ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4088/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4088/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se

constate calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului S.I.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul S.I. este viceprimar al comunei Sărmașu, jud.

Mureș, respectiv candidat la funcția de deputat în Parlamentul României. Conform

prevederilor art. 3 lit. b) și g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu,

sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de

colaborator al acesteia, persoanele care au candidat au fost alese sau numite

în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - b

1

).

Reclamantul a arătat

că, astfel cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2786 din

26 noiembrie 2012 și din înscrisurile atașate, pârâtul a fost recrutat la data

de 22 august 1984, sub numele conspirativ B., pentru supravegherea informativă

a locuitorilor comunei Sărmașu. A consfințit colaborarea prin semnarea unui

angajament olograf. Dosarul de rețea al cărui titular este pârâtul, R 238027,

nu are document de închidere, acesta fiind clasat la data de 19 noiembrie 1990.

Reclamantul a

susținut că pentru reținerea calității de colaborator al Securității este

necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în O.U.G. nr.

24/2008, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Aceasta și pentru că legiuitorul a înțeles să nu

condiționeze în niciun fel cadrul în care să se desfășoare activitatea de

transmitere de informații.

Având în vedere că

legea cere numai "vizarea" încălcării unor drepturi, iar nu

încălcarea lor propriu-zisă, s-a statuat că atât timp cât informațiile erau

apte de a produce o reacție din partea Securității, iar informatorul ar fi

trebuit să conștientizeze posibilitatea unei astfel de reacții, condiția

vizării încălcării unor drepturi este realizată.

De asemenea,

reclamantul a apreciat că materialul informativ olograf, identificat în dosarul

persoanei care a făcut obiectul delațiunii, în care pârâtul semnalează, în note

succesive, despre sora stabilită în Statele Unite a numitei S.A., că încearcă

la fiecare vizită în țară să o convingă să emigreze, se circumscrie

prevederilor art. 2 lit. b) din actul normativ care reglementează activitatea

instituției.

de apel

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1445 din

23 aprilie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a constatat că, deși pârâtul s-a angajat să

furnizeze informații organelor de securitate și, din punct de vedere formal, a

dat unele declarații, în fapt informațiile solicitate sunt lipsite de

consistență și nu se referă la nicio activitate sau atitudine potrivnică

regimului comunist. Majoritatea informațiilor furnizate de pârât conțin simple

caracterizări ale unor persoane și aceste caracterizări sunt pozitive.

Cât privește

interesul manifestat de organele de Securitate față de informațiile furnizate

de pârât, acesta este unul pur declarativ, fiind evident că lucrătorii de

Securitate care coordonau activitatea unui informator aveau tot interesul să

supraevalueze importanța informațiilor obținute de la acesta.

Instanța de fond a

reținut că inclusiv declarațiile privind pe numita L.A., care avea o soră în

străinătate ce încerca să o convingă să emigreze, se referă la atitudini

conforme regimului comunist întrucât se arăta că numita L.A., deși i s-a propus

să emigreze legal în SUA, a refuzat. Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității încearcă să răstoarne sensul acestor declarații, punând

accentul pe activitatea anticomunistă a surorii emigrate în Statele Unite ale

Americii. Or, este evident că organele de securitate erau interesate de

atitudinea numitei L.A., nu de poziția unei persoane care a emigrat în mod

legal și care a vizitat, de asemenea, în mod legal, România. De asemenea, în

declarații se vorbește de discuții privind o posibilă emigrare legală a numitei

L.A. Este adevărat că autoritățile comuniste erau foarte circumspecte când se

punea problema emigrării dar, pe de altă parte, existau proceduri de emigrare

acceptate de autorități și care nu erau considerate manifestări anticomuniste.

În concluzie, instanța

de fond a apreciat că puținele informații furnizate de pârât organelor de

securitate nu se referă la activități sau atitudini anticomuniste pentru a se

putea vorbi de o colaborare cu Securitatea în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității

Împotriva Sentinței

nr. 1445 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., solicitându-se modificarea sentinței recurate, admiterea acțiunii și

constatarea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe intimatul-pârât S.I.

În susținerea cererii

de recurs recurentul-reclamant arată că în mod greșit instanța de fond a

apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a se constata existența calității de colaborator al Securității

cu privire la pârât, întrucât oricare dintre notele informative aflate în

dosarul de rețea ar fi fost suficientă pentru demonstrarea denunțării unor

atitudini potrivnice regimului comunist.

De altfel, chiar judecătorul

fondului menționează în hotărârea atacată, faptul că "este adevărat că

autoritățile comuniste erau foarte circumspecte când se punea problema

emigrării".

În ceea ce privește a

doua condiție de fond, ce se referă la vizarea încălcării unor drepturi

fundamentale (și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi),

intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale

informațiilor furnizate.

