ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 17 noiembrie 2014, sub

nr. 4002/1/2014, petenta M.E. a solicitat revizuirea deciziei nr. 198 din 29

ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul

nr. 12754/63/2010.

În motivare, revizuenta a arătat că prin

încheierea din 03 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești a suspendat, în

temeiul dispozițiilor art. 244 C. proc. civ., judecata recursului formulat de

intimata Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 1843 din 14

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12754/63/2010, până

la soluționarea Dosarului nr. 9645/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care avea ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010, act normativ care a

stat la baza modificării cuantumului pensiei revizuentei prin dispoziția nr.

281642 din 31 august 2010, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj.

Prin decizia nr. 3912 din 2! octombrie

2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 11879/2/2010, într-o cauză similară, a fost respinsă cererea

de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale și Persoanelor Vârstnice, care au calitatea de pârâți și în cauza în care

a fost pronunțată decizia supusă revizuirii, și au fost constatate, ca perimate,

recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice,

rămânând astfel, irevocabilă, sentința nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost

anulată, în parte, H.G. nr. 737/2010.

Revizuenta a susținut că hotărârea a cărei

retractare o solicită a fost pronunțată în baza hotărârii de guvern mai sus menționate,

desființată în mod irevocabil în condițiile arătate în precedent. Petenta a afirmat

că, din cauza unor împrejurări care au fost mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate

să înfățișeze curții de apel decizia Înaltei Curți prin care s-a dispus anularea,

în parte, a H.G. nr. 737/2010. Din această perspectivă, în opinia sa, în cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin

Legea nr. 134/2010, respectiv dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Întrucât există hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru

judecat, motiv pentru care se impune revizuirea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată

atât pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, cât și

pe prevederile art. 5 și art. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Conform dispozițiilor art. 15 lit. d) din

Legea nr. 146/1997, cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de

timbru.

În această etapă procesuală, revizuenta

nu a solicitat probe prin cererea de revizuire, iar instanța, din oficiu, nu a constatat

necesitatea administrării acestora.

La data de 15 decembrie 2014, în termenul

procedural prevăzut de dispozițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., intimata Casa

Județeană de Pensii Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității

cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și

excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii întemeiată

pe art. 322 pct. 5 din același act normativ.

Analizând cererea de revizuire, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Față de dispozițiile art. 27 C. proc. civ.

aprobat prin Legea nr. 134/2010, care prevăd că „hotărârile rămân supuse căilor

de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul",

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de

la 1865.

Prin decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014

a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, a fost admis recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj

împotriva sentinței nr. 1843 din 14 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12754/63/2010.

În motivare, curtea de apel a reținut că

instanța de fond a supus analizei strict aspectele referitoare la operațiunea de

recalculare a pensiei de serviciu și la transformarea ei din pensie de serviciu

în pensie de asigurări sociale, și a constatat că, urmare acestei proceduri, intimata

Casa Județeană de Pensii Dolj a încălcat dreptul de proprietate al contestatoarei,

garantat de dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Contrar celor reținute de prima instanță,

curtea de apel a apreciat că reformarea sistemului de pensii prin transformarea

pensiilor speciale în pensii din sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010,

este compatibilă cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenție, așa după

cum rezultă și din considerentele deciziei pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în cauza Frimu și alții contra României,

În

care s-a constatat că reducerea pensiilor, deși substanțială,

constituie o modalitate de integrare a acestora în regimul general al celor prevăzute

de Legea nr. 19/2000, în scopul, echilibrării bugetului și a corectării diferențelor

existente între sistemele de pensie.

Referitor la faptul că foștii membri ai

forțelor de ordine beneficiază de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil, curtea

de apel a arătat că acest aspect ține de marja de apreciere a statului. De altfel,

instanța a constatat că, în acest sens, și Curtea Constituțională s-a pronunțat

în sensul că natura profesiei acestora constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Față de aceste considerente, instanța de

recurs a apreciat că soluția tribunalului este nelegală și netemeinică, întrucât

au fost interpretate și aplicate în mod greșit dispozițiile Legii nr. 119/2010,

iar prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie contestatoarei i-a fost încălcat

dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii

de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evocă fondal,

se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, se impune

îndeplinirea condițiilor stipulate de acest text de lege, și anume existența triplei

identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea

respectării acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează

necesității de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat,

situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind

dispoziții potrivnice.

În

speță, revizuenta pretinde că decizia nr. 198 din 29 ianuarie

2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a cărei revizuire o solicită, este

potrivnică cu decizia nr. 3912 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 11879/2/2010, care are obiect similar cu litigiul de față.

Contrar susținerilor revizuentei, se constată

că, în cauză, hotărârile definitive pretins potrivnice au fost pronunțate în pricini

diferite, nu se referă la aceleași părți și nu au același obiect.

Astfel, litigiul reprezentat de Dosarul

nr. 12754/63/2010, în care a fost pronunțată decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014

de Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de

contestatoarea M.E. împotriva sentinței civile nr. 1843 din 14 februarie 2011 a

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost

soluționată contestația formulată împotriva deciziei de pensie nr. 281642 din

31 august 2010 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj.

Cel de-al doilea litigiu ce constă în Dosarul

nr. 11879/2/2010, în care a fost pronunțată decizia nr. 3912 din 21 octombrie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a avut ca obiect recursul declarat de intimații Guvernul României, Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței civile

nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIll-a contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu alți contestatori ce provin din cadrul

personalului auxiliar ai instanțelor și parchetelor, iar revizuenta M.E. nu se regăsește

printre aceștia.

Astfel, în cauză, lipsește identitatea

de părți, iar pricinile în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice

sunt distincte, ipostaze care au fost, de altfel, evidențiate chiar de către revizuenta

în cererea dedusă judecății.

Decizia a cărei retractare se solicită

nu este contradictorie nici cu sentința civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin care s-a dispus anularea, în parte, a H.G. nr. 737/2010, așa după cum a susținut

petenta în concluziile scrise, transmise prin fax la data de 22 ianuarie 2015.

Astfel, prin sentința mai sus menționată

și prin decizia supusă revizuirii au fost soluționate raporturi juridice diferite

ce existau între părți distincte, revizuenta nefiind parte în Dosarul nr. 11879/2/2010

al Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal,

în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, prelins contradictorie

cu decizia atacată.

În plus, dosarul mai sus menționat a avut

ca obiect solicitarea unor contestatori ce provin din cadrul personalului auxiliar

al instanțelor și parchetelor, printre care nu se regăsește și revizuenta M.E.,

cu privire la anularea H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010, suspendarea executării acesteia

până la soluționarea cererii de chemare în judecată, anularea tuturor deciziilor

de recalculare a pensiilor, obligarea pârâților la plata diferențelor drepturilor

de pensie și la punerea în executare a hotărârii ce urma a fi pronunțată, într-un

termen de 10 zile de la această dată.

Litigiul declanșat de revizuenta M.E.,

finalizat cu decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, supusă revizuirii, a avut ca obiect anularea deciziei

de pensie nr. 283642 din 31 august 2010, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Dolj, și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia anterioară nr.

281642 din 09 iulie 2010, în condițiile Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția

triplei identități de obiect, părți și cauză cu privire la admisibilitatea cererii

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Deși revizuenta a pretins că sentința civilă

nr. 4660 din 05 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost publicată în M. Of. al României nr.

42/19.01.2015, acest aspect nu putea avea vreo înrâurire asupra demersului judiciar

inițiat de revizuenta, întrucât acesta fusese finalizat prin pronunțarea deciziei

nr. 198 din 29 ianuarie 2014 de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la

data de 29 ianuarie 2014, anterior editării publicației oficiale.

Față de situația expusă, revizuenta nu

putea invoca în cauză excepția autorității de lucru judecat a deciziilor apreciate

ca fiindu-i favorabile, deoarece, așa după cum s-a arătat deja, acestea au fost

pronunțate ulterior soluționării litigiului, promovat de revizuentă.

În concluzie, pentru considerentele expuse,

Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și, în consecință, va dispune

respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

Analizând excepția de necompetență materială

în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5

C. proc. civ., invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj prin întâmpinare,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin.

(1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat

hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere".

Având în vedere că revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, competența materială privind soluționarea

acesteia aparține instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

În cauză, decizia nr. 198 din 29 ianuarie

2014, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, motiv pentru care competența materială de soluționare a acesteia

aparține acestei instanțe.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.

158 coroborat cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența

de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5

din același act normativ, în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuenta M.E. împotriva deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Declină competența de soluționare a cererii

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în favoarea

Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

23 ianuarie 2015.