ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsei dovezii calității de reprezentant a asociației care a formulat cererea de chemare în judecată, lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, excepțiile nulității, lipsei procedurii prealabile, inadmisibilității acțiunii și netimbrării, ca neîntemeiate. A admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, plata drepturilor bănești și punerea în executare a hotărârii judecătorești, sub sancțiunea plății despăgubirilor de întârziere.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.N., A.S., B.G., B.V., B.E., B.V1., B.V2., B.T., B.E1., B.S., B.G., B.D1., B.D2., B.M1., etc., toți reprezentați de mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor (ANPSASIJP), în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale. A admis în parte cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții N.L., R.M., C.E. și A.F. A admis cererea de intervenție în interesul reclamanților, formulată de P.C. A anulat în parte H.G. nr. 737/2010 - în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea).

A suspendat executarea actului administrativ sus-menționat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. A declinat competența de soluționare a capătului trei de cerere (anularea deciziilor de recalculare, plata diferențelor bănești și punerea în executare a hotărârii, sub sancțiunea plății despăgubirilor) și cererile de intervenție în interes propriu pentru capătul de cerere având acest obiect, formulate de intervenienții N.L., R.M., C.E. și A.F., către Tribunalul București, secția litigii de muncă și asigurări sociale. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 au formulat recurs, în termenul legal, pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2013, la solicitarea de suspendare a judecății formulată de intimații-reclamanți și având în vedere acordul exprimat de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Recurenții-pârâți Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice nu au fost prezenți la nici un termen de judecată, solicitând judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul cererilor de recurs. Datorită faptului că până la data de 27 februarie 2014, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a fixat termen de judecată la data de 27 mai 2014, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererilor de recurs, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Prin notele scrise depuse la dosar la termenul din 27 mai 2014, recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat respingerea excepției perimării și repunerea cauzei pe rol, arătând că în cuprinsul cererilor de recurs s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, iar încheierea prin care a fost suspendată judecata, nu a fost comunicată recurenților, în vederea atacării cu recurs. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra excepției perimării cererilor de recurs Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar conform art. 249 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes." Totodată, prevederile art. 250 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc astfel: "Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată." Prin urmare, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.

În conformitate cu dispozițiile legale menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii. Din verificarea actelor dosarului rezultă că, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării, astfel cum sunt prevăzute la art. 249 - 250 C. proc.

civ. Niciuna din părțile în cauză nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, aceasta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare. Recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prezent de altfel, prin reprezentant legal la termenul la care a fost pusă în discuție suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 27 mai 2014, ulterior împlinirii termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. Susținerile recurentului-pârât, în sensul nerespectării de către instanță a obligației de comunicare a încheierii prin care a fost suspendată judecata cauzei, în vederea atacării cu recurs, nu pot fi reținute.

Potrivit dispozițiilor art. 244 1 C. proc. civ., asupra suspendării procesului, în toate cazurile, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat în mod separat, cu excepția celei pronunțate în recurs. În speță, având în vedere că încheierea în cauză a fost pronunțată în dosarul instanței de recurs, în timpul judecării acestei căi de atac și că decizia pronunțată în recurs este irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de atac, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., încheierea prin care a fost suspendată judecata are același caracter irevocabil, nefiind supusă recursului și nici comunicării, astfel cum fără temei s-a susținut.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile în proces nu a manifestat stăruință în judecată și nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte va dispune respingerea cererii de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția perimării și va constata perimate recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Admite excepția perimării recursurilor. Constată perimate recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL