ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 4660 din 5 iulie
2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a
reclamanților, lipsei dovezii calității de reprezentant a asociației care a
formulat cererea de chemare în judecată, lipsei calității procesuale pasive,
invocată de pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, excepțiile
nulității, lipsei procedurii prealabile, inadmisibilității acțiunii și
netimbrării, ca neîntemeiate.
A admis excepția
necompetenței materiale în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect
anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, plata drepturilor bănești și
punerea în executare a hotărârii judecătorești, sub sancțiunea plății
despăgubirilor de întârziere.
A admis în parte
acțiunea formulată de reclamanții A.N., A.S., B.G., B.V., B.E., B.V1., B.V2.,
B.T., B.E1., B.S., B.G., B.D1., B.D2., B.M1., etc., toți reprezentați de
mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de
Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor (ANPSASIJP), în
contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale.
A admis în parte
cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții N.L.,
R.M., C.E. și A.F.
A admis cererea de
intervenție în interesul reclamanților, formulată de P.C.
A anulat în parte
H.G. nr. 737/2010 - în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de
serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensiile de
serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești
și al parchetelor de pe lângă acestea).
A suspendat
executarea actului administrativ sus-menționat, până la soluționarea
irevocabilă a cauzei.
A declinat competența
de soluționare a capătului trei de cerere (anularea deciziilor de recalculare,
plata diferențelor bănești și punerea în executare a hotărârii, sub sancțiunea
plății despăgubirilor) și cererile de intervenție în interes propriu pentru
capătul de cerere având acest obiect, formulate de intervenienții N.L., R.M.,
C.E. și A.F., către Tribunalul București, secția litigii de muncă și asigurări
sociale.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva Sentinței
civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 au formulat recurs, în termenul legal, pârâții
Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de
judecată din data de 26 februarie 2013, la solicitarea de suspendare a
judecății formulată de intimații-reclamanți și având în vedere acordul exprimat
de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice, Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus
suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ.
Recurenții-pârâți
Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice nu au fost prezenți la
nici un termen de judecată, solicitând judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul
cererilor de recurs.
Datorită faptului că
până la data de 27 februarie 2014, niciuna dintre părți nu a solicitat
repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, în
temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a
fixat termen de judecată la data de 27 mai 2014, cu citarea părților, pentru a
se discuta dacă operează perimarea cererilor de recurs, conform art. 248 alin.
(1) C. proc. civ.
Prin notele scrise
depuse la dosar la termenul din 27 mai 2014, recurentul-pârât Ministerul
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat
respingerea excepției perimării și repunerea cauzei pe rol, arătând că în
cuprinsul cererilor de recurs s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, iar
încheierea prin care a fost suspendată judecata, nu a fost comunicată
recurenților, în vederea atacării cu recurs.
Considerentele
Înaltei Curți asupra excepției perimării cererilor de recurs
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare
în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă
a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar conform art. 249
C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de
procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică
interes."
Totodată, prevederile
art. 250 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc astfel: "Cursul perimării este
suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în
cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege,
dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în
judecată."
Prin urmare, după
încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va
continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs
înaintea suspendării.
În conformitate cu
dispozițiile legale menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de
aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă
instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt,
în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului
prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește,
dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință
a părților în soluționarea pricinii.
Din verificarea
actelor dosarului rezultă că, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de
natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării, astfel cum sunt prevăzute
la art. 249 - 250 C. proc. civ.
Niciuna din părțile
în cauză nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea
unei cereri de repunere pe rol a cauzei, aceasta fiind singurul remediu pentru
invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare.
Recurentul-pârât
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,
prezent de altfel, prin reprezentant legal la termenul la care a fost pusă în
discuție suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C.
proc. civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 27 mai
2014, ulterior împlinirii termenului de perimare, calculat conform art. 101
alin. (3) C. proc. civ.
Susținerile
recurentului-pârât, în sensul nerespectării de către instanță a obligației de
comunicare a încheierii prin care a fost suspendată judecata cauzei, în vederea
atacării cu recurs, nu pot fi reținute.
Potrivit
dispozițiilor art. 244
1
C. proc. civ., asupra suspendării
procesului, în toate cazurile, instanța se va pronunța prin încheiere care poate
fi atacată cu recurs în mod separat în mod separat, cu excepția celei
pronunțate în recurs.
În speță, având în
vedere că încheierea în cauză a fost pronunțată în dosarul instanței de recurs,
în timpul judecării acestei căi de atac și că decizia pronunțată în recurs este
irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de atac, conform art. 377 alin. (2)
pct. 4 C. proc. civ., încheierea prin care a fost suspendată judecata are
același caracter irevocabil, nefiind supusă recursului și nici comunicării,
astfel cum fără temei s-a susținut.
Pentru considerentele
expuse, având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data
suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile în proces nu
a manifestat stăruință în judecată și nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei,
iar în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau
suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte va dispune respingerea
cererii de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și în temeiul art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., va admite excepția perimării și va constata perimate recursurile
declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Admite excepția
perimării recursurilor.
Constată perimate
recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de
Pensii Publice împotriva Sentinței civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL