ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2686/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 837 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Iași, a admis recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii Vaslui împotriva sentinței civile nr. 2254 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vaslui și a respins contestația formulată de contestatoare. Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, acordate în temeiul Legii nr. 567/2004 devin pensii în înțelesul Legii nr. 119/2010. Ca urmare, intimata a emis o nouă decizie de recalculare a pensiei contestatoarei T.M., în care s-a avut în vedere algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 119/2010, rezultând o pensie mult mai mica.

Împotriva acestei decizii T.M. a formulat cerere de revizuire. În motivarea cererii, a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ;, arătând că există decizii irevocabile potrivnice date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. A arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că persoane aflate în aceeași situație cu ea au avut câștig de cauză, că nu este posibil a fi ignorate efectele unei hotărâri judecătorești. Totodată, arata că situația sa financiară este precară, că a depus acte în acest sens și că sentința dată de către Tribunalul Vaslui a avut în vedere consecințe juste.

Mai invocă revizuenta aspectul că în Constituția României nu se distinge în art. 47 alin. (2) între pensia contributivă și cea necontributivă, ceea ce conduce la ideea că pensia stabilită la data deschiderii drepturilor de pensie reprezintă un drept constituțional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioară. Astfel, instanța de recurs era obligata să verifice legalitatea, existența uhui scop legitim sau de unitate publică în acord cu interesul general, proporționalitatea rezonabilă a ingerinței, respectiv a mijloacelor utilizate cu scopul legitim urmărit. Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed. Art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. În speță, revizuenta invocă pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii în litigii care au același obiect, respectiv anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, în raport de prevederile Legii nr. 119/2010. Aceste litigii însă nu s-au purtat între aceleași părți, revizuenta invocând, în realitate practică judiciară neunitară. Pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu este ipoteza din speță.

De altfel, problema practicii neunitare asupra chestiunii aplicării Legii nr. 119/2010 a fost tranșată prin decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul legii. Așadar, lipsa identității de părți nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de admisibilitate impusă de acest text de lege. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de T.M. împotriva deciziei civile nr. 837 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.