ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6627/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC R.T. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., suspendarea executării

obligației de plată a taxei clawback conform notificării C.N.A.S. din 31 iulie 2012

având în vedere că:

- Obligația de plată este insuficient

determinată, fiind stabilită într-un mod netransparent;

- Obligația de plată este aplicată

asupra prețului final de vânzare a medicamentului, deși este suportată de un

singur agent comercial din întregul lanț de vânzare;

- Obligația de plată este lipsită de

proporționalitate, fiind calculată și aplicată la alte taxe (T.V.A.);

Prin raportare la valoarea ei față de

cifra de afaceri, potențiala îndeplinire a obligației de plată este de natură a

aduce operatorul economic în incapacitate de plată.

Prin sentința nr. 6891 din 4 decembrie

2012, Curtea de Apel București a admis cererea formulată reclamanta SC R.T. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. și a dispus suspendarea

executarea notificării din 31 iulie 2012 emisă de pârâtă până la soluționarea

irevocabilă a fondului cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că prin notificarea din 31 iulie 2012 transmisă

reclamantei de către C.N.A.S. s-a adus la cunoștința acesteia consumul

centralizat de medicamente pentru calculul și plata contribuției de tip

clawback aferentă produselor pentru care reclamanta deține A.P.P. pentru

trimestrul II al anului 2012, iar potrivit acestei adrese, valoarea vânzărilor

totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. .și bugetul M.S.

pentru trimestrul II al anului 2012 („VTt") indicată de C.N.A.S. este de

1.839.769.174,37 lei.

S-a arătat în considerentele sentinței

atacate că în opinia instanței de fond reprezintă o îndoială puternică și

evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat împrejurarea

potrivit căreia, din analiza comparativă a declarației pe proprie răspundere,

dată la 11 iunie 2012 de către reclamanta cu privire la medicamentele pe care

le comercializează în perioada de referință avută în vedere de emitentul actului

și datele privind valoarea vânzărilor individuale centralizate de către pârâtă

conform declarațiilor fiecărui plătitor de contribuție, indicate în notificarea

atacată,rezultând că au fost incluse medicamente ce nu au tăcut obiectul

comercializării de către reclamantă.

De asemenea, judecătorul fondului a

constatat,în acord cu cele susținute de către reclamantă,că notificarea din 31

iulie 2012 nu conține datele necesare stabilirii elementului Vitr potrivit

prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, ci numai informații privitoare la elementele

„Vit" și VTt".

În lipsa din cuprinsul notificării a

unui element esențial pentru calcularea contribuției clawback, respectiv

elementul Vitr, Curtea a apreciat ca fiind judicioasă afirmația reclamantei în

sensul dovedirii în cauză a existenței unui indiciu temeinic de nelegalitate,

și, implicit a îndeplinirii cerinței cazului bine justificat.

În ceea ce privește cerința pagubei

iminente, Curtea de apel a reținut că plata de către reclamantă a contribuției

clawback aferentă trimestrului II al anului 2012 în cuantum de 2.513.303,47 lei,

în condițiile crizei economice din prezent, este de natură a afecta indubitabil

activitatea reclamantei, din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei

rezultând că situația disponibilităților sale bănești este una dificilă.

împotriva hotărârii pronunțate de

Curtea de Apel București, a declarat recurs pârâta C.N.A.S., solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei.

În motivarea căii de atac, recurenta a

susținut, în esență, că în mod eronat a apreciat prima instanță faptul că în

speță sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

A arătat recurenta că prima instanță a

avut în vedere, în determinarea existenței cazului bine justificat, elemente

care vizează legalitatea actului administrativ, și deci fondul cauzei.

Detaliind elementele și algoritmul

care a stat la baza calculului taxei criticate, a reiterat legalitatea emiterii

actului contestat și conformitatea sa cu prevederile normative în baza căruia a

fost emis, în speță dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 și Ordinul președintelui C.N.A.S.

din 30 iulie 2012, și a datelor centralizate în baza raportărilor făcute de

farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de

dializă care utilizează medicamente în temeiul Ordinului președintelui C.N.A.S.

din 2011, precum și faptul că recurenta a depus toate diligentele în vederea

asigurării unor date corecte.

În ceea ce privește paguba iminentă,

recurenta a argumentat că nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat

o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității reclamantei-intimate

și nici un prejudiciu grav, în condițiile în care nu au fost luate măsuri

împotriva acesteia, iar, pe de altă parte, suspendarea obligației de plată a

intimatei ar provoca o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale

de sănătate, ceea ce ar duce la îngrădirea accesului la medicamente al

asiguraților.

Decizia instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 3 și

4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că

recurenta-pârâtă C.N.A.S. a comunicat intimatei-reclamante notificarea din 31

iulie 2012 privind un pretins consum centralizat de medicamente pentru calculul

și plata contribuției de tip clawback aferentă produselor pentru care

reclamanta deține A.P.P. pentru trimestrul II al anului 2012.

Potrivit acestei notificări, valoarea

vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.A.U.S.S. și bugetul

M.S. pentru trimestrul II al anului 2012 („VTt") indicată de C.N.A.S. este

de 1.839.769.174,37 lei.

În egală măsură, C.N.A.S. a comunicat

valoarea vânzărilor individuale ale reclamantei pe fiecare produs în parte

pentru care deține A.P.P., vânzări pretins a fi fost înregistrate în trimestrul

II 2012.

Reclamanta a solicitat suspendarea

executării notificării din 31 iulie 2012, susținând că datele avute în vedere

de către autoritatea publică nu sunt reale și corecte.

Actul a cărui suspendare se solicită a

fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei

contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în forma

completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte

normative în domeniile sănătății și protecției sociale.

Instanța fondului, apreciind că în

speță sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004, a reținut aceste neconcordanțe ca temei al existenței cazului bine

justificat, fapt criticat de către recurentă.

Prin sentința recurată, instanța a

făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului

administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat

și ale iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea

publică.

Aceste aspecte nu reprezintă, contrar

celor susținute de recurenta-pârâtă, o analiză a aspectelor ce țin de fondul

cauzei. Raportat la probele administrate, instanța de fond, motivat și

argumentat a indicat că ar exista suficiente indicii aparente care să răstoarne

prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să

anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actelor administrative

contestate și fără a depăși cadrul în care este învestit judecătorul unei

astfel de cereri.

Înalta Curte mai constată că prin

Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională, a constatat că

sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art.

3 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru

finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată

prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative

în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională.

Pentru a hotărî astfel, instanța

constituțională a reținut „contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un

procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra

taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează

cu un impozit la impozit. (...) în virtutea principiului general valabil în

materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile -

venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de

clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare

la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe

valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu

care se calculează taxa de clawback este neconstituțională."

Sub acest aspect, elementul de

nelegalitate evidentă de natură a determina existența cazului bine justificat,

din perspectiv dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t), o reprezintă includerea

eronată, în sumele calculate de către autoritatea publică și comunicate

reclamantei pe calea notificării contestate, a T.V.A. aplicată prețului

medicamentelor, algoritm de calcul invalidat de către decizia constituțională.

În ceea ce privește existența

condiției pagubei iminente, este evident că punerea în executare notificării în

sensul calculului taxei de clawback astfel datorate și imputarea acesteia

intimatei, față de suma care ar rezulta, substanțial mai mare decât cea

datorată în situația modificării algoritmului de calcul în conformitate cu

dispozițiile instanței constituționale, ar reprezenta o obligație fiscală

covârșitoare față de situația economică a intimatei.

Pentru aceste considerente, apreciind

că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312

alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în

cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 6891 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 octombrie 2013.