ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2880/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2396/2011 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sectia civilă, s-a admis contestația formulată de contestatorul G.I.N., în contradictoriu cu intimata C.J.P. Vaslui, a fost anulată decizia din 13 iulie 2011 și s-a dispus menținerea deciziei din 24 februarie 2011. A fost obligată intimata să plătească contestatorului diferența dintre pensia stabilită prin decizia din 13 iulie 2011 și pensia stabilită prin decizia din 24 februarie 2011, la care se va adăuga dobânda legală. Prin decizia civilă nr. 1058/2012 din 29 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de munca și asigurări sociale a fost admis recursul C.J.P.

Vaslui declarat împotriva sentinței civile nr. 2396 din 10 noiembrie 2011 pronunțata Tribunalul Vaslui, sentință pe care a modificat-o în tot în sensul s-a respins contestația formulată de contestatorul G.I.N. împotriva deciziei de revizuire nr. 101828 din 13 iulie 2011 emisă de C.J.P. Vaslui. Împotriva acestei decizii contestatorul intimat G.I.N. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel lași, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322. pct. 3 potrivit căruia obiectul pricinii nu se află în ființă și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. invocând că există decizii irevocabile ce-i sunt potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, intre aceleași persoane și având aceeași calitate.

Curtea de Apel Iași secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1517/2012 din 9 noiembrie 2012 a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1058/2012 din 29 august 2012 formulată de revizuentul G.I.N. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. și a disjuns și declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul G.I.N. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuentul a anexat cererii sale practică judiciară, din care rezultă că persoane aflate în aceeași situație, au avut câștig de cauza in sensul că au fost respinse recursurile intentate de către Casele Județene de Pensii.

Înalta Curte examinând decizia civilă nr. 1056/2012 din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente: Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții; existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fî invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași pârți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.

În realitate revizuentul, raportându-se impropriu la art. 377 pct. 7 C. proc. civ., își manifestă nemulțumirea față de practica neunitarâ a instanțelor judecătorești. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.I.N. împotriva deciziei nr. 1058/2012 din 29 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.