură să asigure un act de justiție eficient

și să preîntâmpine alte litigii viitoare.

În contextul în care instanța

de fond a reținut că cererea reclamantei este inadmisibilă, în raport de cele reținute,

prima instanță a pronunțat o hotărâre care nu îndeplinește cerințele impuse

de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

În consecință, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) și alin. (5) se

va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC S. SRL împotriva sentinței nr. 3212 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2015.