ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1491/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1491/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a, reclamantele N.E.L., N.P.G., O.C., denumite în

mod colectiv "D.A.P.P." prin D.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta

C.N.A.S., au solicitat anularea Adresei C.N.A.S. nr. X din 19 septembrie 2012,

nr. Y din 19 septembrie 2012, nr. Z din 19 septembrie 2012 prin care aceasta a

soluționat contestațiile formulate de reclamante împotriva datelor cu privire

la valoarea vânzărilor suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S. comunicate

prin mesajul electronic emis în data de 1 august 2012; anularea parțială a

adresei transmise prin mesajul electronic emis în data de 1 august 2012 prin

care C.N.A.S. a comunicat reclamantelor valoarea vânzărilor totale trimestriale

de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S. pentru trimestrul

II/2012, conform declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de

medicamente, precum și valoarea vânzărilor individuale din trimestrul II/2012

suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S. centralizate conform declarațiilor

fiecărui plătitor al contribuției.

1.2. Întâmpinarea

formulată în cauză

În faza scrisă

prealabilă judecății, pârâta C.N.A.S. a formulat întâmpinare la data de 23

aprilie 2013, prin care a solicitat, respingerea acțiunii, susținând că aceasta

este neîntemeiată, Notificarea din 31 iulie 2012 prin care pârâta a transmis

datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției clawback

aferentă trimestrului II al anului 2012 fiind corect întocmită.

1.3. Soluția

instanței de fond

Prin Sentința nr.

1.963 din 12 iunie 2013, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamantele N.E.L., N.P.G., O.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. și a

anulat adresele C.N.A.S. nr. X/Y/Z din 19 septembrie 2012 de soluționare a

contestațiilor și adresa (notificarea) transmisă electronic la 1 august 2012

privind valoarea vânzărilor individuale din trimestrul II/2012.

Pentru a motiva

această sentință, prima instanță a reținut că la data de 1 august 2012

reclamantei i-a fost comunicată de către pârâtă, pe cale electronică,

Notificarea cu privire la valoarea vânzărilor totale trimestriale de

medicamente (VTt) suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S. pentru trimestrul

II/2012, precum și valoarea vânzărilor individuale (Vit) din trimestrul II/2012

suportate din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S., centralizate conform declarațiilor

fiecărui plătitor al contribuției.

Reclamanta a

contestat pe cale administrativă notificarea, însă pârâta a considerat tardivă

contestația.

A criticat, atât

acest aspect, cât și caracterul excesiv al contribuției decurgând din limitarea

prețului maximal de producător la cel mai mic nivel din Europa, în condițiile

unor termene foarte lungi de plată; stabilirea valorii consumului de referință

la nivelul anului 2009 în situația unei creșteri foarte mari a consumului în

anul 2011 și includerea TVA aferentă prețului de decontare în baza de calcul a

contribuției trimestriale, ulterior arătând că înțelege să conteste doar includerea

TVA în baza de calcul.

Prima instanță a

apreciat că, în cauză, se reclamă în principal, caracterul excesiv al

contribuției, iar Constituția României consacră în art. 56 alin. (2) principiul

așezării juste a sarcinilor fiscale în cadrul sistemului legal de impuneri.

S-a avut în vedere că

în materie fiscală, este de principiu că impozitele și taxele se aplică asupra

materiei impozabile - venit, profit, valoarea bunului, nu și asupra altor

impozite sau taxe, acest aspect rezultând și din definițiile date de lege

diverselor impozite, taxe și contribuții, care se referă la, în funcție de care

se formează baza de calcul.

A mai reținut

instanța de fond că prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. nr. 100 din

20 februarie 2013, Curtea Constituțională a constatat ca fiind

neconstituțională sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată"

din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, Curtea

reținând în considerente că "fiscalitatea nu a fost așezată pe baze

rezonabile, conducând la o supraimpozitare a aceluiași tip de venit, o dată

prin reținerea și virarea taxei pe valoarea adăugată încasată, iar a doua oară,

prin raportarea sumelor încasate, inclusiv taxa pe valoare adăugată ce

constituie un impozit pe circulația mărfii, la un coeficient prestabilit, în

vederea calculării unei taxe parafiscale".

În această modalitate

de reglementare se încalcă și principiul proporționalității care trebuie să

însoțească orice ingerință a statului în proprietatea privată, ca atare sunt

întemeiate și criticile raportate de la art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cauză, astfel cum

s-a arătat anterior, Notificarea din data de 1 august 2012, referitoare la

contribuția clawback aferentă trimestrului II/2012, a avut în vedere formula de

calcul statuată la art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Ori, în noul context

legal determinat de constatarea neconstituționalității parțiale a textului de

lege aplicabil, nu mai pot fi reținute ca fiind suficiente pentru justificarea

legalității actelor contestate apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în

sensul că nu a făcut decât să aplice dispozițiile legale care prevedeau expres

includerea TVA.

2.1. Calea de atac

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. considerând că hotărârea este

nelegală și netemeinică și s-a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivele de recurs

s-a arătat că prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în

acțiunea introductivă de instanță al căror termen de valabilitate urma să

expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011, acestea au fost

evidențiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care

datorează contribuția trimestrială, astfel cum rezultă din Declarația din 28

octombrie 2011 depusă conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prin raportare la

susținerile intimatei cu privire la faptul că în lista comunicată intimatei

reclamante se regăsește un produs retras de pe piață încă din anul 2009,

respectiv medicamentul M. evidențiat în listă cu o valoare de 1.611 RON, s-a

arătat că acesta se regăsește în lista medicamentelor pentru care

intimata-reclamantă datorează contribuția trimestrială, depusă de aceasta la

C.N.S.A.S. cu Adresa din 28 octombrie 2011 în baza art. 4 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011 și că același medicament se regăsește și în Catalogul național al

prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punerea pe piață - octombrie

2011.

În ceea ce privește

susținerile că sumele indicate în lista transmisă de către C.N.A.S. suportate

din fondurile publice sunt mai mari decât sumele obținute de farmacii prin

vânzarea acelorași produse în aceeași perioadă de referință, raportate prin

studiile de piață efectuate de societatea C. România s-a arătat de către

recurenta-pârâtă că orice interpretare care excede normelor de interpretare

legislativă nu intră în atribuțiile statuate de legislația în domeniu, iar

aplicarea unor procedee de comparație cu date estimate, care exced

dispozițiilor legale și nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul

centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de

asigurări sociale de sănătate.

În motivele de recurs

s-a arătat că instanța de fond a făcut referire la introducerea TVA în baza de

calcul aferentă trimestrului IV/2011, la dispozițiile art. 3 alin. (3) din

O.U.G. nr. 77/2011 și la dispozițiile Ordinului președintelui C.N.A.S. nr.

927/2011, ale Ordinului președintelui C.N.A.S./M.S. nr. 1.518/890/2011 și ale

Ordinului M.S./președintele C.N.A.S. nr. 864/538/2011.

S-a mai precizat că

deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și produc efecte

numai pentru viitor, astfel încât după intrarea în vigoare a O.G. nr. 17/2012,

s-a eliminat din calculul contribuției clawback suma reprezentând taxa pe

valoare adăugată.

Potrivit art. 5 alin.

(7) din O.U.G. nr. 77/2011, obligația ce incumbă C.N.A.S. este aceea de a

transmite în format electronic deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață

a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, până la finele lunii

următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuția, consumul

centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de

asigurări sociale de sănătate, în condițiile în care consumul de medicamente de

care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de

prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este

calculat în baza prețului de referință suportat din bugetul F.N.U.A.S.S. și

M.S., care include și TVA.

În consecință, s-a

considerat că intimata nu poate invoca propria culpă cu privire la modul în

care a calculat cuantumul contribuției clawback, având în vedere obligațiile

ce-i incumbă potrivit prevederilor legale mai sus menționate, în condițiile în

care consumul total trimestrial de medicamente a fost stabilit în conformitate

cu prevederile legale în vigoare și că o eventuală includere a TVA în taxa de

clawback poate afecta cel mult declarația depusă de reclamant la A.N.A.F. și

nicidecum notificarea emisă de C.N.A.S. în conformitate cu prevederile legale

în vigoare.

