ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2016

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 1874/2016

Asupra cererii de recurs de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 februarie 2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate în principal, anularea totală a actului administrativ reprezentat de adresa CNAS nr. x din 01 august 2013 referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit A. în scopul determinării contribuției de clawback pentru Trimestrul II 2013, comunicată via e-mail de pe adresa clawback@casan.ro; în subsidiar, anularea parțială a Datelor CNAS în privința valorii medicamentelor eronat inclusă în cuantumul pretinsului consum de medicamente notificat reclamantei de pârâta CNAS în cuprinsul Datelor CNAS contestate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, potrivit dovezilor care vor fi depuse la dosarul cauzei.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 2030 pronunțată la data de 25 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

Admite acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; anulează adresa nr. x din 1 august 2013 privind comunicarea valorii procentului p pentru trimestrul II 2013 și a consumului de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul II 2013; obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca fiind corectă susținerea reclamantului, în sensul că O.U.G. nr. 77/2011 obligă pârâta CNAS să comunice consumul de medicamente, iar nu valoarea acestui consum.

Astfel, conform art. 3 alin. (1), (3) și (4) "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. (...) (3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7). (4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011."

Așa cum arată reclamanta, consumul de medicamente este diferit de valoarea consumului.

Consumul de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție, necesare pentru stabilirea contribuției, se comunică fiecărui contribuabil de către pârâta CNAS conform art. 5 alin. (4), 6 și 7:

"(4) Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează:

a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în termen de 30 de zile.

(...) (6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat către Casa Națională de Asigurări de Sănătate până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția, pe baza unei machete de raportare aprobate prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(7) Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate."

Astfel, legiuitorul a făcut distincție între consumul de medicamente, exprimat cantitativ și valoarea consumului de medicamente, exprimat valoric în bani. Curtea reține, pe lângă interpretarea literală și sistematică a textelor ca argumente în acest sens, interpretarea teleologică a textelor: conform art. 5 alin. (3), deținătorii de APP (autorizații de punere pe piață) au obligația de a își stabili taxa; stabilirea nu ar putea fi înțeleasă ca o simplă operație de înmulțire a procentului "p" cu o valoare comunicată de CNAS, ci este o operațiune mai complexă pe care doar deținătorii de APP o pot face, pentru că CNAS nu are datele necesare.

Astfel, Curtea a constatat că în mod nelegal, pârâta CNAS a comunicat valoarea consumului, iar nu consumul de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății.

În continuare, Curtea a reținut că această valoare a consumului comunicată de pârâtă este raportată la valoarea de compensare a medicamentelor.

Conform susținerilor pârâtei din întâmpinare, consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza prețului de referință suportate de FNUASS care include și TVA, iar în această situație consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS include și TVA. Mai susține pârâta că CNAS avea obligația de a comunica reclamantei consumul propriu centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include și TVA), neexistând obligația legală a CNAS de a deduce TVA-ul din consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății comunicat DAPP -urilor. Obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției cădea în sarcina reclamantei [în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011].

Or, atât prețul de referință, cât și prețul de decontare, se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie și taxa pe valoare adăugată.

Acest aspect se confirmă din prev. art. 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 75 din 30 ianuarie 2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, conform căruia modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal va fi unitar pentru toate medicamentele de uz uman eliberate pe bază de prescripție medicală.

Conform prev. art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție."

Acest articol a fost interpretat de Curtea Constituțională, în Decizia nr. 344/2013, precum și în Deciziile nr. 245/2013, 249/2013 și 263/2013, în sensul că taxa clawback, respectiv contribuția rezultată în urma aplicării procentului "p" depinde de valoarea propriilor vânzări ale fiecărui plătitor de contribuție; aceasta este datorată trimestrial și se raportează la consumul de medicamente comercializate aferent vânzărilor fiecărui plătitor prin aplicarea unui procent "p" asupra acestora.

În consecință, notificarea atacată este nelegală, deoarece comunică drept valoare a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor valoarea de compensare a medicamentelor, mod de determinare care nu rezultă din lege și contravine considerentelor deciziilor Curții Constituționale.

Cum în mod corect susține reclamanta, câtă vreme deținătorii de APP plătesc taxa clawback doar pentru propriile lor vânzări (adică în funcție de prețul de vânzare, iar nu în funcție de valoarea de compensare), nu există discriminare în faptul că distribuitorii și farmaciile nu plătesc contribuție; deținătorii de APP nu sunt chemați să acopere și partea de deficit realizată de distribuitori și de farmacii, ci doar cea cauzată de propriile lor vânzări.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt reale și susținerile reclamantei, legate de nemotivarea actului administrativ reprezentat de notificare, din cauza căreia reclamanta nu este în putere să verifice raționamentul CNAS la emiterea notificării, acesta în sine constituind un motiv pentru anularea actului administrativ.

Curtea a mai reținut că este încălcat și principiul certitudinii fiscale, cât timp reclamanta nu are o modalitate concretă, la îndemână, de a verifica corectitudinea datelor culese de pârâtă și transformate în datele necesare pentru calculul contribuției.

În concluzie, prima instanță a constatat următoarele: în mod nelegal, pârâta CNAS a comunicat valoarea consumului, iar nu consumul de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății; în mod nelegal, pârâta CNAS a comunicat drept valoare a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor valoarea de compensare a medicamentelor, mod de determinare care nu rezultă din lege și contravine considerentelor deciziilor Curții Constituționale; actul administrativ atacat (notificarea) este nemotivat sub aspectul stabilirii indicilor CTt și Bat, și implicit a procentului "p".

În ceea ce privește valoarea vânzărilor individuale, din conținutul notificării nu rezultă că CNAS a scăzut valoarea TVA-ului din valorile compensate aferente fiecărui contribuabil; dimpotrivă, CNAS recunoaște în mod explicit că valorile consumului de medicamente conțin și TVA. Explicația dată de CNAS în cuprinsul notificării, conform căreia consumul de medicamente "conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP" nu este de natură să înlăture elementul de nelegalitate, întrucât obligația legală a reclamantei este de a calcula, declara și achita contribuția clawback în conformitate cu datele comunicate în notificare, respectiv procentul "p" și valoarea consumul de medicamente aferent reclamantei [art. 5 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 77/2011: "Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate"].

Reclamanta este legată în a efectua calculul contribuției potrivit formulei din art. 3 strict pe baza valorilor comunicate de CNAS, orice altă operațiune prealabilă urmând a duce la un rezultat diferit și un cuantum al taxei ce nu este conform cu datele comunicate, Reclamanta putând suferi o serie întreagă de sancțiuni (fals în declarații, urmărirea întregii sumei de către organele fiscale) atât timp cât administrarea și implicit încasarea contribuției nu sunt în sarcina CNAS ci a organelor fiscale, acestea din urmă nefiind obligate să aplice raționamentul propus de CNAS. În consecință, soluția legală și temeinică nu este aceea ca reclamanta să facă operațiuni și deduceri pe baza datelor comunicate, ci ca CNAS să comunice ab initio valori ale consumul de medicamente care să nu includă TVA, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013.

Referitor la critica reclamantei, în sensul că sumele indicate în notificările emise de CNAS includ TVA, fapt ce se traduce într-o dublă impozitare, instanța de fond a apreciat că se impune precizarea că, prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. nr. 100/20.02.2013, Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituțională sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 3 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011.

În considerentele Deciziei nr. 1007/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă în cauza de față, Curtea Constituțională a reținut că, după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011, actul normativ a fost modificat din nou prin O.G. nr. 17/2012 care prevede expres că formula de calcul nu include și TVA, revenind la soluția legislativă anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 110/2011.

Prin urmare, în opinia Curții Constituționale, interpretarea corectă a prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, este aceea că formula de calcul nu trebuie să includă TVA, această interpretare asigurând respectarea principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale.

Prin urmare, în raport de raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea Deciziilor nr. 1007/2012 și nr. 39/2013, indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază de calcul conținând și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Curtea a constatat că, în fapt, în cazul notificării ce formează obiectul prezentei cauze, calculul contribuției comunicate reclamantei s-a realizat asupra valorii incluzând TVA, acest aspect fiind recunoscut de pârâtă prin întâmpinare, prin aceea că aceasta a solicitat reclamantei să facă deducerea TVA din consumul de medicamente; în plus, dincolo de recunoaștere, acest fapt rezultă din interpretarea prevederilor art. 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 75/2009 care reglementează modul de calcul al prețului medicamentelor de uz uman. Potrivit acestor reglementări, atât prețul de referință al medicamentelor, cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura acestuia fiind incluse prețul de producător, adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie și taxa pe valoarea adăugată.

Rezultă așadar că, în cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trimestrului II al anului 2013 s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce, în raport de argumentele prezentate, echivalează cu impozitul la impozit, interpretarea dată de pârâtă prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă în cauza de față, după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011, fiind în dezacord cu interpretarea acelorași prevederi de către Curtea Constituțională, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 1007/2012, în sensul că formula de calcul nu trebuia să includă TVA.

În aceste condiții, calcularea contribuției comunicate reclamantei nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA, echivalează cu un impozit la impozit, constituind o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție cât și a principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite

Curtea nu a mai intrat în analiza motivelor reclamantei legate de discrepanțele majore între pretinsa valoare a consumului centralizat al unor medicamente și valorile comercializate/consumate de către spitale, centre de dializă și farmacii în perioada relevantă și nelegala includere a contravalorii medicamentelor vândute anterior datei de 01 octombrie 2011 în valoarea consumului trimestrial de medicamente atribuit A. pentru Trimestrul II 2013, cât timp a fost găsit fondat motivul de nulitate legat de includerea TVA în calculul datelor necesare stabilirii contribuției clawback.

Pentru toate aceste considerente, față de restrângerea motivelor pentru care s-a solicitat anularea actelor administrative atacate, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea; a anulat adresa nr. x din 1 august 2013 privind comunicarea valorii procentului p pentru trimestrul II 2013 și a consumului de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul II 2013.

În temeiul art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ., față de culpa procesuală a acesteia, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (conform facturii nr. TZA-00536.2014 din 4 martie 2014 emise de SCA B.), cheltuielile de judecată fiind reduse în raport de complexitatea și durata medie de soluționare a prezentei cauze.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 2030 din 25 iunie 2014 a formulat recurs autoritatea publică pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile recurate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii în anulare formulată de reclamanta SC A. SRL.

Analizând cererea de recurs ce face obiectul prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă formulează 4 critici la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Prima critică se referă la reținerile instanței de fond în ceea ce privește interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, în sensul că CNAS avea obligația să comunice consumul de medicamente și nu valoarea acestui consum.

Privitor la acest aspect, susține recurenta că valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății/aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, în conformitate cu prevederile art-1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Totodată, aceste prevederi legale este necesar a fi coroborate cu prevederile art. 3 alin. (I

) și alin. (4

) din același act normativ mai sus invocat, din care reiese fără echivoc faptul că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Or, instanța de fond a preluat susținerile reclamantei referitoare la faptul că deși prevederile O.U.G. nr. 77/2011 fac referire la comunicarea consumului de medicamente (care este exprimat în număr de cutii, bucăți, pastile, etc), prin notificarea contestată CNAS a comunicat valoarea consumului, în care sunt menționate valorile în lei ale medicamentelor (care înseamnă o exprimare valorică a consumului), susținere care este eronată.

După cum se poate observa și în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, susține în continuare recurenta, legiuitorul nu face deosebire intre consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente, așa cum susține reclamanta.

Unul din elementele formulei mai sus menționate este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial și nu cantitatea acestui consum, în situația în care s-ar fi interpretat în sensul dat de către reclamantă și reținut de către instanța de fond, nu s-ar mai fi putut stabili procentul "p", deoarece în cuprinsul formulei ar fi fost unități de lucru diferite, respectiv număr de cutii, bucăți, pastile, etc, și sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial, ceea ce ar fi făcut imposibilă efectuarea unui calcul matematic.

Pe de altă parte, dacă CNAS i-ar fi comunicat reclamantei doar consumul de medicamente pe cantitate, așa cum susține, aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a calcula valoarea consumului, având în vedere că procentul de compensare este diferit în funcție de fiecare situație în parte.

Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, în funcție de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale și medicamente, această valoare (acest consum) fiind validată de către casele de asigurări de sănătate.

Astfel, apreciază recurenta că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011, atunci când a susținut faptul că reclamantei ar fi trebuit să i se comunice de către CNAS consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (număr de cutii, bucăți, pastile, etc), și nu valoarea acestuia.

Totodată, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 5 alin. (4

), aceste prevederi legale nefăcând referire exclusivă doar la consumul de medicamente.

În concluzie, consideră recurenta că, în mod greșit a reținut instanța de fond că CNAS ar fi trebuit să comunice reclamantei consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și nu valoarea acestui consum.

Cea de-a doua critică formulată de recurentă se referă la reținerile instanței de fond în sensul că, în mod ilegal CNAS a comunicat drept valoare a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor valoarea de compensare a medicamentelor.

În acest sens, recurenta susține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din fondul național,, unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență."

După cum se poate observa, legiuitorul a stabilit că această contribuție trimestriala se aplică și medicamentelor cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, suportate din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,

Având în vedere că pentru această categorie de medicamente, din FNUASS și din bugetul MS se decontează doar procentul de compensare, care poate fi de 100%, 90% și 50% în conformitate cu prevederile H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că valoarea consumului pentru medicamentele folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, este reprezentată de valoarea compensărilor acordate de CNAS pentru medicamentele suportate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Față de cele arătate mai sus, solicită a fi respinse susținerile instanței de fond, ca neîntemeiate.

Cea de-a treia critică formulată de recurentă se referă la reținerile instanței de fond cu privire la faptul că actul administrativ atacat (notificarea) este nemotivat sub aspectul indicilor CTt și Bat și implicit a procentului "p" precum și cu privire la faptul că includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente transmis de CNAS către reclamantă pentru trimestrul II 2013 constituie o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale.

Privitor la această critică susține recurenta că, în cauza de față, actul normativ aplicabil pentru stabilirea contribuției trimestriale este O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 17/2012.

O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, la art. 7 din Secțiunea a 2-a - Reglementări privind contribuția trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și O.U.G. nr. 7712011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, prevede în mod explicit faptul că începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată.

În vederea respectării prevederilor legale mai sus menționate, ulterior stabilirii consumului total de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a fost eliminată taxa pe valoare adăugată în vederea determinării în mod corect a procentului "p".

Astfel, valoarea bugetului aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este dat prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, prin care a fost modificată O.U.G nr. 77/2011, aceasta valoare neincluzând și TVA.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se rezumă doar la comunicarea valorii procentului "p" odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

La stabilirea procentului "p" s-a utilizat valoarea bugetului aprobat pentru trimestrul II 2013 aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății și consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății

Pe cale de consecință, CNAS a respectat prevederilor legale mai sus menționate, în sensul că a fost eliminată taxa pe valoare adăugată din CTt și Bat, în vederea determinării în mod corect a procentului "p".

Totodată având în vedere reținerile instanței de fond precizează faptul că, în sensul că includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente transmis de CNAS către reclamantă pentru trimestrul II 2013 constituie o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, precizează faptul că, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 158/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996, a statuat că "(...) existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară conforma art. 134 alin. (2) din Constituție, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului.

Mai susține recurenta că, prin O.U.G. nr. 77/2011 nu s-a adus atingere principiului justei așezări a sarcinilor fiscale prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, nefiind instituit un sistem de taxare injust, discriminatoriu și insuficient de clar determinat, având în vedere că mecanismul clawback instituit prin prevederile contestate poate fi apreciat ca un mecanism suplimentar la bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate, iar din punct de vedere fiscal suma poate fi introdusă numai în categoria contribuțiilor.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond referitoare la modul de calcul al contribuției trimestriale, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 05 februarie 2013, susține recurenta că în cuprinsul motivării sentinței recurate, instanța de fond a reținut în mod greșit argumentele invocate de reclamantă și a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale aplicabile în cauza de față.

