ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 394/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/02.03.2015, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a solicitat instanței:

- anularea notificării nr. x/31.07.2014 emisă de CNAS, prin care i-au fost comunicate datele pe baza cărora societatea reclamantă a declarat și achitat contribuția claw-back aferentă trimestrului II 2014;

- anularea adresei de răspuns nr. x/09.09.2014, prin care CNAS a răspuns contestației reclamantei;

- anularea notificării nr. x/30.10.2014 emisă de CNAS, prin care i-au fost comunicate datele pe baza cărora societatea reclamantă a declarat și achitat contribuția claw-back aferentă trimestrului III 2014;

- anularea adresei de răspuns nr. x/02.12.2014, prin care CNAS a răspuns contestației reclamantei.

Prin Sentința nr. 2004 din 6 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Au fost anulate notificarea nr. x/31.07.2014, adresa de răspuns nr. x/09.09.2014, notificarea nr. x/30.10.2014, adresa de răspuns nr. x/02.12.2014, toate emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, și, pe fond, respingerea în tot a acțiunii promovate de reclamantă ca neîntemeiată.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod eronat, argumentele reclamantei și a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale incidente speței.

Astfel, față de considerentele hotărârii atacate, s-a arătat că, începând cu trimestrul IV al anului 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în care CTt și Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1515 milioane RON.

În acest context, s-a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că în cazul reclamantei contribuția clawback aferentă trimestrelor II și III 2014, s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu impozit la impozit, obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției fiind în sarcina reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că, în opinia recurentei, obligația de deducere a TVA-ului revenea reclamantei, TVA-ul regăsindu-se în valorile consumului trimestrial individual.

Au mai fost invocate prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, susținându-se că instituția pârâtă nu are temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, adaos de distribuție și adaos comercial de farmacie, după caz, deținătorii de autorizații de punere pe piață având obligația să deducă TVA-ul în vederea calculării contribuției trimestriale.

Totodată, s-a apreciat de către recurentă că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA-ului fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care sunt armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind noțiunea de persoană impozabilă.

În fine, s-a învederat că obligația de deducere a TVA-ului de către reclamantă a fost adusă la cunoștința acesteia prin notificările contestate, în care se menționează expres, la pct. 2, că pentru trimestrul II și III 2014 consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

S-a făcut referire de către recurentă și la prevederile actuale ale art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, precum și la Decizia nr. 665/2014 a Curții Constituționale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimata-reclamantă s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

În esență, s-a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că din valorile vânzărilor trimestriale comunicate în cuprinsul notificării, CNAS nu a scăzut valoarea TVA, realizându-se astfel o dublă impozitare și o încălcare a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva Sentinței nr. 3826 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 31 ianuarie 2018 a fost admisă cererea de abținere de la judecarea prezentei cauze formulată de doamna judecător B., completul fiind reîntregit conform planificării de permanență.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-reclamante, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), a solicitat: anularea notificării nr. x/31.07.2014 emisa de CNAS, prin care i-au fost comunicate datele pe baza cărora societatea reclamantă a declarat și achitat contribuția claw-back aferentă trimestrului II 2014; anularea adresei de răspuns nr. x/09.09.2014, prin care CNAS a răspuns contestației reclamantei; anularea notificării nr. x/30.10.2014 emisă de CNAS, prin care i-au fost comunicate datele pe baza cărora societatea reclamantă a declarat și achitat contribuția claw-back aferentă trimestrului III 2014; anularea adresei de răspuns nr. x/02.12.2014, prin care CNAS a răspuns contestației reclamantei.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-reclamante, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate.

A reținut prima instanță în principal, nelegalitatea actelor administrative raportat la împrejurarea că taxa clawback aferentă trimestrului II și III 2014 se calculează prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce ar echivala cu aplicarea unui impozit la impozit, în dezacord cu interpretarea Curții Constituționale din Decizia nr. 39/2013.

Față de acest aspect, ce constituie unicul motiv de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligația plății acestei taxe deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, respectiv producătorii și importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piață medicamentele și obțin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Prin raportare la art. 1 și art. 5 alin. (4) și (7) din același act normativ, noțiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție" se definește ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deținător de APP și vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă care include, adaosuri comerciale și TVA.

Înalta Curte reține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011: "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență, contribuție care începând cu data de 30.09.2011, s-a calculat conform art. 3 din Ordonanță, respectiv:

(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

2) Procentul "p" se calculează astfel:

P = CTt - Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat."

Începând cu trimestrul IV 2012, s-a revenit din nou asupra formulei de calcul a contribuției trimestriale, O.G. nr. 17/2012 (art. 7) reglementând că modalitatea de calcul a contribuției se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanță, unde CTt și BAt nu includ TVA, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Se constată că potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "CNAS transmite în format electronic persoanelor care au obligația plății acestei taxe, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Se mai reține că prin Decizia nr. 39/2013 CCR a statuat că este neconstituțională calcularea contribuției la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituțională includerea TVA în baza de impunere a contribuției clawback. Curtea Constituțională nu a stabilit că CNAS are obligația de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuție trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA.

Prin urmare, se observă că formula de calcul menționată în notificarea contestată, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât și Decizia CCR nr. 39/2013, având în vedere că CTt și BAt, componente de calcul ale contribuției, nu includ TVA.

Astfel, obligația de deducere a TVA îi revine intimatei reclamante și nicidecum CNAS în condițiile în care prin notificările atacate s-a comunicat consumul de medicamente conținând TVA, care urmează a fi dedus de fiecare DAPP.

În raport de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că actele administrative contestate nu sunt afectate de motive de nelegalitate, în condițiile necontestării sentinței de reclamantă cu privire la celelalte motive, respinse de prima instanță în mod judicios, în concordanță cu o bogată jurisprudență a instanței supreme.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 2004 din 6 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV