ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2819/2014

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului lași sub nr. 2366/89 din 22 iunie 2013,

contestatorul Z.A. a solicitat instanței

anularea Deciziei nr. 64222 din 08 iunie 2012 emisă de intimata C.J.P. Vaslui

și obligarea acesteia la restituirea sumelor reținute prin această decizie. De

asemenea, a solicitat obligarea intimatei la calcularea și achitarea diferenței

de indemnizație ce i se cuvine în temeiul art. 4 alin. (3) lit. c) și art. 5 alin.

(1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, rezultată din raportarea la câștigul mediu

brut aferentă anului 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 287/2030, pentru

perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011, restituirea a 5,5% reprezentând

contravaloarea asigurărilor de sănătate reținute din cuantumul total al

indemnizației reparatorii.

Prin sentința

civilă nr. 1070 din 21 februarie 2013, Tribunalul Vaslui

admis contestația formulată de

contestatorul Z.A. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Vaslui și, în

consecință:

A anulat

Decizia nr. 64222 din 31 mai 2012 emisă de intimata C.J.P. Vaslui.

A respins

cererea contestatorului privind obligarea intimatei la restituirea sumelor

reținute.

A obligat

intimata C.J.P. Vaslui să calculeze și să achite contestatorului diferența de

indemnizație acordată în temeiul art 4 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 341/2004,

rezultată din raportarea la câștigul salarial mediu brut aferent anului 2011,

conform dispozițiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada 01 ianuarie 2011-31

decembrie 2011.

A respins

cererea contestatorului privind obligarea intimatei la calcularea și achitarea

diferenței de indemnizație acordată în temeiul art. 5 alin. (1) lit. m) din

legea nr. 341/2004, rezultată din raportarea la câștigul salarial mediu brut

aferent anului 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada

01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011.

A

respins pretențiile contestatorului privind obligarea intimatei la restituirea

a 5,5% din cuantumul indemnizației reparatorii.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs contestatorul Z.A. și intimata C.J.P.

Vaslui, criticând-o pentru neiegalitate si netemeinicie.

Prin Decizia

nr. 444 din 12 martie 2014, irevocabilă, Curtea de Apel Iași, secția litigii de

muncă și asigurări sociale,

a

admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Vaslui împotriva sentinței civile nr.

1070 din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care a

modificat-o în parte, în sensul că a respins cererea reclamantului privind

anularea Deciziei nr. 64222 din 31 mai 2012, obligarea C.J.P. la calcularea și

achitarea diferenței de indemnizație acordată în temeiul art. 4 alin. (3) lit.

c) din Legea nr. 341/2004 rezultată din raportarea la câștigul salarial mediu

brut aferent anului 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 287/2010, pentru

perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011.

A menținut

restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii,

A respins

recursul formulat de reclamantul Z.A. împotriva aceleași sentințe.

Împotriva

acestei din urmă decizii reclamantul F.A.S. a declarat recurs,

criticând-o pentru neiegalitate.

La

termenul din 22 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat,

din oticiu, excepția inadmisibilității recursului, excepție pe care,

analizând-o cu prioritate, față de dispozițiile art, 137 C. proc. civ.

Recursul

este inadmisibil, pentru considerentele care succed.

Împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căiie de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga,

În conformitate

cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Decizia

pronunțată de curtea de apel nu se încadrează între cele enumerate de

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt

supuse recursului,

în

speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs,

care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel

încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru

neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Normele

procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor

în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

Prin

urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de

reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 444 din 12 martie

2014 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 octombrie 2014.