ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 26 mai 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția l civilă, sub nr. 297/44/2015 (urmare a declinării
competenței de soluționare a cauzei dispusă prin Decizia nr. 336/A din 05 mai 2015
a Curții de Apel Gal ați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale), revizuentul
S.I.C.E. Galați din cadrul SC E. C.F.R. SA Sucursala Galați a solicitat, în
temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., anularea Deciziei nr.
184 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, ca fiind contradictorie cu alte decizii pronunțate în cauze
similare, respectiv, cu Decizia nr. 84 din 29 ianuarie 2015 pronunțată în Dosar
nr. 3544/108/2014 de Curtea de Apel Timișoara, Decizia nr. 194 din 24 martie 2015
pronunțată în Dosar nr. 4757/86/2014 de Curtea de Apel Suceava, Decizia nr. 357
din 26 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 4062/30/2014 de Curtea de Apei
Timișoara.
Examinând cererea de revizuire în
raport de excepția de madmisihilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este
prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată
următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale
extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei
hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu
unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri
judecătorești definitive produce efecte grave pdntru părți și pentru
stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează
această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de alîă parte însă, revizuirea
constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații
excepționale care au tăcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în
substanța sa.
Motivele de revizuire sunt expres șî
limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea
unor condiții specifice.
Potrivit art 509 pct. 8 Noul C. proc. civ.,
revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de Instanțe de
același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a
primei hotărâri".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe
textul iegal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ
următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,
hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla
identitate de părți, obiect și cauză, în al doilea proces să nu se fi invocat
excepția puterii lucrului judecat.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 509
pct. 8 Noul C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are
în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă
cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că
revizuirea pentru contrarîeîate de hotărâri reprezintă „constatarea cu
întârziere a autorității lucrului judecat",
in acest sens, tripla identitate ca șî
condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport
de dispozițiile art. 431 alin. (1) Noul C. proc. civ., conform căruia „nimeni
nu poale fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul
aceleiași cauze și pentru același obiect.
Cerințele legale prevăzute de art. 431
alin. (1) Noul C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul
apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate
în spețe similare de către Curtea de Apel Timișoara și de către Curtea de Apel
Suceava în care acesta a participat în proces în calitate de reprezentant al
altor persoane.
Astfel, în dosarele în care s-au
pronunțai deciziile pretins contrare eu decizia a cărei revizuire se solicită,
revizuentul a figurat în proces în numele altor persoane, așa cum rezultă din
practicalele acelor decizii, iar judecata în acele dosare a purtat în privința
drepturilor, chiar dacă similare, dar aparținând unor titulari, membri de
sindicat, distincți de cei ale căror drepturi au tăcut obiectul judecății în
litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cereri de revizuire.
Calitatea procesuală activă conferită
unei organizații sindicale de dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea
dialogului social nr. 62/2011 republicată, nu reprezintă un argument în
susținerea identității de părți în litigiile menționate (astfel cum rezultă din
interpretarea dată unei dispoziții similare ce era cuprinsă în art. 28 alin. (2)
din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului
social nr. 62/2011, prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție) ci vizează posibilitatea recunoscută organizațiilor
sindicale de a formula acțiuni în numele membrilor lor, în considerarea
ocrotirii drepturilor individuale ale acestora ce decurg din contractele
individuale de muncă, astfel că hotărârea judecătorească își produce efecte față
de salariatul titular al dreptului subiectiv. Or, în ceea ce îl privește pe
acesta, nu s-a dovedit existența unor hotărâri contrare care să soluționeze
diferit o cerere identică promovată.
Prin urmare, constatând că nu sunt
îndeplinite cerințele art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de revizuentul S.I.C.E. Galați din cadrui SC E. C.F.R. SA
Sucursala Galați împotriva Deciziei nr. 184 din 19 martie 2015 a Curții de Apel
Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
10 iunie 2015.