Susține recurenta că, în motivarea sentinței, instanța de fond a reținut faptul că notificarea ce face obiectul cauzei deduse judecății este nelegală, având în vedere faptul că prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art. 3

alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, cât privește sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" reținând că, contribuția trimestrială reprezintă un procent aplicat numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Instanța de fond a apreciat că în raport de decizia Curții Constituționale mai sus menționate, "indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit".

Privitor la acest aspect, susține recurenta că, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1.515 milioane lei. În acest invocă Ordinul președintelui CNAS nr. 524 din 01 august 2013, Ordinul președintelui CNAS nr. 806 din 31 octombrie 2013 și Ordinul președintelui CNAS nr. 61 din 30 ianuarie 2014 prin care s-au aprobat procentele "p", în care se menționează în mod clar că nici unul din elementele formulei de calcul nu include TVA.

Mai susține recurenta că, în mod greșit a reținut instanța de fond că, în cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trimestrelor II 2013, s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu impozit la impozit, în condițiile în care obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, obligația de deducere a TVA-ului revenea reclamantei și nicidecum CNAS.

Cea de-a patra critică se referă la soluția instanței de fond privind obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată.

Privitor la acest aspect, susține recurenta că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală părții "care cade în pretenții" iar cheltuielile de judecată sunt prevăzute de alin. (1) ale art. 452 din noul C. proc. civ.

Astfel, potrivit alin. (2), judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sui nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Culpa procesuală aparține pârâtului: în măsura în care dacă nu și-a executat obligațiile acesta \ fi obligat la cheltuieli de judecată, or instituția și-a executat toate obligațiile pe parcurși procesului

Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea un acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate iar raportat la speța de față, solicitarea cheltuielilor de judecată este nejustificată, având în vedere obiectul litigiului și complexitatea cauzei.

Astfel, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este instituție publică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar, în coordonarea Ministerului Sănătății iar potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

În contextul celor mai sus menționate, având în vedere destinația specială, precisă și limitată a bugetului FNUASS, astfel cum prevede și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și principiul prevăzut la art. 208 alin. (3) lit. o) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, pe baza participării persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, orice grevare a bugetului Fondului național unic de asigurări de sănătate are drept consecință o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce privește veniturile și procedura de gestionare a acestuia.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea Sentinței civile nr. 2030 din 25 iunie 2014 în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de anulare a notificării nr. x din 01 august 2013 și obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate față de recursul declarat

În combaterea recursului promovat de recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. SRL, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței de fond, drept legală și temeinică.

În combaterea recursului promovat de autoritate, susține intimata că în mod corect, instanța de fond a reținut că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 instituie obligația CNAS de a comunica consumul de medicamente, exprimat inclusiv cantitativ, și nu doar valoarea consumului, exprimată pecuniar.

Astfel, consumul de medicamente, exprimat atât valoric, cât și cantitativ, atribuit fiecărui DAPP, pentru medicamentele suportate din bugetul de stat, se comunică de către CNAS fiecărui contribuabil, conform prevederilor art. 5, alin. (4), (6), (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Mecanismul taxei clawback impune ca farmaciile cu circuit deschis, spitalele și centrele de dializă, care acordă asiguraților medicamente decontate din bugetul de stat, să transmită CJAS, pentru a putea fi verificat, consumul de medicamente, care conține detaliat unitățile consumate (eliberate/administrate pacienților), forma de ambalare, procentul de compensare (în cazul farmaciilor) și, în fine, valoarea respectivelor medicamente. O asemenea obligație de raportare detaliată este reglementată inclusiv prin legislația secundară emisă de CNAS (Contractul-cadru și normele de aplicare - în cazul farmaciilor, respectiv Ordinului comun al ministrului sănătății și președintelui CNAS nr. 1518/890/2011 - în cazul spitalelor și centrelor de dializă). Ulterior, CJAS centralizează consumul astfel furnizat și îl raportează către CNAS, care îl alocă și îl comunică mai departe către DAPP, în vederea determinării contribuției clawback datorate.

Or, raportarea și centralizarea acestui consum pe circuitul utilizatori finali - CJAS - CNAS - contribuabil, nu poate omite pe parcurs componenta cantitativă a consumului, rezultând exclusiv în comunicarea către contribuabil a unei simple valori globale, pecuniare, a medicamentelor pretins consumate, din care nu se pot verifica în mod obiectiv elementele sarcinii fiscale în raport cu veniturile înregistrate de respectivul contribuabil.

Apreciază intimata-reclamantă că, în mod judicios instanța de fond a interpretat sistematic și teleologic prevederile O.U.G. nr. 77/2011, reținând că determinarea contribuției clawback nu trebuie să constea doar în rezultatul unei simple înmulțiri a procentului "p" cu valoarea pecuniară a consumului individual de medicamente comunicată de CNAS, ci este o operațiune complexă specifică fiecărui DAPP, realizată cu respectarea principiilor fiscalității, care presupune cu necesitate și consumului de medicamente exprimat cantitativ pentru fiecare medicament în parte. în caz contrar, comunicarea exclusiv a valorii medicamentelor, obstrucționează manifest posibilitatea DAPP de a urmări și înțelege sarcina fiscală ce îi revine în baza Datelor CNAS, conducând la stabilirea arbitrară și discreționară a sarcinii fiscale, cu încălcarea principiului certitudinii și predictibilității fiscale.

Cât privește cea de-a doua critică a recurentei-pârâte, susține intimata-reclamantă că, în mod judicios și cu respectarea deciziilor curții constituționale, instanța a reținut că taxa clawback nu privește exclusiv valoarea de compensare a medicamentelor, fără a avea legătură cu vânzările contribuabilului

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valoni consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție."

În aceste condiții, valoarea consumului trimestrial notificat de CNAS trebuie să fie legat de situația vânzărilor fiecărui contribuabil, fără a impune o simplă preluare de către contribuabil, fără nicio verificare a concordanței cu vânzările proprii, a unei sume întemeiate exclusiv pe valoarea de compensare existentă în evidențele CNAS. O altă interpretare ar fi contrară atât textului O.U.G. nr. 77/2011 cât și considerentelor deciziilor Curții Constituționale menționate anterior.

În privința cele de-a treia critici adusă de recurentă hotărârii date de instanța de fond, intimata-pârâtă susține că datele CNAS sunt nemotivate, fiind emise cu încălcarea principiul certitudinii și predictibilității fiscale

Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut că datele CNAS sunt nemotivate sub aspectul stabilirii consumului trimestrial de medicamente suportat din bugetul de stat și, deci, a determinării procentului "p", element esențial pentru calculul contribuției clawback datorate.

Datele CNAS sunt întemeiate pe raportări centralizate ale CJAS care, la rândul lor, preiau și prelucrează datele primare privind consumul de medicamente raportate de spitale, centre de dializă și farmacii, fără ca aceste date să fie însă accesibile în vreun fel contribuabilului sau să aibă o legătură directă cu vânzările de medicamente și veniturile înregistrate de A. Subscrisa intimată a fost astfel pusă în situația de a calcula și declara la organele fiscale, pe propria răspundere, respectiv de achita o contribuție de natură fiscală.

Cât privește nelegalitatea includerii TVA în consumul de medicamente transmis prin datele CNAS, susține intimata că, printr-o argumentare contradictorie, recurenta susține legalitatea includerii TVA în cuantumul consumului individual de medicamente atribuit A. prin Datele CNAS.

Recurenta a recunoscut expres, atât în fața primei instanțe, cât și prin recursul formulat, că valoarea consumului trimestrial de medicamente, atribuit contribuabililor, include în structura sa prețul de producător (la care sunt îndrituite DAPP), adaosurile de distribuție angro și de farmacie, la care se adaugă TVA aferentă.

În privința cheltuielilor de judecată, au fost corect acordate, fiind depusă la dosarul cauzei dovada efectuării și achitării cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze în primă instanță, reprezentată de factura fiscală aferentă onorariului avocațial pentru serviciile de asistență juridică și reprezentare furnizate de SCA B., respectiv extrasul de cont atestând efectuarea plății onorariului; cheltuielile de judecată acordate fiind dovedite și pe deplin justificate de activitatea prestată în mod efectiv de către apărătorii A., caracterul amplu al documentelor procesuale redactate în cauză și, nu în ultimul rând, complexitatea cauzei.

Pentru aceste motive intimata-reclamantă solicită instanței respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de către CNAS împotriva Sentinței nr. 2030 din 25 iunie 2014, cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, în cadrul căreia a fost întocmit raportul, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, analizat în completul de filtru, fiind apoi comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 03 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Niciuna din părți nu a depus punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză de raportor.

Prin Încheierea din data de 24 februarie 2016, completul de filtru a constatat, având în vedere și conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Analiza motivelor de casare. Soluția instanței de recurs

Recursul formulat de CNAS este întemeiat, însă în limitele și numai pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Se constată din cuprinsul sentinței recurate că instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat adresa CNAS nr. x din 01 august 2013 privind comunicarea valorii procentului "p" pentru trimestrul II 2013 și a consumului de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul II 2013, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Găsind fondat motivul de nulitate legat de includerea TVA în calculul datelor necesare stabilirii contribuției clawback, instanța de fond nu a mai analizat motivele legate de discrepanțele majore între pretinsa valoare a consumului centralizat al unor medicamente și valorile comercializate/consumate de către spitale, centre de dializă și farmacii în perioada relevantă și nelegala includere a contravalorii medicamentelor vândute anterior date de 01 octombrie 2011 în valoarea consumului trimestrial de medicamente atribuit A. pentru trimestrul II 2013.

Se constată astfel că acest aspect, neanalizat de instanța de fond, nu a făcut obiectul vreunor critici.

Analizând obiectul litigiului dedus judecății, instanța de control judiciar constată că Notificarea CNAS nr. x din 01 august 2013 a vizat contribuția clawback pentru trimestrul II 2013; fiind necontestat că taxa pe valoare adăugată a fost avută în vedere la stabilirea acestei contribuții.

Contribuția clawback a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 3

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziții ce au fost declarare neconstituționale prin Decizia nr. 39/2913 a Curții Constituționale.

Deci, art. 3

alin. (5) din O.U.G. nr, 77/2011 a fost lipsit parțial, de temeiul său constituțional, ceea ce face ca actul administrativ pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii sale, să aibă afectată legalitatea.

Astfel cum se poate constata, Notificarea nr. x din 01 august 2014 vizează contribuția trimestrială datorată de societatea reclamantă pentru trimestrul II 2013, în reglementarea O.U.G. nr. 77/2011, calculată în funcție de valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aceasta incluzând și "taxa pe valoare adăugată, urmând ca aceasta să fie dedusă de fiecare DAPP", astfel cum expres se menționează în actul contestat.

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma inițială publicată în M. Of. nr. 680/26.09.2011:

"Art. 3. - (1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul "p" se calculează astfel: [...]

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011."

Prin Decizia nr. 1007 din 27 noiembrie 2012, publicată în M. Of. nr. 878/21.12.2012, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, reținând, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată, în mod special cu referire la art. 1 și art. 3 din O.U.G. "vizează probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional".

Prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în M. Of. nr. 860/7.12.2011, după art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, publicată în M. Of. nr. 680/26.09.2011, a fost introdus un nou articol, art. 3

, cu următorul cuprins:

"Art. 3

. - (1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel: [...]

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este de 1.425 milioane lei. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (Vitr), se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane lei.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată."

Prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 100/20.02.2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, este neconstituțională.

În considerentele Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională a reținut că:

"În speța dedusă judecății, pe lângă argumentele prezentate de autoarea excepției de neconstituționalitate și reținute în Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, pe de o parte, sunt criticate, în mod expres, dispozițiile art. 3

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr. 110/2011, iar, pe de altă parte, notificările au ca temei legal tocmai dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr.

§ Cauze similare