ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4660 din 5 iulie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a

reclamanților, lipsei dovezii calității de reprezentant a asociației care a

formulat cererea de chemare în judecată, lipsei calității procesuale pasive,

invocată de pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, excepțiile

nulității, lipsei procedurii prealabile, inadmisibilității acțiunii și

netimbrării, ca neîntemeiate.

A admis excepția

necompetenței materiale în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect

anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, plata drepturilor bănești și

punerea în executare a hotărârii judecătorești, sub sancțiunea plății

despăgubirilor de întârziere.

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții A.N., A.S., B.G., B.V., B.E., B.V1., B.V2.,

B.T., B.E1., B.S., B.G., B.D1., B.D2., B.M1., etc., toți reprezentați de

mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de

Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor (ANPSASIJP), în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale.

A admis în parte

cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții N.L.,

R.M., C.E. și A.F.

A admis cererea de

intervenție în interesul reclamanților, formulată de P.C.

A anulat în parte

H.G. nr. 737/2010 - în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensiile de

serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești

și al parchetelor de pe lângă acestea).

A suspendat

executarea actului administrativ sus-menționat, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

A declinat competența

de soluționare a capătului trei de cerere (anularea deciziilor de recalculare,

plata diferențelor bănești și punerea în executare a hotărârii, sub sancțiunea

plății despăgubirilor) și cererile de intervenție în interes propriu pentru

capătul de cerere având acest obiect, formulate de intervenienții N.L., R.M.,

C.E. și A.F., către Tribunalul București, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 au formulat recurs, în termenul legal, pârâții

Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de

judecată din data de 26 februarie 2013, la solicitarea de suspendare a

judecății formulată de intimații-reclamanți și având în vedere acordul exprimat

de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice, Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus

suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Recurenții-pârâți

Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice nu au fost prezenți la

nici un termen de judecată, solicitând judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul

cererilor de recurs.

Datorită faptului că

până la data de 27 februarie 2014, niciuna dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, în

temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a

fixat termen de judecată la data de 27 mai 2014, cu citarea părților, pentru a

se discuta dacă operează perimarea cererilor de recurs, conform art. 248 alin.

(1) C. proc. civ.

Prin notele scrise

depuse la dosar la termenul din 27 mai 2014, recurentul-pârât Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat

respingerea excepției perimării și repunerea cauzei pe rol, arătând că în

cuprinsul cererilor de recurs s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, iar

încheierea prin care a fost suspendată judecata, nu a fost comunicată

recurenților, în vederea atacării cu recurs.

Înaltei Curți asupra excepției perimării cererilor de recurs

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar conform art. 249

C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de

procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică

interes."

Totodată, prevederile

art. 250 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc astfel: "Cursul perimării este

suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în

cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege,

dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în

judecată."

Prin urmare, după

încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va

continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs

înaintea suspendării.

În conformitate cu

dispozițiile legale menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de

aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă

instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt,

în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului

prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește,

dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință

a părților în soluționarea pricinii.

Din verificarea

actelor dosarului rezultă că, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de

natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării, astfel cum sunt prevăzute

la art. 249 - 250 C. proc. civ.

Niciuna din părțile

în cauză nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea

unei cereri de repunere pe rol a cauzei, aceasta fiind singurul remediu pentru

invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare.

Recurentul-pârât

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,

prezent de altfel, prin reprezentant legal la termenul la care a fost pusă în

discuție suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 27 mai

2014, ulterior împlinirii termenului de perimare, calculat conform art. 101

alin. (3) C. proc. civ.

Susținerile

recurentului-pârât, în sensul nerespectării de către instanță a obligației de

comunicare a încheierii prin care a fost suspendată judecata cauzei, în vederea

atacării cu recurs, nu pot fi reținute.

Potrivit

dispozițiilor art. 244

1

C. proc. civ., asupra suspendării

procesului, în toate cazurile, instanța se va pronunța prin încheiere care poate

fi atacată cu recurs în mod separat în mod separat, cu excepția celei

pronunțate în recurs.

În speță, având în

vedere că încheierea în cauză a fost pronunțată în dosarul instanței de recurs,

în timpul judecării acestei căi de atac și că decizia pronunțată în recurs este

irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de atac, conform art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ., încheierea prin care a fost suspendată judecata are

același caracter irevocabil, nefiind supusă recursului și nici comunicării,

astfel cum fără temei s-a susținut.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data

suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile în proces nu

a manifestat stăruință în judecată și nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei,

iar în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau

suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte va dispune respingerea

cererii de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și în temeiul art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., va admite excepția perimării și va constata perimate recursurile

declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Admite excepția

perimării recursurilor.

Constată perimate

recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de

Pensii Publice împotriva Sentinței civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL