ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2686/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 837 din 11 mai

2012, Curtea de Apel Iași, a admis recursul declarat de intimata Casa Județeană

de Pensii Vaslui împotriva sentinței civile nr. 2254 din 20 octombrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Vaslui și a respins contestația formulată de

contestatoare.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut,

în esență, că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 pensiile de

serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești

și al parchetelor de pe lângă acestea, acordate în temeiul Legii nr. 567/2004

devin pensii în înțelesul Legii nr. 119/2010.

Ca urmare, intimata a emis o nouă

decizie de recalculare a pensiei contestatoarei T.M., în care s-a avut în

vedere algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 119/2010, rezultând o pensie

mult mai mica.

Împotriva acestei decizii T.M. a

formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, a invocat

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ;, arătând că există decizii

irevocabile potrivnice date de instanțe de același grad, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

A arătat că a depus la dosar

înscrisuri din care rezultă că persoane aflate în aceeași situație cu ea au

avut câștig de cauză, că nu este posibil a fi ignorate efectele unei hotărâri

judecătorești. Totodată, arata că situația sa financiară este precară, că a

depus acte în acest sens și că sentința dată de către Tribunalul Vaslui a avut

în vedere consecințe juste.

Mai invocă revizuenta aspectul că în

Constituția României nu se distinge în art. 47 alin. (2) între pensia

contributivă și cea necontributivă, ceea ce conduce la ideea că pensia

stabilită la data deschiderii drepturilor de pensie reprezintă un drept

constituțional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege

ulterioară.

Astfel, instanța de recurs era

obligata să verifice legalitatea, existența uhui scop legitim sau de unitate

publică în acord cu interesul general, proporționalitatea rezonabilă a

ingerinței, respectiv a mijloacelor utilizate cu scopul legitim urmărit.

Analizând cererea de revizuire,

Înalta Curte constată că este

inadmisibilă, pentru considerentele ce succed.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire

îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor

condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii,

hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla

identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate

în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția

de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una

dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla

identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat

hotărârile pretins contradictorii.

În speță, revizuenta invocă

pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii în litigii care au

același obiect, respectiv anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, în

raport de prevederile Legii nr. 119/2010.

Aceste litigii însă nu s-au purtat

între aceleași părți, revizuenta invocând, în realitate practică judiciară

neunitară.

Pentru a fi incident cazul de

revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca

hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză,

ceea ce nu este ipoteza din speță.

De altfel, problema practicii

neunitare asupra chestiunii aplicării Legii nr. 119/2010 a fost tranșată prin

decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție în interesul legii.

Așadar, lipsa identității de părți nu

poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de admisibilitate impusă de acest text

de lege.

Având în vedere cele arătate mai sus,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de T.M. împotriva deciziei

civile nr. 837 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.