ÎCCJ, decizie (scj.ro #84154)

Transferarea persoanelor condamnate. Lipsa consimțământului

persoanei condamnate. Expulzare

Cuprins pe materii:

Drept

procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferarea

persoanelor condamnate

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

-

transferarea

persoanelor condamnate

-

lipsa consimțământului

persoanei condamnate

-

expulzare

Legea nr. 302/2004,

art.

129

Protocolul adițional la

Convenția europeană

asupra transferării persoanelor

condamnate

,

art. 3

În

cazul în care resortisantul român condamnat într-un alt stat nu și-a dat

consimțământul pentru transferarea în România în vederea

executării pedepsei, instanța de judecată poate dispune

transferarea, potrivit art. 3 din Protocolul adițional la Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, dacă prin

hotărârea străină de condamnare sau pe baza acesteia s-a luat

față de persoana condamnată măsura expulzării.

I.C.C.J., secția

penală, decizia nr. 2163 din 23 aprilie 2007

Prin sentința nr. 25 din 5

februarie 2007, Curtea de Apel București, Secția I penală, a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

și a recunoscut efectele deciziei pronunțate la 6 iunie 2006 de

Curtea de Apel din Anvers și ale sentinței pronunțate la 23

noiembrie 2005 de Judecătoria din Anvers.

Prin

aceeași hotărâre, instanța de fond a dispus transferarea

condamnatului T.P. în vederea

executării pedepsei de 7 ani închisoare, în România.

Instanța de fond a reținut

că la 7 februarie 2007 s-a înregistrat cererea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, prin care a sesizat instanța în

conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr.

302/2004 în vederea recunoașterii deciziei pronunțate la 6 iunie 2006

de Curtea de Apel din Anvers și a sentinței pronunțate la 23

noiembrie 2005 de Judecătoria din Anvers și a punerii în executare a

acestora în procedura soluționării cererii de transferare într-un

penitenciar din România a persoanei condamnate T.P.

Instanța de fond a mai

reținut că toate înscrisurile emanate de la autoritățile

belgiene s-au depus atât în limba franceză, cât și traduse în limba

română, inclusiv adresa nr. 6/TRA/1588 din 22 noiembrie 2006 a Serviciului

Public Federal de Justiție - Autoritatea Centrală de Cooperare

Internațională în materie penală, prin care se face cunoscut

că persoana condamnată nu și-a dat acordul pentru transfer

și că Ministerul Justiției din Belgia a dispus transferul

fără consimțământul acesteia.

Instanța a constatat că prin

decizia din 6 iunie 2006, Curtea de Apel

din Anvers a soluționat recursul declarat împotriva sentinței

din 23

noiembrie 2005 a Judecătoriei

din Anvers, dispunând condamnarea numitului T.P. la o pedeapsă de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de exploatarea

prostituției, participare într-o organizație criminală,

prostituție și trafic de ființe umane. De asemenea, s-a luat

față de condamnat măsura interdicției de ședere pe

teritoriul Regatului Belgiei.

Instanța a apreciat că în

speță sunt întrunite atât condiția dublei incriminări

prevăzută în art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3

paragraf 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, cât și

cerințele art. 116 din Legea nr. 302/2004, reținând că în

situația în care persoana condamnată nu a fost de acord cu

transferarea în România pentru continuarea executării pedepsei și s-a

dispus împotriva acesteia și măsura expulzării, devin incidente

dispozițiile art. 3 din Protocolul adițional la Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la

Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat de România prin O. G. nr. 92/1999,

potrivit cu care statul de executare poate, la cererea statului de condamnare,

să își dea acordul pentru transferarea unei persoane condamnate,

fără consimțământul acesteia din urmă, atunci când

condamnarea dispusă împotriva acesteia sau o hotărâre

administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conține

o măsură de expulzare.

Recursul declarat de persoana

condamnată este nefondat.

Analizând

actele și lucrările dosarului se constată că instanța

de fond, în mod justificat, a reținut că în speță sunt

incidente dispozițiile art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, conform

cărora transferarea unei persoane

condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc

între altele, numai în cazul în care faptele

care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului

de executare.

De asemenea, corect s-a reținut de

către Curtea de Apel București, Secția I penală, că în

speță sunt îndeplinite și condițiile pentru

recunoașterea hotărârii penale străine de către statul

român, prevăzute în art. 116 din Legea nr. 302/2004, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 224/2006 .

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că, în mod justificat, Curtea de Apel

București, Secția I penală, fiind sesizată cu cererea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

privind persoana condamnată T.P., în vederea recunoașterii deciziei

pronunțate de Curtea de Apel din Anvers și a punerii în executare a

acesteia în procedura soluționării cererii de transferare într-un

penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei, a apreciat

că sunt incidente dispozițiile art. 3 din Protocolul adițional

la Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat de România

prin O. G. nr. 92/1999.

Astfel,

se constată că în cauză autoritățile judiciare

belgiene au dispus condamnarea numitului T.P. la o pedeapsă de 7 ani

închisoare,

precum și măsura

restrângerii dreptului la libera circulație pe teritoriul său pe o

perioadă de 5 ani, situație în care, potrivit textelor evocate,

statul de executare (în speță

statul român) poate, la cererea

statului

de condamnare (Regatul Belgiei), să își dea acordul pentru

transferarea unei persoane condamnate, chiar și în cazul refuzului

persoanei condamnate, întrucât a fost dispusă și măsura

expulzării.

În

consecință, recursul declarat de persoana condamnată a fost

respins.