2.2. Soluția

instanței de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost învestită de reclamante cu soluționarea acțiunii în anulare a

notificărilor prin care i s-a comunicat procentul de contribuție clawback

aferent trimestrului II al anului 2012.

Deși au fost invocate

mai multe motive de anulare a notificării, instanța de fond a admis acțiunea și

a anulat notificările ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 39/2013 referitoare

la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru

finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată

prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative

în domeniile sănătății și protecției sociale, cu referire expresă la sintagma

"care include și taxa pe valoarea adăugată", de către Curtea

Constituțională.

În motivele de

recurs, recurenta C.N.A.S. a formulat critici atât sub aspectul incidenței

Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, dar și în privința altor aspecte

invocate de reclamantă, dar nereținute ca motiv de anulare a notificărilor de

către instanța de fond.

În privința

criticilor referitoare la introducerea TVA în baza de calcul aferentă

trimestrului II/2012, se constată că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond a

admis acțiunea având în vedere că prin Decizia nr. 39/2013 a Curții

Constituționale s-a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea

adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr.

77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli

în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative este neconstituțională și

s-a apreciat că notificările sunt nule pentru că acestea au stabilit

contribuția reclamantei în baza unei formule care include TVA.

Recurenta, în

motivele de recurs a reluat prevederile legale din O.U.G. nr. 77/2011 și

Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 și că, în baza art. 5 alin. (3)

din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul și declararea contribuției se

efectuează de către persoanele obligate la plata acestora și că reclamanta

nu-și poate invoca propria culpă, dar aceste susțineri nu au în vedere motivul

pentru care instanța de fond a anulat notificările ce vizau plata contribuției

pentru trimestrul II/2012.

Este adevărat că

reclamanta avea obligația, pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S., să

stabilească, să calculeze și să declare contribuția, dar pentru că art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevedea, la momentul depunerii declarațiilor

că prețul de referință include și TVA și cum ulterior a fost declarată ca

neconstituțională tocmai sintagma "care include și taxa pe valoare

adăugată", notificarea pentru trimestrul II/2012, în care este inclus și

TVA, nu poate fi menținută tocmai sub acest aspect al includerii TVA.

Dacă s-ar accepta

punctul de vedere al recurentei ar însemna că, deși textul legal în baza căruia

a fost emisă notificarea a fost declarat parțial ca fiind neconstituțional,

notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale

legea prevedea și includerea TVA.

S-ar nesocoti în

același timp dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție care prevăd că

"deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României și că

de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor", dar și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor.

Pornind de la aceste

dispoziții, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea notificărilor

pentru trimestrul II/2012 pentru că acestea conțin și TVA.

În raport de

caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, deciziile de

admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru

autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării,

dar și pentru instanța de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la

momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar acestea sunt obligate

să le aplice în cazul în care dispozițiile declarate ca neconstituționale sunt

incidente.

Aceasta nu

echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în

discuție nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu

pot fi încadrate în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică

legea nouă.

Această interpretare

a fost consacrată în jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că

deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt

obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de

la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la

momentul publicării în care respectivele dispoziții sunt aplicabile (Decizia

nr. 223 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale).

Referitor la

criticile din celelalte motive de recurs formulate, acestea nu vor mai fi

analizate deoarece nu au făcut obiectul analizei instanței de fond și vizează

aspecte de nelegalitate invocate în cadrul acțiunii adresate instanței de fond.

Având în vedere

soluția instanței de fond și motivul pentru care s-a dispus anularea

notificării, recurenta va putea emite, în condițiile legii, o nouă notificare,

în raport de volumul încasărilor și al vânzărilor, dar care să nu includă TVA,

așa cum a stabilit instanța de contencios constituțional.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi

respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinței nr. 1963 din 12 iunie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2015.

Procesat de GGC - N