ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3046/2014

Asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1145 din 12 iunie 2009, Tribunalul lași a admis, în parte,

contestația formulată de l.J., a obligat intimatul Grup Școlar „P. P.C."

Țibănești să achite contestatoarei sumele cuvenite cu titlu de despăgubiri salariale

pentru perioada 01 ianuarie 2009-15 aprilie 2009, a respins contestația

împotriva Deciziei nr. 8 din 16 aprilie 2009, emisă de intimai, și a respins

cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata drepturilor

salariale pentru perioada 16 iunie 2008-31 decembrie 2008, daune morale și

cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs

contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 172 din 16 februarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul,

s-a modificat, în parte, sentința atacată, s-a anulat, în parte, Decizia nr. 8

din 16 aprilie 2009 emisă de intimat, în sensul că data încetării contractului

individual de muncă al contestatoarei este 31 august 2009. A fost obligat

intimatul să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate,

majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

începând cu data de 16 aprilie 2009 și până la data de 31 august 2009. Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire contestatoarea I.J., întemeiată în drept pe dispozițiile art.

322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 03 martie 2014.

La termenul de judecată din 06

noiembrie 2014, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la

excepția privind necompetența instanței supreme în soluționarea cererii de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și asupra

excepției tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Cu privire la excepția tardivității

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Căile de atac și termenele în care

acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce

ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici

instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în

care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti,

în cazurile prevăzute de art. 322 pct 1, 2 și 7, de la comunicarea hotărârii

definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, din actele dosarului rezultă

că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a fost

depășit, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată la

data de 16 februarie 2010, în recurs, iar cererea de revizuire a fost

formulată, potrivit datei predării la poștă, (plic-fila 5 dosar) la 27

februarie 2014.

Legea sancționează cu decăderea

nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de

atac, sens în care dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că

neexercîtarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură

în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când iegea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința sa.

În consecință, având în vedere

considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art, 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardivă.

În ceea ce privește competența de

soluționare a cererii de revizuire întemeiata pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

dispozițiile art. 323 alin. (1) din același cod prevăd că cererea de revizuire

se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se cere.

Numai în situația unei cereri de revizuire

întemeiate pe dispozițiiie art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta se va

îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au

pronunțat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Fața de cele ce preced, în

conformitate cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 2 C.

proc. civ., soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., este de competența Curții de Apel Iași, în favoarea

căreia va fi declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de

revizuire a Deciziei nr. 172 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Iași,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenta I.J. și

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Declină în favoarea Curții de Apel

Iași competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuenta I.J.

împotriva Deciziei nr. 172 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

06 noiembrie 2014.