ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3233/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea: Comunicării CNAS primită de A. prin e-mail în data de 31 ianuarie 2014; Adresei nr. MS/FD/498 din 31 ianuarie 2014 emisă de CNAS și primită de A. în data de 31.01.2014 precum și orice alte acte subsecvente emise de pârâtă în legătură cu modul de calcul a contribuției claw back aferentă trimestrului IV/2013.

În subsidiar, a solicitat obligarea CNAS să răspundă la contestația depusă de către reclamantă la data de 07.02.2014 împotriva Notificărilor, în cadrul procedurii plângerii prealabile.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 952 din 2 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat Notificarea nr. MS/FD/498 din 31 ianuarie 2014 și Adresa de soluționare a contestației administrative nr. MS/SM/759/342 din 25 februarie 2014, ambele emise de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 RON către reclamantă, reprezentând onorariu de avocat redus cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 952 din 2.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., pe care o consideră nelegală exclusiv sub aspectul diminuării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta CNAS a susținut următoarele.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, apreciază recurenta că instanța de fond greșit a respins-o ca neîntemeiată, întrucât Notificarea nr. MS/FD/498 din 31 ianuarie 2014 nu are caracterul unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și deci nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. Datele comunicate de CNAS potrivit art. 5 alin. (7) nu au caracter de act administrativ, acestea având caracterul unei corespondențe administrative.

Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la faptul că potrivit O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare CNAS avea obligația să comunice reclamantei consumul de medicamente și nu valoarea consumului, se apreciază că acestea sunt eronate, întrucât în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 "contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății", legiuitorul nefăcând vreo deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente, așa cum susține reclamanta.

Unul din elementele formulei de calcul a contribuției este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial și nu cantitatea acestui consum. În situația în care s-ar fi interpretat în sensul dat de către reclamantă, nu s-ar mai fi putut stabili procentul "p", deoarece în cuprinsul formulei ar fi fost unități de lucru diferite, respectiv număr de cutii, bucăți, pastile, etc, și sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial, ceea ce ar fi făcut imposibilă efectuarea unui calcul matematic.

Pe de altă parte, dacă CNAS i-ar fi comunicat reclamantei doar consumul de medicamente pe cantitate, așa cum susține, aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a calcula valoarea consumului, având în vedere că procentul de compensare este diferit în funcție de fiecare situație în parte. Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, în funcție de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale și medicamente, această valoare (acest consum) fiind validată de către casele de asigurări de sănătate.

Valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

În ceea ce privește art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, se arată faptul că dispozițiile acestui articol instituie în sarcina instituției recurente numai obligativitatea comunicării către fiecare plătitor de contribuție valoarea procentului "p" odată cu consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, nu și obligația de a transmite și consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Cu privire la considerentele instanței de fond referitor la faptul că CNAS a comunicat drept valoare a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor valoarea de compensare a medicamentelor, mod de determinare care nu rezultă din lege și contravine deciziilor Curții Constituționale, sunt apreciate ca eronate de recurentă.

Legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Subiecții plătitori ai contribuției trimestriale transmit CNAS medicamentele pe care le au în portofoliu, pentru care înregistrează vânzări și pentru care înțeleg să plătească contribuția trimestrială.

Ca urmare a acestor declarații pe propria răspundere, CNAS transmite în format electronic subiecților plătitori, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Mai mult, prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 76 din 29.01.2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, Curtea Constituțională a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă această obligație legală.

Diferența dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut faptul că această contribuție trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți care desfășoară o astfel de activitate comercială.

Referitor la motivarea instanței de fond cu privire la faptul că actul administrativ atacat (notificarea) este nemotivat sub aspectul stabilirii indicilor CTt și BAt, și implicit a procentului "p", astfel că intimata reclamantă este în imposibilitate de a verifica realitatea și corectitudinea elementelor de calcul transmise de CNAS prin notificare, se susține că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată. Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii spitale și centre de dializă. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizate.

Raportările efectuate de către casele de asigurări de sănătate către CNAS în conformitate cu prevederile Ordinului CNAS nr. 927/2011 sunt situații valorice centralizate pe canalele de eliberare (farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi și centre de dializă). Aceste documente nu sunt întocmite distinct pe fiecare medicament (cod CIM) sau deținător APP/reprezentanți legali ai acestora, astfel încât nu oferă informații relevante legate de consumul trimestrial individual al fiecărui plătitor de contribuție.

Referitor la susținerile instanței de fond cu privire la includerea TVA-ului în valorile consumului trimestrial de medicamente, se susține că la stabilirea procentului "p" s-a utilizat valoarea bugetului aprobat pentru trimestrele I și II 2014, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății și consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, care s-a calculat conform prevederilor legale.

În vederea respectării prevederilor legale mai sus menționate, ulterior stabilirii consumului total de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a fost eliminată taxa pe valoare adăugată în vederea determinării în mod corect a procentului "p".

Astfel, valoarea bugetului aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este dat prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, prin care a fost modificată O.U.G. nr. 77/2011, această valoare neincluzând și TVA.

De asemenea, este de menționat că raportat la jurisprudența Curții Constituționale, în prezent actualele prevederi reglementează că, contribuția clawback se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS și MS, întrucât pe de o parte cei 2 indicatori CTt și Bat nu conțin TVA, iar pe de altă parte din consumul comunicat de CNAS, subiecții plătitori sunt înștiințați că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conține TVA pe care aceștia îl pot deduce.

Mai mult, prin notificările contestate de reclamantă s-a adus la cunoștința acesteia, la punctul 1, faptul că valoarea procentului "p" pentru trim. IV 2013 s-a stabilit cu respectarea art. 7, Secțiunea a 2-a din Ordonanța nr. 17/2012, în conformitate cu care CTt și Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată.

Stabilirea cuantumului procentului "p" se face printr-un act administrativ distinct de cele contestate în cauza de față, acestea din urmă fiind din această perspectivă doar acte de comunicare a respectivei informații către partea reclamantă. Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a atacat cu acțiune în anulare și Ordinele președintelui CNAS mai sus amintite, pentru a interveni legala învestire a instanței de judecată și cu analiza legalității stabilirii respectivului procent "p" la nivelul trim. IV 2013.

Este de menționat că potrivit actualelor prevederi legale, contribuția clawback datorată de deținătorii de autorizație de punere pe piață, respectiv reprezentanții legali ai acestora, se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății întrucât, pe de-o parte la calcul procentului "p" cei doi indicatori BAt și CTt nu conțin TVA, iar pe de altă parte, din consumul comunicat de CNAS, subiecții plătitori sunt înștiințați că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conține TVA, pe care aceștia să îl deducă.

Recurenta-reclamanta S.C. A. S.A. menționează, în cuprinsul cererii de recurs că soluția pronunțată în cauză cu privire la diminuarea cheltuielilor de judecată solicitate este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

În opinia recurentei, contrar celor reținute de instanța de fond, onorariul perceput de avocații societății reclamante este perfect justificat față de complexitatea și dificultatea cauzei, sub aspectul problemelor de drept ridicate, dar și față de durata soluționării cauzei.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2017, completul de filtru a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A.

Instanța de control judiciar apreciază relevant a analiza natura juridică a notificării comunicate deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor privind valoarea procentului "p" și valoarea aferentă consumului centrlizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Relevanța acestei analize, este dată, așa cum s-a reținut constant în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de faptul că premisa oricărui demers judiciar în contencios administrativ este existența unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.

În acest sens, judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc., cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, în forma în vigoare la data comunicării notificărilor contestate în cauză, "contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție".

Valoarea acestui procent se comunică, potrivit alin. (3) din norma evocată mai sus, deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice române, precum și reprezentanților legali ai deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice străine, împreună cu valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente, care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, determinată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică pe care o gestionează, și comunicată conform celor reținute în precedent, poate fi contestată conform art. 6 din din O.U.G. nr. 77/2011, caz în care se emite un act administrativ, care în măsura în care este vătămător pentru contestator poate fi supus controlul de legalitate conform Legii contenciosului administrative nr. 554/2004.

În măsura în care nu se contestă, valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente reprezintă un element de calcul în determinarea contribuției trimestriale pe bază de declarație fiscală, care este un act administrativ fiscal, conform art. 88 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Așa fiind, se poate concluziona că, notificarea valorii aferente a consumului centralizat de medicamente nu întrunește elementele unui act administrativ, nefiind în măsură a produce efecte juridice prin el însuși, constituind în fapt o operațiune administrativă ce precede și pregătește un act administrativ. La aceeași concluzie se ajunge și la o analiză a conținutului acestui act, care este alcătuit din simple informări ale destinatarului comunicării, fără a stabili drepturi sau obligații în sarcina acestuia, apte a-l vătăma în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Consecința acestei calificări este inadmisibilitatea contestării directe a notificării în fața instanțelor de contencios administrativ, legalitatea acestuia putând a fi analizată numai împreună cu actul administrativ al cărui conținut îl determină și îl fundamentează, astfel cum a fost învestită instanța de fond.

Din această perspectivă, notificarea valorii aferente a consumului centralizat de medicamente nu trebuie să răspundă exigenței motivării actului administrativ, așa încât reținerea acestui motiv de nelegalitate de către instanța de fond este nelegală. Condiția motivării trebuie să se regăsească numai la decizia de soluționare a contestației, calificată de legiuitor ca fiind un act administrativ, exigență îndeplinită la adresa din 25 februarie 2014 de soluționare a contestației formulată împotriva notificării comunicată reclamantei.

Deși, potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 77/2011 valoarea procentului "p" se comunică împreună cu valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, prin procedura prevăzută la art. 5 din acest normativ se poate contesta numai valoarea consumului centralizat de medicamente, posibilitate legală ce rezultă cu claritate din dispozițiile legale menționate potrivit cărora "Datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor."

Aceasta pentru că, procentul "p" se stabilește printr-un act administrativ, respectiv ordin al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cum s-a întâmplat și în cauză, unde a fost emis Ordinul nr. 61 din 30 ianuarie 2014 prin care a fost stabilit procentul "p" în baza căruia se calculează contribuția trimestrială aferentă trimestrului IV 2013.

În lipsa unor dispoziții speciale, legalitatea acestor acte administrative poate fi supusă cenzurii instanței de control administrativ în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în acest cadru legal instanța fiind în măsură a analiza determinarea legală a procentului "p".

Reclamanta nu a contestat în prezenta cauză ordinul, așa încât nici instanța de fond, nici cea de control judiciar nu sunt în măsură a analiza criticile reclamantei referitoare la nelegala sa determinare.

Criticile referitoare la faptul că instanța de fond a reținut ca motiv de nelegalitate comunicarea valorii consumului și nu a consumului în sine, instanța de control le apreciază a fi întemeiate.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 "contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății".

Așadar, un element de calcul al contribuției datorate este expresia valorică a consumului de medicamente și nu consumul în sine, exprimat cantitativ.

Pretenția reclamantei, de a i se comunica doar consumul de medicamente, ar pune-o pe reclamantă, așa cum susține recurenta, în imposibilitatea de a determina valoarea acestuia și, implicit, a contribuției trimestriale, situând C.N.A.S. dacă s-ar conforma, în afara legii.

Valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Întemeiate sunt și criticile referitoare la nelegalitatea reținută de instanța de fond conform căreia CNAS a comunicat drept valoare a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor valoarea de compensare a medicamentelor, mod de determinare care nu ar rezulta din lege și care contravine deciziilor Curții Constituționale.

Valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 5 alin. (7) din același act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății". Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, medicamente pe care plătitorii contribuției le au în portofoliu și le declară trimestrial C.N.A.S.

Consumul de medicamente decontat/suportat conține în mod firesc TVA, pentru că prin decontarea/suportarea totală sau parțială a medicamentelor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate se postează în situația consumatorului final, care suportă TVA, precum și adausurile aplicate în lanțul comercial parcurs de medicament de la producție până la consumator.

Pe de altă parte, obiectul Deciziei C. civ..R. nr. 39/2013 l-a reprezentat analiza excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, fără ca aceste considerente ale instanței de control constituțional să poată fi aplicate prin analogie și pentru alte prevederi din cuprinsul aceluiași act normativ din care face parte norma legală examinată și astfel să fie înlăturate de la aplicare.

Or, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1.515 milioane RON.

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, se constată că Decizia CCR nr. 39/2013 nu are aplicabilitate în privința analizei motivului de nelegalitate întemeiat pe includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente comunicat reclamantei.

Valoarea consumului de medicamente conține TVA, pentru că se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate. Aceasta nu presupune, însă, o lipsă de conformitate cu sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, întrucât este necesar să fie făcută distincția între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere prețurile de decontare care cuprind TVA, și stabilirea bazei de impunere în vederea declarării și plății contribuției clawback. Aceasta din urmă este o obligație a contribuabilului căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu spiritul Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obținerea valorii bazei de impunere.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative și operațiunile premergatoare acestora contestate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă CNAS asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. se rețin următoarele.

Instanța de fond a apreciat în mod judicios că nu ar fi echitabil ca partea ce a pierdut procesul să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzate de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale, consecința firească a unei asemenea constatări fiind aceea a suportării de către partea care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferenței neimputate asupra părții căzute în pretenții.

De altminteri, în jurisprudența sa constantă (Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [MC], nr. 23.118/93, § 62, CEDO 1999-VIII), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este necesar să cerceteze dacă cheltuielile de judecată a căror rambursare se solicită au fost angajate în mod real, dacă corespund unei necesități și dacă sunt într-un cuantum rezonabil.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta CNAS și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținând actele atacate ca fiind legal întocmite. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva aceleași Sentințe, instanța îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 952 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 952 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.