ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2015

Decizia nr. 1155/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 81 din 21 februarie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC "A" SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat Notificarea nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 emisă de pârâtă privind comunicarea datelor necesare declarării și plății contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2012.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Notificarea nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat reclamantei SC ”A” SRL valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUAS și din Bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul III 2012, înregistrată conform declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de medicamente ca fiind de 1.837.855.928,71 RON. În anexa ce însoțește această notificare s-au transmis reclamantei datele privind valoarea vânzărilor individuale înregistrate în trimestrul III 2012, suportate din FNUAS și din Bugetul Ministerului Sănătății, centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției.

Împotriva acestei notificări reclamanta a formulat contestație prin care a adus critici în ceea ce privește modalitatea de constituire a bazei de impozitare, precum și obiecții de nelegalitate din perspectiva nesocotirii prevederilor art. 43 și art. 87 C. proc. fisc. care impun obligația motivării actului administrativ fiscal.

Prin Adresa MS/FD/2634 din 29 noiembrie 2012 pârâta a comunicat reclamantei faptul că transmiterea datelor pentru trimestru III al anului 2012 s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prima instanță a menționat faptul că, pentru trimestrul III al anului 2012, modul de calcul al contribuției trimestriale pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății era prevăzut de art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 110/2011.

Prin O.G. nr. 17/2012 s-a revenit la soluția legislativă anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 110/2011, prevăzându-se în mod explicit faptul că, începând cu trimestrul IV al anului 2012, formula de calcul nu va mai include taxa pe valoarea adăugată.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză confirmă faptul că în cazul notificării ce formează obiectul pricinii de față, calculul vânzărilor individuale comunicate reclamantei s-a realizat prin includerea taxei pe valoarea adăugată în prețul medicamentelor, prin valorificarea formulei de calcul introduse prin art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 110/2011, fapt de altfel necontestat de către pârâtă.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată", din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională.

Ca atare, în raport de decizia anterior individualizată, concluzia primei instanțe a fost aceea că este fondată critica reclamantei care vizează nelegalitatea valorii indicatorilor menționați în notificarea contestată în cauză, datorită includerii în valoarea vânzărilor a taxei pe valoarea adăugată.

Totodată, instanța a mai reținut că prin includerea unor medicamente a căror serii de fabricare erau expirate încă din anul 2011 în consumul de medicamente aferent trimestrului III al anului 2012 s-a ajuns la majorarea injustă a indicilor de calcul al contribuției datorate de reclamantă cu sume care nu au fost suportate în mod real din fonduri publice, astfel că și pe acest temei se impune anularea Notificării nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 emisă de pârâtă.

În fine, instanța de fond a apreciat că celelalte critici formulate de reclamantă referitoare, pe de o parte, la nerespectarea principiului motivării actului administrativ, iar pe de altă parte, la încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale -prin prisma cuantumului ridicat al contribuției de clawback - sunt nefondate.

În recursul său, pârâta a solicitat casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

În mod eronat, prima instanță a stabilit că Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 este aplicabilă în speță și conduce la nelegalitatea notificării deduse judecății, fără a ține seama de dispozițiile art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora deciziile acestei instanțe sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. O interpretare contrară a normei anterior nominalizată ar conduce la aplicarea retroactivă a deciziei, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, instanța constituțională a precizat că deciziile sale sunt obligatorii pentru persoanele și autoritățile publice și urmează a fi aplicate în cauzele pendinte la momentul publicării acestora.

Ca atare, până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale a fost aplicat cadrul legal incident în materia taxei de clawback.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, consumul centralizat de medicamente, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, vizează consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate care este calculat în baza prețului de referință suportat din bugetul FNUASS și Ministerului Sănătății și include TVA.

Totodată, recurenta a precizat faptul că taxa de clawback aferentă trim. III 2012, fiind o obligație fiscală, putea fi dedusă de reclamantă, în condițiile stabilite prin legislația fiscală.

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar ICCJ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă SC "A" SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Notificării nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 emisă de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate privind comunicarea datelor necesare declarării și plății contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2012.

Curtea de apel a admis acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.1 din decizia de față.

Soluția primei instanțe este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului, și răspunzând, în același timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013

Cu privire la acest aspect, recurenta susține faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care s-a stabilit neconstituționalitatea sintagmei ”care include și TVA” din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu poate produce efecte în cauza de față, întrucât deciziile acestei instanțe produc efecte numai pentru viitor, în raport de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală a țării. În concret, ea trebuie avută în vedere doar în privința notificărilor ce urmează a fi comunicate contribuabililor vizați de O.U.G. nr. 77/2011 în perioada ulterioară publicării sale în M. Of. al României.

Înalta Curte nu poate primi această susținere a recurentei.

Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituție trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curții Constituționale urmează să primească eficiență în orice raport juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale care nu a fost definitiv soluționat, fiind supus controlului judiciar, așa cum este și cazul de față.

Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar apreciază că decizia Curții Constituționale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în fața instanțelor de contencios administrativ și cărora le sunt incidente în continuare dispozițiile legale declarate neconstituționale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată și în jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale).

Așadar, declararea neconstituționalității sintagmei ”care include și TVA” din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, după data formulării contestației administrative, face ca decizia aflată în discuție să se aplice și în speța de față, tocmai în raport de forța obligatorie pentru viitor a acestei decizii.

Noul context legal, determinat de constatarea neconstituționalității parțiale a textului normativ analizat, nu poate fi ignorat doar pentru că decizia Curții Constituționale a fost adoptată ulterior emiterii notificării comunicată intimatelor în data de 5 mai 2012.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este fondată critica intimatei referitoare la nelegalitatea valorii indicatorilor menționați în Notificarea nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012 datorită includerii în valoarea vânzărilor de medicamente a taxei pe valoarea adăugată.

Referitor la dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată

Recurenta susține faptul că includerea TVA în valoarea indicatorilor stabiliți pentru trim. III 2012, deși declarată neconstituțională, nu ar fi de natură să atragă nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu câtă vreme intimata are posibilitatea să uzeze de dreptul de deducere al TVA.

Înalta Curte nu poate primi această susținere a recurentei.

Dreptul de deducere al TVA, consacrat atât în dreptul intern cât și în legislația europeană, este irelevant pentru obligația de plată a taxei de clawback.

Așadar, în raport de soluția instanței de fond, confirmată prin prezenta decizie, și de cele două motive pentru care s-a dispus anularea Notificării nr. MS/FD/2381 din 31 octombrie 2012, recurenta-pârâtă va putea emite, în condițiile legii, o nouă notificare către intimata-reclamantă, în raport de volumul real al încasărilor și al vânzărilor, dar care să nu includă TVA, așa cum a stabilit instanța de contencios constituțional, precum și medicamentele ale căror serii de fabricare erau expirate încă din anul 2011.

În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 81/2014 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM