ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 26 mai 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția l civilă, sub nr. 297/44/2015 (urmare a declinării

competenței de soluționare a cauzei dispusă prin Decizia nr. 336/A din 05 mai 2015

a Curții de Apel Gal ați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale), revizuentul

S.I.C.E. Galați din cadrul SC E. C.F.R. SA Sucursala Galați a solicitat, în

temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., anularea Deciziei nr.

184 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, ca fiind contradictorie cu alte decizii pronunțate în cauze

similare, respectiv, cu Decizia nr. 84 din 29 ianuarie 2015 pronunțată în Dosar

nr. 3544/108/2014 de Curtea de Apel Timișoara, Decizia nr. 194 din 24 martie 2015

pronunțată în Dosar nr. 4757/86/2014 de Curtea de Apel Suceava, Decizia nr. 357

din 26 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 4062/30/2014 de Curtea de Apei

Timișoara.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de madmisihilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată

următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pdntru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de alîă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au tăcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres șî

limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea

unor condiții specifice.

Potrivit art 509 pct. 8 Noul C. proc. civ.,

revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de Instanțe de

același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe

textul iegal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză, în al doilea proces să nu se fi invocat

excepția puterii lucrului judecat.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509

pct. 8 Noul C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are

în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă

cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că

revizuirea pentru contrarîeîate de hotărâri reprezintă „constatarea cu

întârziere a autorității lucrului judecat",

in acest sens, tripla identitate ca șî

condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport

de dispozițiile art. 431 alin. (1) Noul C. proc. civ., conform căruia „nimeni

nu poale fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul

aceleiași cauze și pentru același obiect.

Cerințele legale prevăzute de art. 431

alin. (1) Noul C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul

apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate

în spețe similare de către Curtea de Apel Timișoara și de către Curtea de Apel

Suceava în care acesta a participat în proces în calitate de reprezentant al

altor persoane.

Astfel, în dosarele în care s-au

pronunțai deciziile pretins contrare eu decizia a cărei revizuire se solicită,

revizuentul a figurat în proces în numele altor persoane, așa cum rezultă din

practicalele acelor decizii, iar judecata în acele dosare a purtat în privința

drepturilor, chiar dacă similare, dar aparținând unor titulari, membri de

sindicat, distincți de cei ale căror drepturi au tăcut obiectul judecății în

litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cereri de revizuire.

Calitatea procesuală activă conferită

unei organizații sindicale de dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea

dialogului social nr. 62/2011 republicată, nu reprezintă un argument în

susținerea identității de părți în litigiile menționate (astfel cum rezultă din

interpretarea dată unei dispoziții similare ce era cuprinsă în art. 28 alin. (2)

din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului

social nr. 62/2011, prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție) ci vizează posibilitatea recunoscută organizațiilor

sindicale de a formula acțiuni în numele membrilor lor, în considerarea

ocrotirii drepturilor individuale ale acestora ce decurg din contractele

individuale de muncă, astfel că hotărârea judecătorească își produce efecte față

de salariatul titular al dreptului subiectiv. Or, în ceea ce îl privește pe

acesta, nu s-a dovedit existența unor hotărâri contrare care să soluționeze

diferit o cerere identică promovată.

Prin urmare, constatând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul S.I.C.E. Galați din cadrui SC E. C.F.R. SA

Sucursala Galați împotriva Deciziei nr. 184 din 19 martie 2015 a Curții de Apel

Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

10 iunie 2015.