ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1306/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta E.L.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală Autoritatea de Management pentru PNDR, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea, în parte, a raportului de evaluare a sesiunii de cereri de proiecte derulată în perioada 1-30 iunie 2011 pentru Măsura 141, publicat pe Site-ul APDRP la data de 20 decembrie 2011, cu privire la punctajul acordat proiectului reclamantei înregistrat sub nr. XX, aflat în raport la secțiunea proiecte eligibile nr. crt.

10057; anularea, în parte, a raportului de soluționare a contestațiilor pentru Măsura 141 sesiunea iunie 2011, publicat pe site-ul APDRP la data de 7 martie 2011, secțiunea contestații respinse, cu privire la soluția de respingere a contestației formulată de reclamantă la raportul de evaluare în ceea ce privește punctajul acordat, contestație aflată la nr. crt. 1730 din raport; anularea în parte a raportului de selecție finală pentru Măsura 141 - „Sprijinirea fermelor de semi -subzistență”, sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanțabile, cu privire la nefinanțarea proiectului reclamantei situat la nr. crt.

7200; obligarea pârâtului la acordarea punctajului corect de 40 puncte pentru proiectul depus de reclamantă pentru Măsura 141 în sesiunea iunie 2011 prin acordarea a 20 de puncte la criteriul de selecție referitor la calitatea sa de membru al unei forme asociative recunoscută de lege; declararea ca eligibil și finanțabil și implicit la finanțarea proiectului depus de reclamantă la AM-PNDR-CDRJ Dâmbovița, înregistrat sub nr. F141011131600977 pentru Măsura 141, sesiunea iunie 2011, ca urmare a constatării realizării unui punctaj de 40 de puncte. Prin sentința civilă nr. 132 din 21 mai 2014 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta E.L.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală Autoritatea de Management pentru PNDR.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că în sesiunea iunie 2011, reclamanta E.L.M. a depus la Autoritatea de Management - PNDR-CDRJ Dâmbovița, cererea de finanțare înregistrată sub nr. 977 pentru proiectul ”Ferma de semi-subzistență E.L.M., comuna V., județul Dâmbovița”, în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile de 1500 euro, timp de 5 ani, prin accesarea măsurii 141 - ”Sprijinirea fermelor de semi-subzistență”. Prin adresa din 21 decembrie 2011, pârâta a comunicat reclamantei notificarea privind evaluarea cererii de finanțare, în sensul că, în baza raportului de evaluare aprobat de către Autoritatea de Management pentru PNDR din 20 decembrie 2011, proiectul acesteia a fost declarat eligibil și a fost punctat cu 20 de puncte.

Contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de evaluare din 20 decembrie 2011, a fost respinsă, pe considerentul că adeverința prin care reclamanta a dovedit că face parte dintr-o formă asociativă recunoscută conform legislației în vigoare nu a fost însoțită de copia hotărârii judecătorești pentru forma asociativă. Nemulțumită de soluția dată contestației sale, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, dovedind parcurgerea procedurii prealabile și solicitând anularea celor două rapoarte de evaluare, respectiv de soluționare a contestației, a raportului de selecție finală, precum și obligarea pârâtei la acordarea punctajului de 20 de puncte la criteriul de selecție referitor la calitatea sa de membru al unei forme asociative recunoscute de lege și declararea ca eligibil și finanțabil a proiectului depus.

Din actele depuse la dosar a rezultat că Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) a fost elaborat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în baza Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). În vederea sprijinirii solicitanților la întocmirea proiectelor, au fost elaborate Ghidul Solicitantului și Manualul de procedură pentru implementarea măsurilor 141 - ”Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență”, valabile pentru sesiunea 01-30 iunie 2011, aprobate prin ordinul nr. 94 din 01 aprilie 2011 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. Ambele documente au fost postate pe site, Secțiunea Dezvoltare rurală.

Curtea de Apel a mai reținut faptul că reclamanta a atașat proiectului adeverința din 15 iunie 2011, emisă de Asociația Producătorilor Agricoli „V.F.”, cu sediul în comuna B., județul Dâmbovița, nu și copia hotărârii judecătorești prin care a fost înregistrată această asociație.

În aceste condiții, nefiind depuse toate actele cerute de Ghidul Solicitantului, s-a apreciat că, în mod corect, pârâta a acordat reclamantei 20 de puncte pentru îndeplinirea criteriului legat de vârsta sub 40 de ani a solicitantului, apreciind că, prin nedepunerea hotărârii judecătorești menționate, nu a dovedit îndeplinirea criteriului de la punctul 1. Potrivit Ghidului Solicitantului și Manualului de procedură, experții pârâtei au obligația verificării conformității cererii de finanțare, verificare ce constă în vizualizarea acesteia, respectiv dacă este corect completată, prezentată pe suport de hârtie și electronic și dacă documentele justificative anexate, menționate în partea E a formularului E.1.1 sunt prezentate în două exemplare (un original și o copie pe suport de hârtie).

Odată îndeplinite aceste condiții, cererea de finanțare este declarată conformă, completându-se formularul E.2.1. și trecându-se la etapa verificării condițiilor minime de acordare a sprijinului. În această etapă sunt analizate documentele justificative și se procedează la evaluarea criteriilor de selecție, în baza documentelor justificative depuse de solicitant.

Prin urmare, atașarea incompletă sau lipsa unui document justificativ nu determină neconformitatea proiectului, întrucât expertul verificator procedează la o verificare strict formală a concordanței mențiunilor din formularul E - Lista documentelor anexate proiectelor aferente Măsurii 141, cu documentele justificative atașate proiectului, respectiv existența, în original și copie, a documentelor bifate de solicitant în formularul E. Raportat la aceste atribuții, expertul verificator nu poate pretinde solicitantului depunerea altor înscrisuri, întrucât în această fază nu se analizează conținutul documentelor justificative și modul în care acestea dovedesc îndeplinirea criteriilor de selecție.

De asemenea, instanța de fond a considerat că, ulterior evaluării proiectului, în faza contestației la raportul de evaluare, reclamanta a depus copia hotărârii judecătorești menționate, însă această împrejurare este lipsită de relevanță, depunerea ulterioară a acestui documente neputând conduce la reevaluarea proiectului. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta E.L.M. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că susținerile din acțiune vizează modalitatea nelegală, în care a fost realizată atât evaluarea proiectului pentru Măsura 141 - "Sprijinirea fermelor de semi-subzistență", sesiunea iunie 2011, cât și soluționarea contestației formulată împotriva raportului de evaluare, în sensul că punctajul acordat a fost stabilit nelegal la doar 20 pct., ca urmare a faptului că nu au fost acordate cele 20 pct. pentru criteriului 1 de selecție, respectiv „solicitantul este membru al unei forme asociative recunoscute conform legislației naționale în vigoare”.

În justificarea acestei soluții, instanța de fond a „îmbrățișat" opinia intimatului-pârât în sensul că îndeplinirea așa-numitei obligații de depunere, în dovedirea calității de membru a unei asociații de profil, pe lângă adeverința emisă de asociație, și a unei copii a hotărârii de înființare a asociației, exista în Ghidul solicitantului măsurii 141 sesiunea iunie 2011, pct. 5, precum și prin faptul că depunerea hotărârii de înființare a asociației la contestația formulată, ar fi una lipsită de relevanță. Astfel, această pretinsă modificare vizând obligația de depunere, în dovedirea calității de membru al unei asociații de profil, și a unei copii a hotărârii de înființare a asociației pe lângă adeverința emisă de asociație, a fost introdusă în Ghidul solicitantului măsurii 141 sesiunea iunie 2011, pct. 5, prin explicarea într-o „paranteză" a documentelor de depus, modificare aprobată prin Ordinul M.A.D.R.

nr. 94 din 21 aprilie 2011, act prin care a fost modificat Ordinul M.A.D.R. nr. 719/2008. Recurenta consideră că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, reținând că se impunea a fi depusă hotărârea de înființare a asociației odată cu depunerea proiectului, precum și faptul că depunerea acestui înscris la contestația formulată, ar fi lipsită de relevanță, fără a analiza toate motivele invocate cu privire la această situație, ignorând totodată puterea de lucru judecat a hotărârii dată într-un litigiu similar.

Prin urmare, este evident faptul că, prin adeverința din 15 iunie 2011 emisă de Asociația Producătorilor Agricoli „V.F." depusă în documentația proiectului, cât și prin încheierea nr. 27/L/A pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 17 decembrie 2003 în Dosarul nr. 6279/2003, atașată la contestația formulată, a fost îndeplinită condiția criteriului 1 de selecție, iar punctajul care trebuia stabilit și acordat era cel de 40 pct. și nu 20 pct. cum în mod nelegal a fost stabilit de pârâtul-recurent prin structurile din componența sa.

Se mai arată că hotărârea recurată a fost dată de instanța de fond cu ignorarea efectului pozitiv al puterii de lucrul judecat, rezultat din sentința civilă nr. 6662 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2533/120/2012, hotărâre rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2709 din 10 iunie 2014, a recursului declarat de intimatul-pârât, sentință pronunțată într-un litigiu identic purtat între sora reclamantei D.G.M. și același intimat-pârât. Recurenta consideră că este de datoria Înaltei Curți de Casație și Justiție să își îndeplinească rolul ce rezultă din dispozițiile art. 126 din Constituție și din art. 314 C. proc.

civ., în sensul de a sigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, în condițiile în care împrejurările de fapt sunt pe deplin dovedite. O soluție contrară celei adoptate prin sentința civilă nr. 6662 din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, ar conduce astfel și la încălcarea prevederilor art. 6, alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește crearea unei jurisprudențe neunitare prin afectarea, principiilor, mai largi, al preeminenței dreptului și al securității publice, cu referire în special la principiului securității juridice. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauză, recurenta-reclamantă a depus la AM-PNDR-CDRJ Dâmbovița din cadrul M.A.D.R. DGDR AM-PNDR București, în sesiunea iunie 2011, un proiect pentru obținerea unei finanțări nerambursabile de 1500 euro timp de 5 ani prin accesarea Măsurii 141 - "Sprijinirea fermelor de semi-subzistență". Proiectul recurentei-reclamante a fost primit de către expertul desemnat din cadrul AM-PNDR-CDRJ Dâmbovița, fără a se constata vreo eventuală neconformitate în ceea ce privește modul de completare a acestuia sau existența înscrisurilor doveditoare necesare, fiind înregistrat sub nr. XX.

Se constată că la evaluarea proiectului și stabilirea punctajului potrivit criteriilor de selecție, a fost acordat un punctaj de 20 pct. aferent criteriului nr. 4 de selecție respectiv solicitantul să aibă vârsta sub 40 de ani, fără a fi acordate 20 pct. corespunzătoare primului criteriu de selecție, respectiv solicitantul este membru al unei forme asociative recunoscute conform legislației naționale în vigoare. Din adeverința din 15 iunie 2011 emisă de Asociația Producătorilor Agricoli V.F. depusă inițial la proiect rezultă că reclamanta este membră a unei forme asociative recunoscute conform legislației naționale în vigoare" Așa cum rezultă din fișa de evaluare a criteriilor de selecție, întocmită de evaluator, neacordarea celor 20 de puncte pentru criteriul de selecție menționat, a fost motivată de faptul că recurenta-reclamantă nu a depus copie de pe hotărârea judecătorească de înființare a formei asociative.

Înalta Curte constată că punctajul total acordat proiectului recurentei-reclamante a fost de 20 pct. cu consecința neselectării acestuia în lista proiectelor eligibile și finanțabile, dat fiind că punctajul necesar era de 40 pct. Recurenta-reclamantă a atașat, în copie legalizată, cu mențiunea „definitivă și irevocabilă” hotărârea de înființare a Asociația Producătorilor Agricoli V.F. - încheierea nr. 27/L/A pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 17 decembrie 2003 în Dosarul nr. 6729/2003. Contestația recurentei-reclamante a fost respinsă cu motivarea că la dosarul cererii de finanțare aceasta nu a atașat hotărârea judecătorească de înființare a formei asociative. Deci, la momentul depunerii proiectului, experții M.A.D.R.

au constatat conformitatea acestuia din punctul de vedere al documentației, adeverința depusă fiind suficientă, așa cum rezultă din Fișa de verificare a conformității, concluzia verificării fiind în sensul conformității cererii de finanțare.

Primul criteriu de selecție este acela ca solicitantul să fie membru al unei forme asociative recunoscute de legislația în vigoare, or, adeverința depusă de recurenta-reclamantă face această dovadă și în lipsa hotărârii de înființare a acesteia, cu atât mai mult cu cât adeverința atestă o situație actuală, fiind eliberată la data de 15 iunie 2011 în timp ce hotărârea de înființare este din anul 2003. De asemenea, se constată că obligația solicitantului de a depune, în dovedirea calității de membru a unei asociații de profil, pe lângă adeverința emisă de asociație, și a hotărârii de înființare a acesteia, a fost prevăzută în cuprinsul Ghidului solicitantului măsurii 141 sesiunea iunie 2011, pct. 5, prin simpla enumerare a documentelor într-o paranteză, ceea ce poate conduce și la concluzia că este vorba despre o enumerare exemplificativă, forma în care a fost prevăzută fiind în măsură să creeze confuzie cu privire la obligativitatea acestui înscris.

Înalta Curte constată că, deși hotărârea de înființare nu a fost depusă inițial, aceasta a fost atașată contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de evaluare, complinindu-se astfel omisiunea.

Această împrejurare, coroborată și cu faptul că, inițial, experții intimatei-pârâte au confirmat existența tuturor documentelor necesare depunerii proiectului, inclusiv a documentelor care atestă faptul că recurenta-reclamantă este înregistrată într-o formă asociativă, ca membru, cu minim 6 luni înainte de lansarea sesiunii, duce la concluzia că raportul de soluționare a contestațiilor, cu privire la soluția de respingere a contestației formulată de recurenta-reclamantă referitor la punctajul acordat și, pe cale de consecință, raportul de selecție finală pentru Măsura 141 "Sprijinirea fermelor de semi-subzistență" sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanțabile cu privire la proiectul depus de recurenta-reclamantă sunt nelegale, impunându-se anularea acestora.

În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la acordarea punctajului de 40 de puncte pentru proiectul depus, la declararea ca eligibil și finanțabil a proiectului și, implicit, la finanțarea acestuia, Înalta Curte constată că aceste operațiuni intră în competența exclusivă a autorității pârâte, instanța de judecată neputându-se substitui acesteia prin exercitarea, în mod direct, a atribuțiilor pârâtului.

Așadar, pornind de la constatarea că soluția pronunțată asupra contestației reclamantei este nelegală, în condițiile în care nu au fost analizate în niciun mod argumentele prezentate de reclamantă și nu s-a făcut nicio referire la înscrisul depus în susținerea contestației, punctajul fiind acordat fără a se ține seama de faptul că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii primul criteriu de selecție și că a depus încheierea nr. 27/L/A pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 17 decembrie 2003 în Dosarul nr. 6729/2003, Înalta Curte va admite în parte acțiunea, va anula, în parte, raportul de selecție finală pentru Măsura 141 "Sprijinirea fermelor de semi-subzistență" sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanțabile cu privire la proiectul depus de reclamantă, precum și raportul de soluționare a contestațiilor, cu privire la soluția de respingere a contestației formulată de reclamantă la raportul de evaluare, referitor la punctajul acordat și va obliga pârâtul la reanalizarea contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de evaluare pentru Măsura 141, cu privire la punctajul acordat proiectului și va respinge, în rest, acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

La pronunțarea deciziei Înalta Curte a avut în vedere practica judiciară anterioară a instanțelor de judecată, respectiv sentința civilă nr. 6662 din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2709 din 10 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 126 alin. (3) din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție are atribuția de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

Așa fiind, față de practica anterioară a instanțelor judecătorești, o altă soluție decât cea de admitere a acțiunii ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul autorităților judiciare ale țării, este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Prin urmare, menținerea acelorași soluții în cauze similare este de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, §96; Păduraru împotriva României, nr. 63252/00, §98; Beian împotriva României, nr. 30658/05, §37-39); Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 20 alin. (2) și art. 21 din Constituția României precum și prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora legea trebuie să aibă dubla calitate de accesibilitate și previzibilitate.

De aceea, atunci când textul unei legi nu este clar sau este susceptibil de interpretări diferite se impune ca previzibilitatea acesteia să fie asigurată de practica judiciară care să-i asigure justițiabilului posibilitatea de a-și regla conduita. Potrivit jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului, revine jurisdicțiilor rolul de a clarifica sensul și limitele de aplicare a legii, pentru eliminarea disfuncționalităților, rolul unei jurisdicții supreme fiind tocmai acela de a găsi mecanisme eficiente pentru a elimina divergențele de jurisprudență. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta E.L.M.; va anula, în parte, raportul de selecție finală pentru Măsura 141-„Sprijinirea fermelor de semisubzistență”, sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanțabile cu privire la proiectul depus de reclamantă și raportul de soluționare a contestației formulată de reclamantă la raportul de evaluare, referitor la punctajul acordat; va obliga pârâtul la reanalizarea contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de evaluare pentru Măsura 141, cu privire la punctajul acordat proiectului depus și, pe cale de consecință, la reevaluarea proiectului și va respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va obliga intimatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta E.L M. împotriva sentinței civile nr. 132 din 21 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta E.L.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală Autoritatea de Management pentru PNDR. Anulează, în parte, raportul de selecție finală pentru Măsura 141-„Sprijinirea fermelor de semisubzistență”, sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanțabile cu privire la proiectul depus de reclamantă și raportul de soluționare a contestației formulată de reclamantă la raportul de evaluare, referitor la punctajul acordat.

Obligă pârâtul la reanalizarea contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de evaluare pentru Măsura 141, cu privire la punctajul acordat proiectului depus și, pe cale de consecință, la reevaluarea proiectului. Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată. Obligă intimatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către recurentă, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2015.