Această condiție nu

este doar atinsă în cauză, ci, mai mult, este chiar depășită, câtă vreme

informațiile legate strict de viața familială a unor persoane erau divulgate

Securității.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate

și din oficiu în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Recurentul-reclamant

C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în

temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității

de colaborator a intimatului-pârât.

Prezenta acțiune a

avut la bază verificarea din oficiu sub aspectul constatării calității de

lucrător sau colaborator al Securității a persoanelor care au candidat, au fost

alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - b

1

)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond,

urmare a analizării materialului probator depus de către reclamantul C.N.S.A.S.

a concluzionat în sensul că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul, deși din punct de

vedere formal a dat unele declarații, în fapt informațiile furnizate sunt

lipsite de consistență și nu se referă la nicio activitate sau atitudine

potrivnică regimului comunist, ci conțin simple caracterizări pozitive ale unor

persoane.

În ceea ce privește

informațiile legate de o posibilă emigrare legală a numitei L.A., prima

instanță reține că deși autoritățile comuniste erau foarte circumspecte când se

punea problema emigrării, pe de altă parte existau proceduri de emigrare

acceptate de autorități și care nu erau considerate manifestări anticomuniste.

Această opinie a

instanței de fond nu este împărtășită de instanța de recurs.

Din cuprinsul

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că este colaborator

al Securității "persoana care a furnizat informații indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului".

Din ansamblul

materialului probator al cauzei, care include note informative semnate olograf

de intimatul-pârât, note de analiză privind activitatea colaboratorului și

rapoarte de informare, rezultă că informațiile furnizate de pârât au fost

apreciate ca utile de organele de Securitate și în consecință au fost

exploatate prin măsurile dispuse conform notelor ofițerilor la Notele

informative.

Aceste aspecte conduc

la concluzia că în realitate aceste relatări erau utile și reflectau atitudini

ostile regimului comunist, generând o stare de pericol asupra persoanelor

identificate în notele informative.

Așadar, interesul

ofițerilor de Securitate nu era unul "pur declarativ", așa cum reține

judecătorul fondului, atâta timp cât notele informative se regăsesc în dosarul

deschis pe numele L.A., ceea ce înseamnă că informațiile transmise au fost

exploatate.

Instanța de fond

reține că "în declarații se vorbește de o posibilă emigrare legală a

numitei L.A." care avea o soră în străinătate, ce încerca să o convingă să

emigreze, însă este vorba despre o emigrare legală în SUA, la acel moment în

regimul comunist existând proceduri de emigrare acceptate de autorități.

Înalta Curte reține

că în realitate nu se vorbea despre o emigrare legală atâta timp cât sora

numitei L.A. încerca să o convingă să se căsătorească formal cu un cetățean

american în scopul facilitării emigrării, căsătorie ce ar fi urmat să fie

desfăcută după ce L.A. ar fi reușit să emigreze. Astfel, în cauză, nu se poate

vorbi de o procedură de emigrare acceptată de statul totalitar comunist atâta

timp cât se urmărea inducerea în eroare a autorităților comuniste, aspect pe

care pârâtul îl relatează în notele informative furnizate organelor

Securității.

Prin urmare, în cauză

suntem în prezența denunțării unei atitudini potrivnice regimului comunist,

atâta timp cât sora numitei L.A. încerca să o determine pe aceasta să emigreze

în Occident prin intermediul unei metode prin care se încerca inducerea în

eroare a autorităților comuniste.

În ceea ce privește

condiția îngrădirii unor drepturi fundamentale, Înalta Curte reține că aceasta

este întrunită în cauză, întrucât informațiile erau strict legate de viața de

familie a persoanelor vizate, atingerea adusă dreptului la viața privată fiind

efectivă.

Se impune a se

sublinia și faptul că pentru reținerea calității de colaborator al Securității

este suficientă existența unui singur denunț care să se refere la atitudini

potrivnice regimului comunist și să vizeze încălcări ale unor drepturi

fundamentale. Chiar dacă în cauză pârâtul a furnizat informații doar cu privire

la o singură persoană - numita L.A., este relevantă împrejurarea că aceleași

informații au fost transmise în cuprinsul a nu mai puțin de trei note

informative, ceea ce conturează caracterul important pe care acesta l-a

atribuit situației semnalate ce trebuia să ajungă la cunoștința organelor

Securității.

De altfel, aceste

informații au fost exploatate de ofițerii de Securitate, notele informative

primite fiind arhivate în dosarul deschis pe numele doamnei L.A., ceea ce

dovedește îndeplinirea cu prisosință a condițiilor necesare pentru constatarea

calității de colaborator a pârâtului.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.N.S.A.S este

fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., acesta va

fi admis, iar sentința primei instanțe va fi modificată în sensul că va fi

admisă acțiunea formulată de C.N.S.A.S. și se va constata calitatea de

colaborator al Securității în privința pârâtului S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 1445 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea de

colaborator al Securității în privința pârâtului S.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN