ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1016/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.12.2014, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- În principal, anularea adresei C.N.A.S. nr. X/24.06.2014 prin care s-a răspuns la contestație și adresei C.N.A.S. nr. X/29.04.2014 referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit A. în scopul determinării contribuției de clawback pentru Trimestrul I 2014, comunicată prin poștă la 25.06.2014 și adresa CNAS nr. X/29.04.2014, comunicată prin e-mail, ambele emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

- În subsidiar, anularea parțială a Datelor CNAS în privința valorii medicamentelor eronat inclusă în cuantumul pretinsului consum de medicamente notificat reclamantei de pârâta CNAS în cuprinsul datelor CNAS contestate;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 994 din 06 aprilie 2015 a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat Adresa nr. x și Adresa nr. x, emise de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susținut următoarele:

În ce privește aprecierile instanței de fond că unele date transmise de CNAS sunt eronate, întrucât cuprind medicamente care nu au fost comercializate în perioada de referință, precum și cu privire la faptul că CNAS nu a formulat apărări punctuale pe aspectele invocate de reclamantă, se consider a fi contrare dispozițiilor legale aplicabile.

Potrivit prevederilor legale incidente, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitar cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, coroborat cu art. 5 alin. (4), (5) și (6) din același act normativ, consumul real de medicamente este cel înregistrat în baza datelor raportate de casete de asigurări de sănătate și centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

Astfel, singurele elemente necesare verificării modalității de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), date ce au fost puse atât la dispoziția reclamantei, cât și la dosarul instanței.

În acest sens, a fost depus la dosarul cauzei de fond datele comunicate de casele de asigurări de sănătate privind consumul de medicamente, centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, aspect neavut în vedere de prima instanță care a reținut în mod nejustificat faptul că instituții noastră nu a formulat apărări în ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la medicamentele incluse eronat în consumul trimestrial de medicamente.

Contribuția trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente elaborată pe baza Listei cu denumiri comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție trimestrială, pe bază de prescripție medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în considerarea cărora subiecții de plată ai contribuției trimestriale nominalizați la acest articol au obligația efectuării plății, după cum urmează:

- medicamentele incluse în programele naționale de sănătate;

- medicamentele cu sau fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală;

- medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc;

- medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) și se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate in baza cărora se stabilește valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7).

Ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuției trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) și nu data comercializării lor în lanțul de distribuție (distribuitori angros, farmacii de circuit deschis și/sau farmacii cu circuit închis).

CNAS nu are competența legală de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanțul, de la fabricație și/sau distribuție până la nivel de farmacie comunitară, farmacie de spital, drogherie, astfel încât nu deține informații legate de volumul distribuitorilor cât și la nivelul canalelor de eliberare, singura autoritate competentă care deține și de la care se poate solicita aceste informații, în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările ulterioare, este Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, care este autorizată prin lege a face inspecții în legătură cu depășirea termenului de valabilitate a medicamentelor puse pe piață și de a primi notificările deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață în legătură cu retragerea punerii pe piață temporară sau definitivă a unor medicamente.

Medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unități sanitare și centre de dializă și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări.

Pentru un medicament nu se solicită reînnoirea autorizației de punere pe piață la expirarea acesteia, acesta menținut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizației de punere pe piață.

Obligația de a păstra o evidență cu privire la prezentare, forma farmaceutică, concentrația substanțelor active, mărimea ambalajului, seria și data expirării, certificatul de calitate și buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată, etc. aparține deținătorilor autorizației de distribuție și nu CNAS, conform dispozițiilor Legii nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Reclamanta datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declarații depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare, referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială.

Totodată, sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), furnizori de servicii medicale care la rândul lor achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate cu acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la deținătorul autorizației de punere pe piață.

Reclamanta nu a ridicat obiecțiuni în cadrul procesului de decontare (încasare) cu privire la faptul că s-ar fi decontat un consum mai mare, obiecțiunile părții reclamante fiind ridicate doar în condițiile în care cu titlu de contribuție clawback a trebuit să întoarcă un procent din aceste sume.

Se criticăm sentința recurată și cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la imposibilitatea efectuării de verificări asupra modalității de calcul, întrucât modul de calcul este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată, elementele de calcul stabilite de lege rezultând din comunicările caselor de asigurări de sănătate care sunt centralizate la nivelul recurentei.

Obligația Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se rezumă la comunicarea valorii procentului "p" odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7) din actul normativ mai sus menționat, determinate conform legii.

În exercitarea atribuțiilor legale recurenta pârâtă a procedat la transmiterea către reclamantă a valorii procentului "p" pentru trimestrul I 2014, care este de 20,18 %, precum și a consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Toate informațiile legale de datele de consum au fost extrase din baza de date electronică centralizată la nivel național constituită din datele de consum raportate lunar de canalele de eliberare și validate de casele de asigurări de sănătate în SIUI/PIAS.

Existența unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumul centralizat de medicamente de către CNAS și, pe cale de consecință, furnizarea mai multor informații privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreționar a acestor informații de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidențialități informațiilor furnizate și totodată ar putea încuraja înțelegerile anticoncurențiale.

Astfel, transparența crescută generată de schimbul de informații crește interdependența dintre concurenți și reduce intensitatea concurenței în piețele oligopolistice, în sensul că aceste informații extinse despre piață oferă participanților posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenților și să reacționeze rapid și eficient la reacția altuia.

Sub acest aspect, însăși Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparentei pe o piață deja foarte concentrată nu ar permite concurența reziduală (sau efectul surpriză) între participanții la schimbul de informații care ar fi mai puțin expuși la o eventuală reacție agresivă a altor concurenți.

De asemenea, pentru a transparentiza procesul de calcul al taxei de clawback, începând cu trimestrul III al anului 2013, respectiv și pentru trimestrul I 2014, CNAS afișează pe site-ul propriu, în Secțiunea clawback - Subsecțiunea consum medicamente valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, înregistrate în Sistemul informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate din România ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din același act normativ.

Reclamanta are posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" transmis acesteia de către CNAS prin Notificarea nr. x și valoarea totală de consum afișată pe site-ul CNAS.

Având în vedere cele mai sus menționate, cât și faptul că plata contribuției clawback este trimestrială și se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toți subiecții plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicament decontat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție rezultă că această contribuție este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligația de plată a contribuției clawback.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond.

În susținerea punctului său de vedere, intimata reclamantă a susținut că, redarea cu caracter general a prevederilor legii, în condițiile în care CNAS nu a întreprins o minimă diligentă de a reexamina Datele CNAS, respectiv de a verifica la nivelul entităților raportoare datele de consum atribuite A. ori de a duce dovezi cu privire la regularitatea acestor date, nu poate conduce la concluziile trase de recurentă în sensul ca consumul "real" de medicamente este înregistrat pe baza datelor raportate de CJAS și centralizate de a farmacii, spitale și centre de dializă, respectiv că singurele elemente necesare pentru verificarea modalității de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare - informații centralizate, eliptice și complet neverificabile sub aspectul corectitudinii de către contribuabil sau chiar de către instanța de control judiciar.

Nefondat, CNAS invocă faptul că nu ar deține atribuții pentru a verifica aspectele obiective sesizate de A., pe motiv că nu are competența legală de a urmări medicamentul pe tot lanțul de distribuție or date de expirare a acestuia, interesând doar "data consumului" de medicamente. CNAS putea și trebuia sa verifice informațiile relevante privind data achiziției de către "canalele de eliberare" a medicamentelor pretins consumate, valoarea de compensare a acestor medicamente (în cazul spitalelor, prețul de decontare nefiind nivelul fix maximal, prevăzut în cataloagele de prețuri trimestriale publicate de CNAS și Ministerul Sănătății, ci cel de achiziție, prevăzut în factura de vânzare) și, per ansamblu, orice aspect legat de corecta raportare și colectare a datelor de consum centralizare sub forma datelor CNAS. În acest sens, se relevă că anexa la Ordinul comun al ministrului sănătății și a președintelui CNAS nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente prevede expres că datele relevante care trebuie raportate lunar de spitale și centre de dializă în scopul determinării taxei clawback includ numărul și data facturii de achiziție a medicamentului, prețul de achiziție al medicamentului, numărul lotului din care face parte medicamentul și data expirării acestuia.

Așadar, CNAS, direct sau prin intermediul CJAS, putea și ar fi trebuit să verifice și să justifice corectitudinea tuturor datele de consum care au stat la baza emiterii datelor CNAS, incluzând cantitățile de medicamente, prețul de achiziție, data expirării, data achiziției, etc. O astfel de verificare nu a fost întreprinsă, iar corectitudinea datelor CNAS este exclusiv clamată de recurentă în baza redării fragmentare a unor prevederi legale și a unei lipse de competențe legale, incorect pretinsă.

Recurenta deși se prevalează de dispozițiile art. 1 alin. (15) din Ordinul președintelui CNAS nr. 615/2010, omite a releva că reclamanta a sesizat expres, atât prin contestație, cât și prin cererea introductivă, că CNAS a ignorat conținutul declarațiilor de disponibilitate și a listei de produse depuse de A. la CNAS pentru Trimestrul I 2014 (documente anexate la contestație, aflate la dosar), care nu conțineau medicamentele care nu au fost comercializate după 01.10.2011, expirate în Trimestrul I 2014 sau excluse din catalogul de prețuri cu mult înainte de începerea acestui trimestru.

Aserțiunea generală a CNAS potrivit căreia medicamentele al căror consum a fost notificat prin datele CNAS sunt cuprinse în lista de produse pentru care se datorează contribuția trimestrială, depusă de intimata reclamantă se subliniază că, nu este concludentă în privința erorilor săvârșite de furnizorii de medicamente (în special spitale) sau CJAS cu ocazia raportării au centralizării consumului trimestrial de medicamente. Pe de altă parte, această afirmație - similară celei din cuprinsul Datelor CNAS contestate (potrivit căreia consumul de medicamente notificat ar fi "aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială") este neadevărată, fiind contrazisă în mod evident de listele actualizate de medicamente pentru care se datorează contribuția trimestrială, depuse de reclamantă pentru fiecare DAPP conform art. 4 alin. (2') din O.U.G. nr. 77/2011, prin adresele înregistrate la CNAS cu nr. x/15.04.2014.

Se mai susține că sentința recurata reține în mod corect imposibilitatea obiectivă a verificării datelor CNAS, cu consecința încălcării principiilor transparenței, predictibilității și certitudinii fiscale, a dreptului la apărare a contribuabilului, respectiv a împiedicării exercițiului unui control judecătoresc real.

Pretinsele argumente invocate de CNAS în cadrul secțiunii 1.2 din motivele de recurs sunt nefondate sau irelevante în raport de considerentele sentinței recurate referitoare la încălcarea de către CNAS a principiilor fiscalității și a unui minim drept la apărare a contribuabilului, respectiv la împiedicarea exercițiului unui control judecătoresc real asupra modului de determinare a Datelor CNAS.

Datele CNAS sunt întemeiate pe raportări centralizate ale CJAS care, la rândul lor, preiau și prelucrează datele primare privind consumul de medicamente raportate de spitale, centre de dializă și farmacii, fără ca aceste date primare să fie însă accesibile în vreun fel contribuabilului sau să aibă o legătură directă cu vânzările de medicamente și veniturile înregistrate de acesta. Ca urmare, contribuabilul este pus în situația de a calcula și declara la organele fiscale, pe propria răspundere, respectiv de achita o contribuție de natură fiscală în baza unor elemente complet neverificabile și, după cum am evidențiat, conținând numeroase erori sau, după caz, încălcări ale normelor legale incidente, strecurate în circuitul spitale/farmacii - CJAS - CNAS.

Datele CNAS încalcă principiul certitudinii și predictibilității fiscale, în condițiile în care normele privind determinarea consumului trimestrial de medicamente sunt neclare și discreționar aplicate de CNAS iar sarcina fiscală astfel impusă depășește în mod neechivoc posibilitatea de predicție a contribuabilului.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din 12 februarie 2018, față de obiectul pricinii, contestație act administrativ fiscal, s-a considerat de toți membrii completului de filtru că, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a fixat termen în ședință publică.

II. Soluția instanței de recurs

Criticile recurentei pârâte referitoare la corecta raportare a listei de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și/sau din Bugetul Ministerului Sănătății sunt întemeiate.

Pârâta C.N.A.S. a comunicat reclamantei în temeiul art. 3, alin. (3) și art. 5, alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare la epoca evenimentelor, Notificarea nr. x referitoare la valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2014, care era de 20,18% și situația cu consumul de medicamente suportate de F.N.U.A.S.S. și/sau Bugetul Ministerului Sănătății corespunzătoare Trimestrului I 2014, evidențiat pe categorii de medicamente în anexa notificării.

Împotriva acestei notificări, reclamanta și-a exercitat dreptul la contestație administrativă prevăzut de art. 6, alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 susținând că datele CNAS sunt unilateral, discreționar și netransparent emise de CNAS, cu încălcarea principiilor fiscalității și a dreptului contribuabilului de a verifica temeinicia actului contestat și de a-și exercita dreptul la apărare, că există neregularități cu privire la posibila includere a TVA în formula de calcul a contribuției trimestriale, contrar prevederilor legale și constituționale, că pretinsul consum trimestrial de medicamente include produse care nu au fost comercializate de A. în perioada relevantă, că există discrepanțe majore între pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente și valoarea comercializată/consumată de către utilizatorii finali în perioada relevantă, că a fost inclusă nelegal contravaloarea medicamentelor vândute anterior datei de 01.10.2011 în valoarea pretinsului consum centralizat atribuit A. pentru trimestrul I 2014 și că este excesivă contribuția trimestrială astfel determinată.

