ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 17 noiembrie 2014, sub nr. 4002/1/2014, petenta M.E. a solicitat revizuirea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. 12754/63/2010. În motivare, revizuenta a arătat că prin încheierea din 03 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești a suspendat, în temeiul dispozițiilor art. 244 C. proc. civ., judecata recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 1843 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12754/63/2010, până la soluționarea Dosarului nr. 9645/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care avea ca obiect anularea H.G.

nr. 737/2010, act normativ care a stat la baza modificării cuantumului pensiei revizuentei prin dispoziția nr. 281642 din 31 august 2010, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj.

Prin decizia nr. 3912 din 2! octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11879/2/2010, într-o cauză similară, a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, care au calitatea de pârâți și în cauza în care a fost pronunțată decizia supusă revizuirii, și au fost constatate, ca perimate, recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Națională de Pensii Publice, rămânând astfel, irevocabilă, sentința nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată, în parte, H.G.

nr. 737/2010. Revizuenta a susținut că hotărârea a cărei retractare o solicită a fost pronunțată în baza hotărârii de guvern mai sus menționate, desființată în mod irevocabil în condițiile arătate în precedent. Petenta a afirmat că, din cauza unor împrejurări care au fost mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate să înfățișeze curții de apel decizia Înaltei Curți prin care s-a dispus anularea, în parte, a H.G. nr. 737/2010. Din această perspectivă, în opinia sa, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, respectiv dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Întrucât există hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care se impune revizuirea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată atât pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, cât și pe prevederile art. 5 și art. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Conform dispozițiilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997, cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru. În această etapă procesuală, revizuenta nu a solicitat probe prin cererea de revizuire, iar instanța, din oficiu, nu a constatat necesitatea administrării acestora. La data de 15 decembrie 2014, în termenul procedural prevăzut de dispozițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., intimata Casa Județeană de Pensii Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii întemeiată pe art. 322 pct. 5 din același act normativ. Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Față de dispozițiile art. 27 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care prevăd că „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Prin decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 1843 din 14 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12754/63/2010.

În motivare, curtea de apel a reținut că instanța de fond a supus analizei strict aspectele referitoare la operațiunea de recalculare a pensiei de serviciu și la transformarea ei din pensie de serviciu în pensie de asigurări sociale, și a constatat că, urmare acestei proceduri, intimata Casa Județeană de Pensii Dolj a încălcat dreptul de proprietate al contestatoarei, garantat de dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Contrar celor reținute de prima instanță, curtea de apel a apreciat că reformarea sistemului de pensii prin transformarea pensiilor speciale în pensii din sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilă cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenție, așa după cum rezultă și din considerentele deciziei pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Frimu și alții contra României, În care s-a constatat că reducerea pensiilor, deși substanțială, constituie o modalitate de integrare a acestora în regimul general al celor prevăzute de Legea nr. 19/2000, în scopul, echilibrării bugetului și a corectării diferențelor existente între sistemele de pensie. Referitor la faptul că foștii membri ai forțelor de ordine beneficiază de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil, curtea de apel a arătat că acest aspect ține de marja de apreciere a statului.

De altfel, instanța a constatat că, în acest sens, și Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că natura profesiei acestora constituie motivul acordării anumitor privilegii. Față de aceste considerente, instanța de recurs a apreciat că soluția tribunalului este nelegală și netemeinică, întrucât au fost interpretate și aplicate în mod greșit dispozițiile Legii nr. 119/2010, iar prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie contestatoarei i-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evocă fondal, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, se impune îndeplinirea condițiilor stipulate de acest text de lege, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea respectării acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice. În speță, revizuenta pretinde că decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a cărei revizuire o solicită, este potrivnică cu decizia nr. 3912 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 11879/2/2010, care are obiect similar cu litigiul de față. Contrar susținerilor revizuentei, se constată că, în cauză, hotărârile definitive pretins potrivnice au fost pronunțate în pricini diferite, nu se referă la aceleași părți și nu au același obiect.

Astfel, litigiul reprezentat de Dosarul nr. 12754/63/2010, în care a fost pronunțată decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014 de Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de contestatoarea M.E. împotriva sentinței civile nr. 1843 din 14 februarie 2011 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de pensie nr. 281642 din 31 august 2010 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj.

Cel de-al doilea litigiu ce constă în Dosarul nr. 11879/2/2010, în care a fost pronunțată decizia nr. 3912 din 21 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect recursul declarat de intimații Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței civile nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIll-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu alți contestatori ce provin din cadrul personalului auxiliar ai instanțelor și parchetelor, iar revizuenta M.E. nu se regăsește printre aceștia. Astfel, în cauză, lipsește identitatea de părți, iar pricinile în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice sunt distincte, ipostaze care au fost, de altfel, evidențiate chiar de către revizuenta în cererea dedusă judecății.

Decizia a cărei retractare se solicită nu este contradictorie nici cu sentința civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus anularea, în parte, a H.G. nr. 737/2010, așa după cum a susținut petenta în concluziile scrise, transmise prin fax la data de 22 ianuarie 2015. Astfel, prin sentința mai sus menționată și prin decizia supusă revizuirii au fost soluționate raporturi juridice diferite ce existau între părți distincte, revizuenta nefiind parte în Dosarul nr. 11879/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, prelins contradictorie cu decizia atacată.

În plus, dosarul mai sus menționat a avut ca obiect solicitarea unor contestatori ce provin din cadrul personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, printre care nu se regăsește și revizuenta M.E., cu privire la anularea H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010, suspendarea executării acesteia până la soluționarea cererii de chemare în judecată, anularea tuturor deciziilor de recalculare a pensiilor, obligarea pârâților la plata diferențelor drepturilor de pensie și la punerea în executare a hotărârii ce urma a fi pronunțată, într-un termen de 10 zile de la această dată.

Litigiul declanșat de revizuenta M.E., finalizat cu decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, supusă revizuirii, a avut ca obiect anularea deciziei de pensie nr. 283642 din 31 august 2010, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia anterioară nr. 281642 din 09 iulie 2010, în condițiile Legii nr. 19/2000. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția triplei identități de obiect, părți și cauză cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Deși revizuenta a pretins că sentința civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost publicată în M. Of.

al României nr. 42/19.01.2015, acest aspect nu putea avea vreo înrâurire asupra demersului judiciar inițiat de revizuenta, întrucât acesta fusese finalizat prin pronunțarea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 29 ianuarie 2014, anterior editării publicației oficiale. Față de situația expusă, revizuenta nu putea invoca în cauză excepția autorității de lucru judecat a deciziilor apreciate ca fiindu-i favorabile, deoarece, așa după cum s-a arătat deja, acestea au fost pronunțate ulterior soluționării litigiului, promovat de revizuentă. În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă. Analizând excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere". Având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, competența materială privind soluționarea acesteia aparține instanței care a pronunțat hotărârea atacată. În cauză, decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, motiv pentru care competența materială de soluționare a acesteia aparține acestei instanțe.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 158 coroborat cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 din același act normativ, în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.E. împotriva deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.