ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6627/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., suspendarea executării obligației de plată a taxei clawback conform notificării C.N.A.S. din 31 iulie 2012 având în vedere că: - Obligația de plată este insuficient determinată, fiind stabilită într-un mod netransparent; - Obligația de plată este aplicată asupra prețului final de vânzare a medicamentului, deși este suportată de un singur agent comercial din întregul lanț de vânzare; - Obligația de plată este lipsită de proporționalitate, fiind calculată și aplicată la alte taxe (T.V.A.); Prin raportare la valoarea ei față de cifra de afaceri, potențiala îndeplinire a obligației de plată este de natură a aduce operatorul economic în incapacitate de plată.

Prin sentința nr. 6891 din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel București a admis cererea formulată reclamanta SC R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. și a dispus suspendarea executarea notificării din 31 iulie 2012 emisă de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin notificarea din 31 iulie 2012 transmisă reclamantei de către C.N.A.S. s-a adus la cunoștința acesteia consumul centralizat de medicamente pentru calculul și plata contribuției de tip clawback aferentă produselor pentru care reclamanta deține A.P.P. pentru trimestrul II al anului 2012, iar potrivit acestei adrese, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S.

.și bugetul M.S. pentru trimestrul II al anului 2012 („VTt") indicată de C.N.A.S. este de 1.839.769.174,37 lei. S-a arătat în considerentele sentinței atacate că în opinia instanței de fond reprezintă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat împrejurarea potrivit căreia, din analiza comparativă a declarației pe proprie răspundere, dată la 11 iunie 2012 de către reclamanta cu privire la medicamentele pe care le comercializează în perioada de referință avută în vedere de emitentul actului și datele privind valoarea vânzărilor individuale centralizate de către pârâtă conform declarațiilor fiecărui plătitor de contribuție, indicate în notificarea atacată,rezultând că au fost incluse medicamente ce nu au tăcut obiectul comercializării de către reclamantă.

De asemenea, judecătorul fondului a constatat,în acord cu cele susținute de către reclamantă,că notificarea din 31 iulie 2012 nu conține datele necesare stabilirii elementului Vitr potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, ci numai informații privitoare la elementele „Vit" și VTt". În lipsa din cuprinsul notificării a unui element esențial pentru calcularea contribuției clawback, respectiv elementul Vitr, Curtea a apreciat ca fiind judicioasă afirmația reclamantei în sensul dovedirii în cauză a existenței unui indiciu temeinic de nelegalitate, și, implicit a îndeplinirii cerinței cazului bine justificat.

În ceea ce privește cerința pagubei iminente, Curtea de apel a reținut că plata de către reclamantă a contribuției clawback aferentă trimestrului II al anului 2012 în cuantum de 2.513.303,47 lei, în condițiile crizei economice din prezent, este de natură a afecta indubitabil activitatea reclamantei, din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei rezultând că situația disponibilităților sale bănești este una dificilă. 2. Recursul exercitat în cauză împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs pârâta C.N.A.S., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod eronat a apreciat prima instanță faptul că în speță sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A arătat recurenta că prima instanță a avut în vedere, în determinarea existenței cazului bine justificat, elemente care vizează legalitatea actului administrativ, și deci fondul cauzei. Detaliind elementele și algoritmul care a stat la baza calculului taxei criticate, a reiterat legalitatea emiterii actului contestat și conformitatea sa cu prevederile normative în baza căruia a fost emis, în speță dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 și Ordinul președintelui C.N.A.S. din 30 iulie 2012, și a datelor centralizate în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente în temeiul Ordinului președintelui C.N.A.S. din 2011, precum și faptul că recurenta a depus toate diligentele în vederea asigurării unor date corecte.

În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta a argumentat că nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității reclamantei-intimate și nici un prejudiciu grav, în condițiile în care nu au fost luate măsuri împotriva acesteia, iar, pe de altă parte, suspendarea obligației de plată a intimatei ar provoca o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar duce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților. Decizia instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 3 și 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă C.N.A.S. a comunicat intimatei-reclamante notificarea din 31 iulie 2012 privind un pretins consum centralizat de medicamente pentru calculul și plata contribuției de tip clawback aferentă produselor pentru care reclamanta deține A.P.P. pentru trimestrul II al anului 2012. Potrivit acestei notificări, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.A.U.S.S. și bugetul M.S. pentru trimestrul II al anului 2012 („VTt") indicată de C.N.A.S. este de 1.839.769.174,37 lei. În egală măsură, C.N.A.S. a comunicat valoarea vânzărilor individuale ale reclamantei pe fiecare produs în parte pentru care deține A.P.P., vânzări pretins a fi fost înregistrate în trimestrul II 2012. Reclamanta a solicitat suspendarea executării notificării din 31 iulie 2012, susținând că datele avute în vedere de către autoritatea publică nu sunt reale și corecte.

Actul a cărui suspendare se solicită a fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în forma completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale. Instanța fondului, apreciind că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a reținut aceste neconcordanțe ca temei al existenței cazului bine justificat, fapt criticat de către recurentă. Prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și ale iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Aceste aspecte nu reprezintă, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, o analiză a aspectelor ce țin de fondul cauzei. Raportat la probele administrate, instanța de fond, motivat și argumentat a indicat că ar exista suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actelor administrative contestate și fără a depăși cadrul în care este învestit judecătorul unei astfel de cereri. Înalta Curte mai constată că prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională, a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 alin. (5) al O.U.G.

nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională. Pentru a hotărî astfel, instanța constituțională a reținut „contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

(...) în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională." Sub acest aspect, elementul de nelegalitate evidentă de natură a determina existența cazului bine justificat, din perspectiv dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t), o reprezintă includerea eronată, în sumele calculate de către autoritatea publică și comunicate reclamantei pe calea notificării contestate, a T.V.A.

aplicată prețului medicamentelor, algoritm de calcul invalidat de către decizia constituțională. În ceea ce privește existența condiției pagubei iminente, este evident că punerea în executare notificării în sensul calculului taxei de clawback astfel datorate și imputarea acesteia intimatei, față de suma care ar rezulta, substanțial mai mare decât cea datorată în situația modificării algoritmului de calcul în conformitate cu dispozițiile instanței constituționale, ar reprezenta o obligație fiscală covârșitoare față de situația economică a intimatei. Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 6891 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.