ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra recursului declarat
de inculpatul M.O. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 22 iulie 2013 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza actelor dosarului,
constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 98, pronunțată la data de 12 iunie 2013, de Tribunalul
Călărași, în temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C.
pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (1) - (4) și alin. (7) C. proc.
pen., a fost condamnat inculpatul M.O. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost
interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la
executarea pedepsei.
A fost menținută starea de arest a
inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenția acestuia, de
la 29 aprilie 2013 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata
lunară a sumei de 250 lei, cu titlu de prestație periodică, minorului M.A. din
Călărași, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la împlinirea vârstei
de 18 ani de către minor (acesta este reprezentat de mama sa, M.E.).
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a
dispus confiscarea specială în folosul statului a unui băț din lemn corp
delict, în lungime de 1,20 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a
Tribunalului Călărași și înregistrat în registrul special la poz. 8/2013.
S-a făcut aplicarea art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 76/2008, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A fost obligat inculpatul la plata
sumei de 1.564 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut următoarele;
Prin rechizitoriul nr. 230/P2012 din
21 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași a fost trimis în
judecată inculpatul M.O., pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art.
174 alin. (1) - ari 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare a
instanței s-a reținut că inculpatul M.O. locuiește într-un apartament cu două
camere din zona 5 Călărași, împreună cu mama sa M.Z., frații săi M.M. și M.E.,
concubina fratelui său M.M. și 3 copii minori.
În noaptea de 28/29 aprilie 2013,
înjurai orelor 0.00, în timp ce se afla la domiciliu, dormind într-o cameră
împreună cu mama sa și cei 3 copii minori ai fraților săi, la un moment dat s-a
auzit gălăgie și bubuituri în ușa de la intrare, în locuință pătrunzând fratele
inculpatului, victima M.C., care locuia împreună cu concubina sa într-un bloc
din apropiere.
Acesta, aflat în stare de ebrietate,
i-a solicitat lui M.O. să-i dea bani ca să-și cumpere băutură și să-și
plătească niște datorii și, fiind refuzat, a început să-l înjure și să-l
lovească cu pumnii și picioarele peste corp.
În incidentul iscat a intervenit și
mama celor doi frați, martora M.Z., care a încercat să aplaneze conflictul,
explicându-i victimei că au bani și gonindu-l pe acesta la domiciliul său.
După ce M.C. a plecat, inculpatul a
luat o bâtă din casă și s-a dus după acesta. L-a ajuns în stradă, în fața
blocului unde locuiește, a așteptat ca victima să-și facă nevoile fiziologice
și ulterior s-a repezit și l-a lovit pe fratele său de mai multe ori cu bâta în
cap și pe corp, până când acesta a căzut în stare de inconștiență, inculpatul
speriindu-se și ascunzând bâta în spatele unor garaje din zona de domiciliu și
a plecat în căutarea celorlalți frați ai său, M.M. și M.E., pentru a le povesti
cele întâmplate.
În acest timp, martorul M.O., căruia
inculpatul i-a relata în fugă incidentul cu fratele său, spunând „l-am omorât
pe C.", a mers la locul indicat de acesta și a găsit victima în stare de
inconștiență, astfel încât a anunțat organele de poliție și ambulanța, care a
constatat decesul victimei.
La termenul de judecată din 6 iunie
2013 inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii cercetate, în modalitatea
descrisă în rechizitoriu.
Instanța de fond, analizând actele
dosarului, din perspectiva faptului că, în ambele faze procesuale, inculpatul a
recunoscut săvârșirea infracțiunii deduse judecății, arătând că dorește să fie
judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, a constatat că
acesta, în noaptea de 28/29 aprilie 2013, înjurai orelor 00, în timp ce se afla
în Călărași, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat fratelui său M.C. mai
multe lovituri în zona capului cu o bâtă, lovituri care au condus la decesul
victimei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C.
pen.,
Din perspectiva modului de sancționare
instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen., a constatat
că, în speță, scopul punitiv și educativ al pedepsei nu se pot realiza decât
prin pronunțarea unei pedepse, cu executare în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei instanța
de fond a avut în vedere, pe lângă gravitatea deosebită a faptei cercetate,
împrejurarea că inculpatul a fost sincer și cooperant în ambele faze
procesuale, nu are antecedente penale, atitudinea sa procesuală determinând
aplicarea art. 320
1
alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce privește modul de
soluționare a laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că mama
inculpatului și a victimei nu s-a constituit parte civilă, dar concubina
victimei are un copil minor, dovezile de la dosar atestând acest fapt, astfel
încât s-a reținut că se impune cu necesitate admiterea cererii formulate de
către procurorul de ședință și a se dispune obligarea inculpatului la plata
unei prestații periodice lunare în favoarea minorului M.A., până la majorat,
avându-se în vedere venitul minim pe economie, potrivit H.G. nr. 23/2013.
De asemenea, în cauză s-a făcut
aplicarea art. 118 lit. b C. pen. și a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., precum și a
dispozițiilor art. 191 C. proc. pen.
Față de aceste considerente, în baza
art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea
art. 320
1
alin. (1) - (4) și alin. (7) C. proc. pen., prima instanță
a menționat că urmează a condamna pe inc. M.O. la 10 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
De asemenea, a menținut starea de
arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a computat prevenția acestuia,
de la 29 aprilie 2013, la zi.
A dispus obligarea inculpatului la
plata lunară a sumei de 250 lei, cu titlu de prestație periodică, minorului
M.A. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la împlinirea vârstei de 18
ani de către minor (acesta este reprezentat de mama sa, M.E.).
împotriva sentinței penale nr. 98,
pronunțată la data de 12 iunie 2013, de Tribunalul Călărași au declarat apeluri
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul M.O.
Critica formulate de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Călărași, susținute oral în fața instanței de apel a vizat
greșita soluționare a laturii civile, în sensul că instanța de fond a obligat
inculpatul la plata prestației periodice către minorul fiul victimei, de la
data rămânerii definitive și nu de la data decesului.
Inculpatul M.O. a formulat apel
criticând soluția instanței sub aspectul laturii penale, vizând netemeinica
pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, având în vedere că nu are
antecedente penale, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, are o
stare de sănătate precară, solicitând coborârea pedepsei sub minimul prevăzut
de lege.
Prin Decizia penală nr. 205/A din 22
iulie 2013 a Curții de Apel București. secția a II-a penală, a fost admis
apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva
sentinței penale nr. 98 din data de 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul
Călărași.
A desființat, în parte, sentința
penală atacată și, rejudecând în fond: A obligat inculpatul M.O. la plata
lunară a sumei de 250 lei cu titlu de prestație periodică pentru minorul M.A.,
de la data de 29 aprilie 2013 până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Au fost menținute în rest dispozițiile
sentinței atacate.
A fost respins, ca nefondat, apelul
inculpatului M.O.
A fost menținută măsura arestării
preventive luată față de inculpatul M.O.
S-a dedus din durata pedepsei durata
reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2013 lăzi.
A fost obligat inculpatul la plata
sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței
apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și din oficiu,
sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța
de apel a apreciat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Călărași este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a constatat că
instanța de fond a reținut corect situația de fapt, care de altfel nu a fost
contestată de apelantul inculpat și a făcut aplicarea prevederilor art. 320
1
C. proc. pen., considerându-se că fapta există, constituie infracțiune și a
fost săvârșită de inculpat, situație de fapt ce a rezultat din procesul-verbal
de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor M.M., M.Z.
și M.E., raportul medico-legal de necropsie din 13 mai 2013, declarațiile
inculpatului.
De asemenea, instanța de prim control
judiciar a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut ca, fiind
dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor
imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând cu
vinovăția cerută de lege, sub forma intenției indirecte, în drept, fapta
inculpatului M.O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) și i)
C. pen.
În ceea ce privește individualizarea
pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere criteriile
generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de
producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana
inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea,
precum și limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății,
reduse potrivit art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de
săvârșire a faptei, dar și persoana apelantului - inculpat, atitudinea
acestuia, de recunoaștere a săvârșirii faptei.
Instanța de apel a reținut că pentru
cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului prezintă importanță relațiile de
rudenie între inculpat și victimă, modalitatea de săvârșire a faptei - pe
fondul unui conflict, agentul vulnerant folosit - o bâtă, modul în care a
acționat inculpatul - după plecarea din domiciliu a victimei - fratele său,
așteptându-l pe acesta și apoi aplicându-i mai multe lovituri.
Totodată, instanța de prim control
judiciar a apreciat că pedepsele stabilite sunt într-un cuantum suficient și
reflectă în mod obiectiv periculozitatea faptei, dar și a inculpatului, care nu
este cunoscut cu antecedente penale.
S-a constatat că în cauză nu sunt
incidente prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciindu-se că în
mod corect instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante, cu consecința
coborârii pedepsei sub minimul special, De asemenea, s-a avut în vedere că,
doar împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu este o dovadă a
comportamentului său bun în societate, iar împrejurarea că acesta a recunoscut
săvârșirea faptei deja a fost reținută de instanță, prin aplicarea prevederilor
art. 320
1
C. proc. pen., nefiind posibil să se dea dublă valență
juridică atitudinii inculpatului după săvârșirea infracțiunii.
Cu privire la motivele de apel
invocate de parchet referitoare la greșita soluționare a laturii civile a
cauzei, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, fiind admisă acțiunea
civilă formulată de partea civilă M.A., minor, fiul victimei, inculpatul
datorează acestuia prestația periodică lunară de care a fost lipsit prin
decesul părintelui să, de la data la care s-a produs pentru minor această
vătămare, respectiv de la data decesului victimei, respectiv de la 29 aprilie
2013, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Față de cele de mai sus, instanța de
apel a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile cazului de desființare,
cu reținere spre rejudecare prev. de art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,
instanța de prim control judiciar a admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Călărași.
A desființat, în parte, sentința
penală nr. 98, pronunțată la data de 12 iunie 2013, de Tribunalul Călărași,
secția penală, și în fond, rejudecând, a dispus obligarea inculpatului către
M.A. la plata lunară a sumei de 250 lei, cu titlu de prestație periodică, de la
data de 29 aprilie 2013 până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A menținut celelalte dispoziții ale
sentinței penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. l lit. b) C.
proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M.O.
În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc.
pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă
a inculpatului M.O., apreciind că în continuare se mențin temeiurile avute în
vedere la luarea acestei măsuri și că menținerea inculpatului în stare de arest
preventiv este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc.
pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și
arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs inculpatul M.O., solicitând admiterea căii de atac exercitarea, casarea
hotărârilor pronunțate în cauză și prin reținerea în favoarea sa a
circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.
pen., a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. și
prin aplicarea prevederilor art. 76 C. pen., reducerea pedepsei sub limita
minimă prevăzută de textul incriminator.
Motivele scrise de recurs, susținute
și oral în fața instanței, au fost fundamentate pe cazul de casare prevăzut de
art. 385
9
pct. 172 C. proc. pen., critica formulată vizând
împrejurarea că, în cauză, s-a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât nu au
fost reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74, art. 76 și 73 lit.
b) C. pen.
Examinând recursul declarat prin
raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au
fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este
nefondat pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parțial devolutiv
al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385
6
C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza
numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385
9
din
același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva
hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi
decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege,
neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde
decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia
dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385
9
C.
proc. pen.
În cauză, se observă că decizia penală
recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
se la data de 22 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie
2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor
de recurs prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost
modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în
art. 11 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de
casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv
cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de
judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care,
însă, nu se regăsește în speță.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,
însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de
casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse
în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385
9
C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de
casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul
recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de
drept.
În ce privește cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se reține
că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub
aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în speță, se constată că,
deși recurentul inculpat a formulat critici care, formal, au fost circumscrise
cazului de casare anterior menționat, în realitate, s-a tins la schimbarea
situației de fapt reținute în cauză, lucru care nu mai este posibil în calea de
atac a recursului.
De altfel, critica recurentului
inculpat referitoare la nereținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. nu
poate fi valorificată prin prisma cazului de casare evocat, având în vedere că
prezenta cauză a fost judecată în procedura simplificată, inculpatul recunoscând
fapta, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, în cuprinsul căruia nu se
face vorbire despre împrejurarea că ar fi fost provocat și, mai mult, din
probele administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că fapta ar fi fost
săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o
provocare din partea victimei.
Totodată, Înalta Curte, constată că nu
poate fi examinată nici critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepsei
prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare și reținerea circumstanțelor
atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., întrucât aceasta nu
intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385
9
alin.
(1) pct. 172 C. proc. pen., întrucât și aceasta constituie o chestiune de
apreciere, fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de
apel, neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol,
text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera
controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a
fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării
doar atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite, decât cele prevăzute de
lege", reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de
nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect
al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Or, și sub acest aspect, se constată
că hotărârile atacate sunt legale, pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. la care a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, prevăzută de 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1)
lit. c) și i) C. pen., prin reducerea cu o treime, ca urmare a reținerii
dispozițiilor art. 320
1
art. 320 alin. (1) - (4) și alin. (7) C.
proc. pen., se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator care se
situează între 15 și 25 ani, (limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 sunt se
situează între 10 ani închisoare și 16 ani și 7 luni închisoare).
Față de cele reținute, constatând că
nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în
vedere din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul
M.O., ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385
1
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 385 alin. (4) C. proc.
pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și
arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la 9 decembrie 2013.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de la plata sumei de 500 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din
fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul M.O. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 22 iulie
2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie
2013 la 9 decembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat M.O. la
plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se
avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9
decembrie 2013.