ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 484/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, au solicitat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2331 din 23.09.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat adresa CNAS nr. X/16.09.2014 și adresa CNAS nr. x/31.07.2014, a respins cererea formulată în subsidiar și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.050 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantelor, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. În mod greșit, prima instanță a reținut faptul că Datele CNAS conțin valori ale consumului centralizat al unor medicamente aparținând DAPP care nu au fost comercializate în România pe perioada aplicării O.U.G. nr. 77/2011, contrar prevederilor art. 9 alin. (1) din acest act normativ. Recurenta nominalizează cadrul normativ aplicabil regimului taxei clawback și susține faptul că a respectat procedura legală de emitere a Datelor CNAS. Totodată, recurenta arată că unul dintre medicamentele necomercializate ar fi fost inclus în lista de produse supuse taxei clawback, depusă de reprezentantul legal al DAPP la CNAS, că utilizatorii finali (canalele de eliberare) ar fi raportat consumul respectivelor medicamente, dar și că CNAS nu are avea competența legală de a urmări transabilitatea medicamentelor pe tot lanțul comercial.

3.2. Este eronată concluzia judecătorului fondului în sensul că pretinsul consum trimestrial de medicamente atribuit DAPP ar conține erori și discrepanțe majore care nu au fost verificate de către CNAS. În fundamentarea acestei critici de nelegalitate, recurenta redă prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, dar și unele dispoziții din legislația secundară incidente în materie și precizează faptul că valoarea individuală a consumului de medicamente (pe cod de identificare a medicamentului) ce se suportă din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății - care constituie consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate - se raportează la valoarea de compensare a medicamentului și nu la prețul de producător.

3.3. În mod nejustificat, prima instanță a apreciat că Datele CNAS încalcă prevederile art. 7 din O.G. nr. 17/2012, art. 53 și art. 56 din Constituție, întrucât valorile consumului centralizat de medicamente atribuit DAPP prin Datele CNAS include TVA. Recurenta opinează în sensul că nu ar avea temei expres pentru excluderea TVA din baza impozabilă, motiv pentru care a consiliat contribuabilul să procedeze la deducerea TVA-ului.

3.4. Recurenta arată că, față de obiectul litigiului și complexitatea cauzei, cuantumul cheltuielilor de judecată acordat intimatelor este nejustificat de mare.

În raport de destinația specială, precisă și limitată a bugetului FNUASS, orice grevare a acestuia are drept consecință o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce privește veniturile și procedura de gestionare a acestuia. În concret, întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe suplimentare negative asupra bugetului aflat în discuție conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora.

Intimatele au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22.07.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 09.02.2018.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, precum și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimatele-reclamante are ca obiect verificarea legalității Notificării X/31.07.2014 - prin care recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat acestora valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2014, dar și elementele pe baza cărora se calculează taxa clawback - precum și a adresei CNAS nr. X/16.09.2014, prin care a fost respinsă contestația administrativă.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, reținând, în esență, următoarele motive de nelegalitate ale actelor administrative contestate:

* includerea în Datele CNAS a valorii unor medicamente ale DAPP care nu au fost comercializate în România pe durata de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, fapt ce contravine dispozițiilor art. 9 alin. (1) din acest act normativ;

* existența unor erori și neconcordante cuprinse în O.U.G. nr. 77/2011 sub aspectul valorii reale a consumului de medicamente raportat de utilizatorii finali;

* includerea TVA în valorile de consum notificate prin Datele CNAS, ceea ce contravine art. 53 și art. 56 din Legea fundamentală, precum și art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011.

Înalta Curte apreciază că este corectă soluția primei instanțe de constatare a nelegalității notificării analizate, ca urmare a includerii TVA în valoarea consumului de medicamente pentru trimestrul II 2014 aferent vânzărilor intimatelor-reclamante.

În mod pe deplin justificat, curtea de apel a reținut incidența pe această chestiune a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 prin care s-a stabilit neconstituționalitatea sintagmei "care include și TVA" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, întrucât această contribuție trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei referitoare la faptul că, începând cu trimestrul IV 2012, procentul "p" se stabilește fără a fi avută în vedere TVA.

Pentru clarificarea acestei chestiuni, se impune prezentarea evoluției legislației în acest domeniu.

În baza art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (forma de la momentul intrării în vigoare):

"Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție".

Conform alin. (2) al aceluiași articol:

"Procentul «p» se calculează astfel: p=(CTt-Bat)/CTtx100, unde CTt = consumul total trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, Bat = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțire la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat".

Prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale, s-a prevăzut că:

"Începând cu trimestrul IV 2012 calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1.515 milioane RON."

Din lecturarea textelor normative anterior citate se poate observa faptul că, deși inițial nu se prevedea că procentul "p", calculat potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, se stabilește și în raport de TVA, prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 s-a menționat expres că CTt și Bat nu includ TVA.

Înalta Curte apreciază că nu poate primi susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia intimatele nu ar fi prejudiciate de includerea TVA pentru că au posibilitatea să deducă această taxă, potrivit Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: mecanismul deducerii TVA nu este aplicabil contribuției clawback, astfel că, prin calculul contribuției la un anume consum de medicamente ce include TVA, se realizează o dublă impozitare. Ca atare, este corectă soluția primei instanțe de constatare a nelegalității actului administrativ analizat, ca urmare a includerii TVA în valoarea consumului de medicamente pentru trimestrul II 2014 aferent vânzărilor intimatelor-reclamante.

Pe cale de consecință, recurenta-pârâtă CNAS are obligația de a proceda la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente pentru trimestrul II 2014. Cu această ocazie, recurenta-pârâtă va analiza și dacă în Datele CNAS au fost incluse valorile unor medicamente ale DAPP care nu au fost comercializate în România pe durata de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.

În altă ordine de idei, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță.

În baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ., curtea de apel a admis, în parte, cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta CNAS la 10.050 RON, reprezentând taxă de timbru și onorariul de avocat.

Nu poate fi reținută critica recurentei-pârâte în privința acestei soluții, întrucât, în condițiile în care acțiunea reclamantelor a fost admisă, acestea sunt îndreptățite să primească cheltuieli de judecată, partea adversă fiind în culpă procesuală. Împrejurarea că recurenta-pârâtă CNAS este instituție publică nu prezintă relevanță juridică pe aspectul analizat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2331 din 23 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2018.