Prin adresa de răspuns la contestația administrativă nr. X/24.06.2014, care conform art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 77/2011 reprezintă un act administrativ, recurenta pârâtă a răspuns motivat criticilor reclamantei, susținând că reclamanta datorează contribuția trimestrială nu doar pentru lista de medicamente elaborată pe baza listei cu denumiri comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ci pentru categoriile de medicamente prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 care fac obiectul consumului suportat de F.N.U.A.S.S. și bugetul Ministerului Sănătății, categorie în care primele sunt incluse.

Referitor la medicamentele individualizate în contestație despre care reclamanta a afirmat că nu are, nu mai are autorizații de punere pe piață sau le-a retras de pe piață s-a precizat că aveau sau au preț în CANAMED fiind raportate prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, consumul de medicamente aferent trimestrului I 2014 putând proveni și din stocurile anterioare, fără a fi condiționat de prezența lor în CANAMED la nivelul trimestrului de referință. S-a mai susținut prin acest act administrativ că medicamentele în discuție au avut și au preț avizat de Ministerul Sănătății pe baza declarațiilor pe proprie răspundere făcute de reclamantă.

Prima instanță a validat susținerile reclamantei, apreciind că în comunicările CNAS există erori, acestea incluzând în consumul centralizat comunicat reclamantei unele medicamente a căror comercializare era imposibilă obiectiv deoarece nu mai erau de mai mulți ani în termenul de valabilitate, ori că din evidențele societății și din datele furnizate de B. indică un consum zero al unor medicamente sau că B. a relevat discrepanțe majore între pretinsul consum centralizat de medicamente suportat din fonduri publice în trimestrul I 2014 și întreaga valoare estimată a medicamentelor oncologice consumate de utilizatorii finali.

Concluzia la care a ajuns instanța de fond este rezultatul unei aprecieri generale, bazate în exclusivitate pe susținerile reclamantei și pe studiile de piață ale B., fără vreo valoare probatorie în prezenta cauză, estimative și evident supuse erorilor, fără însă a avea în vedere dispozițiile legale aplicabile cauzei și fără o analiză concretă a susținerilor părților din proces.

Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2014 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene.

Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Reclamanta avea obligația, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială sau în cazul unor modificări să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția.

Includerea unui medicament în lista respectivă presupune potrivit Normei privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009, existența unei autorizații de punere pe piață a medicamentului în discuție, pentru care deținătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea prețului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sănătății.

Plecând de la premisa că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală de comunicare a liste, aspect ce rezultă din însăși notificarea contestată în prezenta cauză, rezultă că criticile acesteia sunt evident nefondate, actul menționat la consumul de medicamente pentru trimestrul I 2014 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei având în vedere numai medicamentele din lista depusă, cu posibilitatea de actualizare trimestrială, în care au menționat medicamentele pentru care se datorează contribuția trimestrială, și care îndeplineau condiția punerii pe piață, respectiv existența unei autorizații valabile în acest sens și care erau în termenul de valabilitate.

De altfel, prin adresa de răspuns la contestația administrativă formulată, pentru medicamentele în legătură cu care reclamanta a ridicat obiecțiile sale, pârâta a indicat în concret pentru fiecare medicament în parte numărul declarației reclamantei, numărul de înregistrare la CNAS și stabilirea prețului în CANAMED, fiind astfel incluse în lista medicamentelor pentru care reclamanta Societatea A. S.R.L. pretinde și susține că datorează taxa trimestrială, în măsura comunicării consumului acestora, contrar celor susținute prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța de fond.

Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată reclamanta s-a limitat a relua criticile din contestația administrativă, care au primit deja un răspuns elaborat și argumentat, așa cum s-a arătat, ignorând a le combate și a demonstra nelegalitatea acestora.

Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la faptul că datele menționate în notificare au fost stabilite de C.N.A.S. cu încălcarea principiului predictibilității fiscale, se rețin următoarele:

Principiul predictibilității fiscale este definit în art. 3, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind reprezentat de certitudinea fiscală, respectiv de elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Așa fiind, principiul predictibilității fiscale are în vedere calitatea legii fiscale și nu conduita organului fiscal în procedura de aplicare a legii prin emiterea de acte administrative corespunzătoare, analiza respectării acestui principiu presupunând analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, competență ce ar excede atribuțiilor instanțelor judecătorești.

Totuși, sub acest aspect, este de remarcat că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014.

S-a arătat în această decizie "în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP."

Referitor la principiul predictibilității fiscale, Curtea Constituțională a mai precizat că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus."

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și operațiunile premergătoare acestora, care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă CNAS asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâta CNAS și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținând actele atacate ca fiind legal întocmite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 994 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.