Decizia nr. 828/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05 decembrie 2013, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat: anularea Adresei nr. x/07.06.2013, și în consecință: - în principal, anularea adresei nr. x/30.04.2013, referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei în scopul determinării contribuției clawback pentru trimestrul I 2013; - restituirea sumei de 4.361.234 RON, achitată de reclamantă cu titlu de contribuție trimestrială pentru trimestrul I 2013; - în subsidiar, anularea parțială a datelor CNAS în privința valorii medicamentelor eronat inclusă în cuantumul pretinsului consum de medicamente notificat reclamantei de pârâta CNAS în cuprinsul datelor contestate și restituirea sumelor achitate nejustificat cu titlu de contribuție trimestrială pentru trimestrul I 2013; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1604 din 05 iunie 2015, Curtea Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a anulat adresa nr. x/30.04.2013, emisă de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală cu privire la capătul de cerere nr. 1 al acțiunii și, în consecință, a respins acest capăt de cerere față de pârâtă, a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală să restituie reclamantei suma de 4.361.234 RON, reprezentând contribuție trimestrială pentru trimestrul I 2013. Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală să plătească, fiecare, câte 9000 de RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând 12.000 RON onorariu avocat și 6.000 RON onorariu expert.

Cererile de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1604 din 05 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală. 3.1 Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea, în tot, a acțiunii formulate de reclamantă, în esență, pentru următoarele motive: 1. Cu privire la susținerile instanței de fond privind nelegalitatea notificării nr. x/30.04.2013, prin raportare la faptul că, pretinsul consum centralizat de medicamente include produse care nu au fost comercializate de reclamantă în perioada relevantă, fiind contrar declarațiilor și listelor de produse depuse de contribuabil potrivit legii; Sistemul de raportare a consumului de medicamente este instituit prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, iar în temeiul acestor dispoziții, CNAS a transmis reclamantei consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului I 2013, potrivit adresei nr. x/30.04.2013. Potrivit art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, farmaciile, unitățile spitalicești și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, iar acestea, la rândul lor, raportează consumurile centralizate către CNAS, toate documentele fiind certificate pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor. În ceea ce privește valoarea consumului "p", potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, acesta se comunică deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentaților acestora de către CNAS, odată cu consumul trimestrial. Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) și (3), coroborate cu prevederile art. 1, 2 și art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS a comunicat reclamantei consumul de medicamente, pentru medicamentele din lista depusă de reclamantă. Instanța de fond a preluat integral motivele reclamantei privitor la medicamentele cu codurile CIM x, cu privire la care se afirmă că reclamanta nu le-a comercializat în România, fără a fi analizate documentele justificative depuse de CNAS la dosarul cauzei. Aceste coduri CIM contestate au fost consumate (eliberate) doar prin canalul de eliberare menționat de art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011, situație în care consumul de medicamente aferent trimestrului I 2013 poate proveni din stocurile anterioare, fără a fi condiționat de prezența medicamentului la nivelul trimestrului de referință. Toate aceste medicamente au fost cuprinse în listele depuse de reclamantă și înregistrate la CNAS la data de 26.10.2011, respectiv 09.01.2013. Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, în consumul trimestrial de medicamente sunt incluse și medicamentele utilizate în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și cele utilizate în tratamentul spitalicesc, pentru pacienții internați. Din listele depuse de reclamantă la CNAS, rezultă că acest consum pentru cele 5 coduri CIM și pentru codul CIM aferent medicamentului Ketonal gel, pentru trimestrul I 2013, au fost înregistrate doar de unitățile sanitare cu paturi, pentru pacienții internați. 2. Cu privire la susținerea instanței de fond referitoare la discrepanțele dintre valoarea consumului centralizat al unor medicamente și valorile consumate de către spitale, centre de dializă și farmacii, în trimestrul I 2013; Compania B. nu are ca atribuție efectuarea de comparații între datele furnizate în temeiul legislației ce reglementează taxa clawback și datele estimate de această companie pentru efectuarea analizelor și studiilor de piață. Aplicarea unor procedee de comparație cu date estimate, care exced prevederilor legale, nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, cum în mod eronat a apreciat instanța de fond. 3. Cu privire la susținerea primei instanțe referitoare la includerea de către CNAS a contravalorii medicamentelor care nu au fost disponibile pe piață în perioada 01.10.2011 - 31.12.2012, în valoarea consumului trimestrial aferent trimestrului I 2013; Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011. Prin urmare, atât reclamanta, cât și instanța de judecată, sunt în eroare, susținând aplicabilitatea O.U.G. nr. 104/2009.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond referitoare la faptul că din datele și informațiile transmise de CNAS, nu este posibilă verificarea medicamentelor de referință pretins consumate raportat la vânzările acelorași medicamente în perioada de referință; Sistemul de raportare este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, și prin legislația derivată. CNAS a solicitat Consiliului Concurenței comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback. Prin adresa nr. x/2013, înregistrată la Casa Națională de Asigurări de Sănătate sub nr. CB/7542/20.09.2013, Consiliul Concurenței a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esențiale pentru verificarea modalității de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă).

Cu privire la susținerea primei instanțe conform căreia datele CNAS încalcă principiul predictibilității fiscale; Prin Decizia nr. 263/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 3 1 alin. (1) - (5) teza întâi din O.U.G. nr. 77/2011, Curtea Constituțională a statuat faptul că subiecții obligați la plata taxei clawback se circumscriu în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piața a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini) cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis. Potrivit dispozițiilor Curții Constituționale, taxa clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit art. 139 din Constituție, în virtutea căruia "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". În aplicarea considerentelor reținute de Curtea Constituțională, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la dispoziția instanței de fond referitoare la obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată; Obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată este nejustificată, având în vedere obiectul litigiului și complexitatea cauzei. Bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate are destinație specială, precisă și limitată și orice grevare a acestui buget are drept consecință o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce privește veniturile și procedura de gestionare a acestora. 3.2. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea, în tot, a acțiunii formulate de reclamantă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Recurenta-pârâtă susține, în esență, că taxa clawback trebuie restituită numai după formularea unei cereri pe cale administrativă, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 92/2003, și numai după stabilirea de către CNAS a sumei datorate pentru perioada respectivă, cu mențiunea că această cerere de restituire trebuie îndreptată către CNAS. În raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2011, ANAF nu are decât calitatea de a încasa această taxă prin unitățile de trezorerie și de a o vărsa în conturile CNAS. Recurenta-pârâtă mai susține că nu este emitentul actelor administrative contestate și nu are competența de a dispune restituirea sumelor plătite de reclamantă, motivat de faptul că nu poate efectua operațiuni privind restituirea de sume din conturi deținute de alte organe ale statului, respectiv de CNAS. Recurenta-pârâtă critică și obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată, apreciind că nu se află în culpă procesuală. În subsidiar, solicită diminuarea onorariului avocațial, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea cauzei și volumul de muncă prestat de reprezentantul convențional al reclamantei. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță. 4.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a cererilor de recurs. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâte sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu privire la recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate Intimata-reclamantă A. S.R.L. a supus controlului de legalitate adresele CNAS nr. x/07.06.2013 și nr. x/30.04.2013, referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit societății reclamante în scopul determinării contribuției clawback pentru trimestrul I al anului 2013. Referitor la susținerile instanței de fond potrivit cărora pretinsul consum centralizat de medicamente include produse care nu au fost comercializate de reclamantă în perioada relevantă, fiind contrar declarațiilor și listelor de produse depuse contribuabil, criticile recurentei-pârâte sunt, în parte, întemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4), (5) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, consumul total trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate, datele fiind centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă. Conform prevederilor art. 3 și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului trimestrial de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. În raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, CNAS comunică trimestrial subiecților plătitori ai contribuției, consumul de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din Lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială. În ceea ce privește medicamentele cu codurile CIM x, în privința cărora se afirmă că nu au fost comercializate pe piața farmaceutică din România, în dezacord cu judecătorul fondului, se reține, pe baza materialului probator administrat în cauză, că aceste medicamente au fost declarate de intimata-reclamantă în Lista medicamentelor pentru care datorează contribuție trimestrială, depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011. Potrivit art. 4 alin. (2) din actul normativ menționat: "Deținătorii autorizațiilor de punere pe punere pe piață a medicamentelor prevăzute la art. 1, persoane juridice române, precum și reprezentanții legali au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială." Prin urmare, în conformitate cu aceste prevederi legale, debitorii au obligația să depună Lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială. Totodată, art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 stabilește obligația Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de a transmite în format electronic persoanelor vizate consumul centralizat de medicamente și valoarea probatorie a determinării acestui consum, potrivit datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acordându-se astfel valoare probatorie acestor înregistrări, pe baza cărora se emite notificarea consumatorului. Dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011 permit deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentelor să conteste consumul comunicat, context în care, respectiva înregistrare în sistem nu produce efectele unei probe absolute, fiind susceptibilă de a fi combătută printr-o probă contrară, care, în condițiile art. 255 alin. (1) raportat la art. 264 din C. proc. civ., republicat, trebuie să fie verosimilă și concludentă. Contrar susținerilor intimatei-reclamante, medicamentele mai-sus indicate nu au făcut obiectul expertizei contabile judiciare, administrate în primă instanță, nefiind dovedită susținerea societății reclamante în sensul că nu a comercializat medicamentele respective în trimestrul I al anului 2013. În consecință, în mod greșit prima instanță a apreciat că intimata-reclamantă a făcut dovada erorilor cuprinse în actele administrative contestate cu privire la medicamentele indicate anterior. Sub aspectul analizat, instanța de control judiciar își însușește concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară în ceea ce privește medicamentele cu codurile CIM x, reținând că aceste medicamente nu au fost comercializate de către intimata-reclamantă în trimestrul I al anului 2013. Concluziile expertului tehnic se întemeiază pe verificarea datelor cuprinse în evidența contabilă a societății reclamante, respectiv, balanțele stocurilor pentru perioada 01.01.2013 - 31.03.2013, situațiile privind stocul la începutul și la sfârșitul perioadei, precum și situațiile privind intrările și ieșirile de medicamente, în raport cu data ultimei comercializări și data expirării, aferente fiecărui medicament (răspunsul la obiectivul nr. 1 - dosarul de fond). Este de observat că recurenta-pârâtă nu a combătut cu argumente pertinente concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, susținerea recurentei potrivit căreia aceste coduri se regăsesc în lista medicamentelor pentru care reclamanta este plătitor al contribuției trimestriale, depusă la CNAS prin adrese de înaintare, neputând fi reținută, în condițiile în care, la dosarul cauzei nu se regăsesc aceste adrese la care s-a făcut trimitere, aferente fiecărui medicament. În consecință, validând concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, Înalta Curte constată că se impune anularea, în parte, a actelor administrative contestate, respectiv numai pentru includerea în consumul de medicamente aferent trimestrului I al anului 2013 a medicamentelor cu codurile CIM x, cu o valoare totală de 11.492,61 RON. În ceea ce privește susținerea instanței de fond referitoare la discrepanțele dintre valoarea consumului centralizat al unor medicamente și valorile consumate de către spitale, centre de dializă și farmacii, în trimestrul I al anului 2013, critica recurentei-pârâte este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS transmite în format electronic, fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață respectiv, reprezentant legal al acestuia, consumul centralizat la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Prin urmare, aplicarea unor procedee de comparație cu date estimate, care exced dispozițiilor legale, nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate. Datele primare la care face referire intimata-reclamantă reprezintă, într-adevăr, datele transmise de entitățile menționate în cuprinsul art. 5 alin. (4) și(5) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv, farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, însă aceste date nu se află în posesia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, fiind deținute de casele de asigurări de sănătate. Totodată, la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, în baza cărora persoanele menționate în acest articol au obligația de a plăti contribuția trimestrială. Aceste medicamente se utilizează prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, și se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate în baza cărora se stabilește valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzut la art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. În măsura în care medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 sunt eliberate (consumate) și raportate prin canalele de eliberare prevăzute la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, valoarea individuală a consumului de medicamente (pe cod de identificare a medicamentului) ce se suportă din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, conține toate elementele de constituire a prețului, în funcție de canalul de eliberare. În consecință, valoarea totală/individuală a consumului de medicamente ce face obiectul O.U.G. nr. 77/2011, nu se raportează la prețul de vânzare ci la valoarea de compensare a medicamentelor. Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, în funcție de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale și medicamente, această valoare fiind validată de către casele de asigurări de sănătate. Cât privește includerea în consum a valorii adaosurilor de pe lanțul de distribuție, critica recurentei-pârâte este întemeiată, întrucât, așa cum rezultă din prevederile art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, coroborate și cu Decizia nr. 665/2014 a Curții Constituționale, contribuția clawback se raportează la o bază de calcul constând în valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente (din care se scade valoarea TVA), așa cum este suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, iar nu la o bază de calcul constând în valoarea vânzărilor deținătorului de autorizații de punere pe piață. Distincția pe care intimata-reclamantă încearcă să o inducă între noțiunea de consum de medicamente și noțiunea de valoare a consumului de medicamente, nu are suport legal, dovadă fiind și modificările cu caracter clarificativ aduse prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, prin O.U.G. nr. 69/2014. Critica recurentei-pârâte vizând susținerea instanței de fond privind includerea de către CNAS a contravalorii medicamentelor care nu au fost disponibile pe piață în perioada 01.10.2011 - 31.12.2012, în valoarea consumului trimestrial de medicamente atribuit reclamantei pentru trimestrul I al anului 2013, este fondată. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (4), (5) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă raportează către casele de asigurări de sănătate, consumul de medicamente. Conform art. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 927/2011 pentru calculul contribuției trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligația validării consumului de medicamente raportat în condițiile Ordinului ministrului sănătății și a Președintelui CNAS nr. x/2011, art. 3 din același act normativ stabilind că datele validate de casele de asigurări de sănătate sunt raportate lunar la CNAS. Potrivit art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi, centre de dializă), au obligația de a raporta consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, subiecții plătitori ai contribuției trimestriale au obligația de a stabili, calcula și declara contribuția trimestrială. Aprecierile instanței de fond referitoare la sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, exced controlului instanței de contencios administrativ și nu pot fi valorificate drept motive de nelegalitate a actelor contestate, în cadrul procesual stabilit de către reclamantă, care nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate sau de nelegalitate a prevederilor legale criticate. Referitor la susținerea primei instanțe conform căreia datele CNAS încalcă principiul predictibilității fiscale, instanța de control judiciar reține că acest principiu, consacrat în art. 3 alin. (1) lit. b) Codul fiscal, se referă la certitudinea impunerii și presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite. Nu se poate reține că O.U.G. nr. 77/2011 este un act normativ emis cu nerespectarea principiului predictibilității fiscale, deoarece prin acest act normativ au fost stabilite obligațiile de plată, termenele în care se poate face plata acestora, modul de calcul al taxei clawback, subiecții care au obligația de plată a acesteia. De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 484/2014, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, a reținut că "pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP." Prin aceeași decizie s-a stabilit că: "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus." Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica recurentei-pârâte vizând aplicarea în mod greșit de către prima instanță a dispozițiilor art. 451 și urm. din C. proc. civ., republicat. În conformitate cu prevederile legale menționate, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de partea care a câștigat procesul. În speță, instanța de fond a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de expert și onorariul avocațial, constatând în mod întemeiat că, în raport de soluția dată cererii de chemare în judecată, culpa procesuală aparține pârâtei. Cu privire la recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală cu privire la primul petit al cererii de chemare în judecată, reținând că această pârâtă nu este emitentul actelor administrative supuse verificării de legalitate prin respectiva cerere dedusă judecății. În ceea ce privește capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, având ca obiect restituirea sumei de 4.361.234 RON, achitată de către reclamantă cu titlu de contribuție trimestrială pentru trimestrul I al anului 2013, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Din interpretarea dispozițiilor legale relevante în privința contribuției clawback, respectiv art. 1, art. 4, art. 5 și art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 (forma în vigoare la data emiterii actelor administrative) coroborate cu dispozițiile art. 24 și art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în raport cu prevederile referitoare la procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, rezultă că, în privința contribuției în discuție, se desfășoară, în primul rând, un raport juridic de drept administrativ între deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor și CNAS, iar subsecvent, un raport juridic de drept fiscal între deținătorii autorizațiilor, în calitate de contribuabili și ANAF. Raportul juridic de drept administrativ are ca finalitate comunicarea de către CNAS a datelor care stau la baza stabilirii, calculului, declarării și plății contribuției clawback. Acest raport juridic se stinge în momentul rămânerii definitive (fie prin neatacarea actului administrativ de comunicare a datelor, fie prin parcurgerea procedurii administrative prealabile, fie prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțate în litigiul având ca obiect actul respectiv) a datelor comunicate de CNAS în baza cărora deținătorul autorizației de punere pe piață stabilește, calculează, declară și plătește contribuția clawback. Subsecvent raportului juridic de drept administrativ, se desfășoară raportul juridic de drept fiscal între deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor și ANAF, în cadrul căruia deținătorul autorizației stabilește, calculează, declară și plătește contribuția clawback, iar ANAF administrează contribuția potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, reglementare sub imperiul căreia a fost începută procedura de administrare a obligației fiscale. Or, conform art. 117 din Codul de procedură fiscală, restituirea taxei clawback, care constituie venit al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se realizează în cadrul procedurii de administrare a creanțelor fiscale, aplicabilă în virtutea normei de trimitere de la art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, ca etapă a raportului juridic de drept fiscal născut și derulat între deținătorul autorizației de punere pe piață și ANAF, iar nu în cadrul raportului juridic de drept administrativ născut și derulat anterior între deținătorul autorizației de punere pe piață și CNAS. Pe cale de consecință, în cadrul prezentului litigiu, instanța de contencios administrativ este învestită numai cu privire la controlul de legalitate al actelor administrative care au stat la baza stabilirii, declarării și plății taxei clawback, demers judiciar căruia nu i se poate circumscrie cererea reclamantei de restituire a contribuției trimestriale pe care a plătit-o în cadrul raportului juridic subsecvent, de drept fiscal, stabilit potrivit legii, cu ANAF. Sub acest aspect, este de menționat faptul că, în raport cu soluția ce urmează a se pronunța în cauză, în cadrul raportului juridic de drept fiscal cu ANAF, intimata-reclamanta are posibilitatea de a urma procedura de restituire a sumelor de la buget, reglementată de dispozițiile enunțate anterior, ale Codului de procedură fiscală și ale cadrului normativ subsecvent acestui cod. În consecință, se reține că soluția primei instanțe de obligare a pârâtei ANAF la restituirea către reclamantă a sumei de 4.361.234 RON, reprezentând contribuție trimestrială pentru trimestru I al anului 2013, a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept citate anterior, motiv pentru care, în rejudecare, urmează a fi respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere corelativ din acțiunea introductivă. În raport de soluția dată acestui capăt de cerere, nu se mai impune a fi supusă prezentei analize critica recurentei vizând dispoziția primei instanțe de obligare a acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, casarea, în parte, a sentinței atacate și, rejudecând cauza, va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va anula, în parte, actele administrative contestate, respectiv numai pentru includerea în consumul de medicamente aferent trimestrului I al anului 2013 a medicamentelor cu codurile CIM x, cu o valoare totală de 11.492,61 RON și va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitată cu titlu de contribuție trimestrială pentru trimestrul I 2013, urmând a fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea primului capăt de cerere al acțiunii, formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. În conformitate cu prevederile art. 453 din C. proc. civ., republicat, va fi obligată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2550 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariul de expert și onorariul avocațial, cuantumul acestuia din urmă fiind redus în mod proporțional, în raport cu complexitatea cauzei și soluția dată cererii deduse judecății, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., republicat.