ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, sub nr. 297/44/2015 (urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei dispusă prin Decizia nr. 336/A din 05 mai 2015 a Curții de Apel Gal ați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale), revizuentul S.I.C.E. Galați din cadrul SC E. C.F.R. SA Sucursala Galați a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 Noul C. proc.

civ., anularea Deciziei nr. 184 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca fiind contradictorie cu alte decizii pronunțate în cauze similare, respectiv, cu Decizia nr. 84 din 29 ianuarie 2015 pronunțată în Dosar nr. 3544/108/2014 de Curtea de Apel Timișoara, Decizia nr. 194 din 24 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 4757/86/2014 de Curtea de Apel Suceava, Decizia nr. 357 din 26 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 4062/30/2014 de Curtea de Apei Timișoara. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de madmisihilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pdntru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de alîă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au tăcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Motivele de revizuire sunt expres șî limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice. Potrivit art 509 pct. 8 Noul C. proc.

civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de Instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul iegal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat. Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ.

se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarîeîate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat", in acest sens, tripla identitate ca șî condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 431 alin. (1) Noul C. proc. civ., conform căruia „nimeni nu poale fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Cerințele legale prevăzute de art. 431 alin. (1) Noul C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de Apel Timișoara și de către Curtea de Apel Suceava în care acesta a participat în proces în calitate de reprezentant al altor persoane. Astfel, în dosarele în care s-au pronunțai deciziile pretins contrare eu decizia a cărei revizuire se solicită, revizuentul a figurat în proces în numele altor persoane, așa cum rezultă din practicalele acelor decizii, iar judecata în acele dosare a purtat în privința drepturilor, chiar dacă similare, dar aparținând unor titulari, membri de sindicat, distincți de cei ale căror drepturi au tăcut obiectul judecății în litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cereri de revizuire.

Calitatea procesuală activă conferită unei organizații sindicale de dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată, nu reprezintă un argument în susținerea identității de părți în litigiile menționate (astfel cum rezultă din interpretarea dată unei dispoziții similare ce era cuprinsă în art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) ci vizează posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în numele membrilor lor, în considerarea ocrotirii drepturilor individuale ale acestora ce decurg din contractele individuale de muncă, astfel că hotărârea judecătorească își produce efecte față de salariatul titular al dreptului subiectiv.

Or, în ceea ce îl privește pe acesta, nu s-a dovedit existența unor hotărâri contrare care să soluționeze diferit o cerere identică promovată. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I.C.E. Galați din cadrui SC E. C.F.R. SA Sucursala Galați împotriva Deciziei nr. 184 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.