ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Galați reclamantul B.L., în

contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. A.A. Galați,

a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sporului de 100% pentru

activitatea desfășurată în condiții de muncă deosebit de periculoase pentru

orele de gardă efectuate în perioada 3 iunie 2008 - 12 noiembrie 2009 cu

actualizarea acestora potrivit ratei inflației precum și plata sporului de 15%

pentru activitatea desfășurată în condiții ce solicită o încadrare psihică

foarte ridicată pentru orele de gardă efectuate în aceeași perioadă.

La data de 8 noiembrie

2011 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 16

1

din Ordinul nr. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului pentru aprobarea sporurilor

la salariile de bază, în conformitate cu prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 115/2004

aprobată cu modificări prin Legea nr. 125/2005, art. introdus prin Ordinul nr. 1068/2008.

În motivarea excepției

reclamantul a susținut că prin Ordinul nr. 1068/2008 Ministerul, fără o justificare

rezonabilă, a introdus un criteriu suplimentar străin de dispozițiile art.

13 din O.U.G. nr. 115/2004.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 245 din 22 mai 2012, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 16

1

din Ordinul nr. 271/2005 modificat și completat prin Ordinul nr. 1068/2008, invocată

de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Urgență Sf.

A..A. Galați.

Prin aceeași sentință,

a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1)

și (2) din Ordinul M.S. nr. 547/2010, și a obligat pârâtul la plata sumei de 250

RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Urgență Sf. A.A. Galați, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță, având în vedere că în cauză nu a fost citat emitentul

Ordinului nr. 721/2005 modificat și completat prin Ordinul nr. 1068/2008, respectiv

Ministerul Sănătății, invocând în drept dispozițiile art. 305 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente a apreciat că acesta

este fondat, în acest sens pronunțând decizia nr. 470/2013.

Prin această decizie a

fost admis recursul, casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

La rejudecare, legal citat,

pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității cererii față de lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei de

obiect al primului capăt de cerere, respectiv Ordinul M.S. nr. 721/2005 și excepția

inadmisibilității cererii în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința

nr.

246 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, s-au respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect

invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 16

1

din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 721/2005 astfel cum a

fost modificat și completat prin Ordinul nr. 1068/2008, invocată de reclamantul

B.L. și a fost obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata sumei de 500 RON cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel, analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtul

Ministerul Sănătății, a constatat că potrivit art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului

administrativ „în cazurile prevăzute la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă”.

În ceea ce privește excepția

lipsei de obiect pentru primul capăt al cererii ce vizează excepția de nelegalitate,

respectiv art. 16

1

din Ordinul M.S. nr. 721/2005, motivat de faptul că

acest ordin a fost abrogat de dispozițiile Ordin M.S. nr. 547/2010, s-a reținut

că, anterior abrogării sale, actul administrativ a produs efecte juridice, posibil

aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului,

astfel că se impune impune ca cercetarea legalității acestuia să poată fi cerută

oricând pe calea excepției de nelegalitate, așadar inclusiv după abrogarea lui.

În ceea ce privește inadmisibilitatea

cererii având ca obiect excepția de nelegalitate a actului administrativ normativ,

în speță Ordinul M.S. nr. 721/2005, a reținut prima instanță, în raport de dispozițiile

art. 4 din Legea contenciosului administrativ, în forma de după modificarea acestuia

prin Legea nr. 76/2012, că legalitatea actului administrativ cu caracter normativ

poate face obiectul cercetării pe cale de excepție.

Cu privire la fondul cauzei,

instanța a constatat că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 16

1

din Ordinul nr. 271/2005 este întemeiată fiind introdus fără o justificare rezonabilă

un criteriu străin de litera și spiritul art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2004

stabilind ca sporurile să fie acordate doar pentru activitatea desfășurată în cadrul

programului normal de lucru, interzicând acordarea acestora pentru activitatea prestată

în afara programului normal de lucru (ore suplimentare sau gărzi).

În acest context Curtea

constată că norma administrativă excede cadrului legislativ încălcând principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituția României și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

motiv pentru care a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 16

1

din

Ordinul nr. 721/2005 emis de Ministerul Sănătății.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

S-a arătat în motivele

de recurs că instanța de fond a reținut eronat dispozițiile art. 7 alin. (5) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a susținut că, în mod

greșit, s-a reținut admisibilitatea excepției de nelegalitate în cazul actelor administrative

cu caracter normativ, excepția fiind invocată la data de 8 noiembrie 2014, dată

la care forma art. 4 nu prevedea posibilitatea atacării actelor administrativ cu

caracter normativ.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamantul - intimat

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este

nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, instanța a fost

învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 16

1

din Ordinul nr. 721/2005 așa cum a fost modificat și completat prin Ordinul nr.

1068/2008 Ministerul Sănătății prin care s-a condiționat acordarea sporurilor solicitate

de reclamant doar pentru munca desfășurată potrivit contractului individual de muncă,

în cadrul programului normal de lucru, în conformitate cu prevederile art. 13 din

O.U.G. nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005.

Constată Înalta Curte

că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 introduc o excepție de la

obligativitatea procedurii prealabile, în situația cauzelor având ca obiect excepția

de nelegalitate reglementată la art. 4 din aceeași lege.

Cu privire la admisibilitatea

invocării excepției de nelegalitate în cazul actului administrativ normativ, instanța

de control judiciar, amintește jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit că, deși legiuitorul

în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data emiterii

ordinului) face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative

cu caracter individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea

invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter

individual, în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ

unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual,

fiind evident că omisiunea legiuitorului cu privire la excepția de nelegalitate

a actelor normative nu constituie fine de neprimire a excepției pentru aceste acte.

Conform principiului de

drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar

nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că actele administrative cu

caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției

de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

În plus, principiul coerenței

legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate atât pentru

actele individuale cât și pentru cele normative, pentru ca acest mijloc de apărare

să nu își piardă funcția pentru care a fost creat.

În același sens, al admisibilității

excepției de nelegalitate al actului administrativ unilateral cu caracter normativ,

s-a hotărât și prin soluția de principiu adoptată în Plenul judecătorilor secției

Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 septembrie 2008.

Deși recurenta nu a formulat

critici asupra fondului excepției, Înalta Curte analizând hotărârea atacată potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., constată că aceasta este temeinică și legală.

Astfel, potrivit art.

13 alin. (3) din O.U.G. nr. 115/2004 în forma în vigoare la data emiterii ordinului,

„locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute

la alin. (1), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament

aprobat prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare

ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară. Pentru sporurile

prevăzute la alin. (1) lit. e) (sporul pentru condiții deosebit de periculoase)

este necesar și avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și

al Ministerul Finanțelor Publice”.

Deși îi este recunoscută

autorității emitente o marjă de apreciere în stabilirea criteriilor în care

pot fi acordate sporurile pentru condițiile de muncă, se constată că nu pot fi exercitate

aceste atribuții discreționar, fără să asigure un just echilibru între interesul

public și interesele legitime private ce pot fi afectate prin actul administrativ.

Or, prin condiționarea

acordării sporurilor pentru condițiile în care se desfășoară activitatea de încadrarea

activității în programul normal de lucru, se introduce un criteriu suplimentar,

justificat de rațiuni de ordin financiar, străin de litera și de spiritul art. 13

alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2004, ce raportează aceste sporuri numai la natura

activității și la împrejurările concrete în care se desfășoară aceasta.

Astfel se constată, raportat

la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, că instanța de fond a reținut în

mod corect că norma administrativă excede cadrului legislativ și că încalcă principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituția României și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Constatând că sentința

recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă

casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății

împotriva sentinței nr. 246 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2015.