ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2015

Decizia nr. 2391/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 februarie 2013, SC A. SA a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând constatarea nulității absolute a notificării nr. 2357 din 31 octombrie 2012 prin care i s-a comunicat valoarea vânzărilor individuale de medicamente pentru trimestrul III din anul 2012, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actul contestat prin care i s-au comunicat parametrii ce compun formula potrivit căreia se calculează valoarea vânzărilor trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție nu respectă exigențele Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2011.

Astfel, s-a arătat că notificarea a fost emisă cu nerespectarea termenului legal și a normelor referitoare la corespondența electronică și totodată, încalcă principiul predictibilității fiscale și dispozițiile comunitare în materie de TVA, conținând de asemenea, date eronate prin raportare la livrările efective efectuate de societate.

Prin Sentința civilă nr. 1722 din 30 mai 2014, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea actelor atacate cu privire la efectele lor juridice produse după publicarea Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

De asemenea, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a demonstrat că datele conținute în notificare sunt eronate, în sensul că în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa claw-back s-a inclus în mod neîntemeiat, și taxa pe valoarea adăugată.

Astfel, prima instanță a constatat că, în raport de data emiterii notificării, pârâta a respectat condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea contribuției pentru finanțarea unor cheltuieli de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, modificată prin O.U.G. nr. 110/2011, susținerea reclamantei în sensul constatării nulității actului administrativ neavând suport legal.

Referitor la cele statuate prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, instanța a reținut incidența deciziei doar asupra raporturilor juridice născute după publicarea în M. Of., nu și pentru notificările emise referitor la trimestrele I - III 2012,cărora le este aplicabil textul de lege în forma inițială.

Sub acest aspect, judecătorul fondului a precizat că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, nefiind aplicabile retroactiv și raporturilor juridice născute anterior publicării lor.

Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta SC A. SA cât și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat de pârâtă s-a învederat că prima instanță nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra excepției privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat constatarea nulității adresei din 31 octombrie 2012 și nu anularea actului administrativ, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a criticat sentința, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul nemotivării hotărârii.

Astfel, reclamanta a precizat că în considerentele hotărârii nu se regăsesc referiri cu privire la susținerile părților și la probele administrate și de asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate invocate prin acțiune.

Totodată, s-a arătat în recursul declarat de reclamantă că instanța nu a menționat nici motivele pentru care a admis în parte cererea și nici rațiunile pentru care a respins pretențiile societății.

Printr-un alt motiv de recurs s-a învederat de către reclamantă că nu au fost analizate susținerile privind erorile conținute de notificarea aferentă trimestrului III 2012, deși au fost administrate probe cu care s-a urmărit să se demonstreze că raportările nu s-au realizat conform dispozițiilor legale, datele comunicate de pârâtă fiind greșite.

Un alt aspect de nelegalitate invocat privește includerea eronată a TVA în baza de calcul a contribuției care reprezintă o dublă impozitare, astfel cum s-a decis de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 39/2013.

Din acest punct de vedere, reclamanta a menționat că instanța a greșit, reținând că decizia respectivă se aplică numai pentru viitor deși din considerentele acesteia rezultă neconstituționalitatea normei legale încă de la data adoptării ei.

Și pârâta a formulat critici asupra soluției privind fondul litigiului, învederând că anularea parțială a notificării este eronată, actul fiind emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 producând efecte doar după publicarea în M. Of., moment situat ulterior elaborării comunicării în litigiu.

Un ultim motiv de recurs invocat de pârâtă privește cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată, considerat nejustificat în raport de obiectul și complexitatea cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, din actele dosarului rezultă că la termenul de judecată din 1 noiembrie 2013 Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus note de ședință în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe considerentul că, întrucât constatarea nulității unui act se poate face potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii lui, nu ar fi incidente dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

Deși prin încheierea din 1 noiembrie 2013 instanța a prorogat discutarea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, la judecarea cauzei pe fond, 30 mai 2011 a omis să o pună în dezbaterea contradictorie a părților și nici nu s-a pronunțat asupra ei prin hotărârea pronunțată, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului părților la apărare, fiindcă le-a privat deopotrivă de posibilitatea de a susține și respectiv, de a combate excepția.

Curtea constată de asemenea, că se regăsește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Instanța de fond nu a analizat în mod efectiv criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate cu privire la notificarea din 31 octombrie 2012, rezumându-se să se refere doar la aspectul privind includerea TVA în taxa claw-back și aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013.

Or, reclamanta a invocat atât emiterea notificării cu nerespectarea termenului legal și cu încălcarea normelor privitoare la corespondența electronică, cât și aspecte ținând de calculul contribuției, în sensul conținerii unor date eronate prin raportare la livrările de medicamente efectuate de societate, împrejurări pe care instanța nu le-a analizat, nesocotind astfel dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Omisiunea instanței de a arăta motivele de fapt și de drept care au determinat soluția pronunțată precum și pe cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților face imposibilă verificarea legalității și temeiniciei hotărârii, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare.

În fond după casare, instanța de trimitere va avea în vedere toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de pârâtă prin întâmpinare și nota de ședință din 1 noiembrie 2013, precum și celelalte motive de care s-au prevalat recurentele prin calea de atac exercitată, a căror examinare, în raport de soluția dispusă prin prezenta decizie devine inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC A. SA și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 1722 din 30 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN