ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3314/2014

HOTĂRÂRE
29.10.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3314/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

sub nr. 2777/40/2009 din 23 iunie 2009, reclamanții M.I., M.G., A.E., I.V., H.A.,

T.M., S.E., U.V., T.M.A., O.M. și M.V., în calitate de acționari la SC A. SA

(fostă SC C. SA) Botoșani, deținători a 65,88% din capitalul social al acestei

societăți au solicitat, în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

autorizarea convocării adunării generale ordinare a acționarilor în maximum 45

zile de la data pronunțării încheierii, să se stabilească data de referință prevăzută

de art. 123 alin. (2) din aceeași lege cu patru zile înainte de data stabilită pentru

ținerea adunării generale, aprobarea ordinii de zi a adunării generale ordinare

a acționarilor, iar adunarea să fie prezidată de acționarul M.I.

Societatea pârâtă,

prin întâmpinarea depusă de administratorul unic M.L.M., a solicitat respingerea

cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanții s-au adresat instanței înainte de

a primi răspunsul societății, iar solicitarea de convocare a adunării generale ordinare

era nelegală, deoarece nu îndeplinea condițiile minime prevăzute de lege, nu conținea

informațiile obligatorii în vederea convocării și deci nu i se putea da curs.

Prin încheierea

nr. 956 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanți,

în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Botoșani, și a fost autorizată convocarea Adunării

Generale Ordinare de la SC A. SA Botoșani (fostă SC C. SA) de către reclamanți în

termen de 45 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu ordinea de

zi precizată în motivarea cererii; stabilindu-se conform art. 123 pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, republicată, ca dată de referință cu 4 zile înainte de data adunării,

Adunarea generală ce va fi prezidată de domnul M.I.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile

art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

S-a reținut, în

esență, că reclamanții, acționari la SC A. SA (fostă SC C. SA) Botoșani și care

dețin mai mult de 5% din capitalul social s-au adresat administratorului unic al

societății cu cerere de convocare a adunării generale extraordinare din 22 mai 2009;

că ordinea de zi propusă se înscrie în atribuțiile adunării generale ordinare prevăzută

de art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar administratorul unic nu a convocat

adunarea generală extraordinară în 30 zile de la primirea cererii.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, pârâta SC A. SA Botoșani a declarat recurs (recalificat

ca fiind apel).

La termenul de

judecată din data de 28 mai 2010, SC A. SA a invocat excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată,

precum și a art. 304 și art. 312 C. proc. civ.

Prin Decizia

nr. 835/2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de constituționalitate.

Prin încheierea

de ședință din 12 iulie 2010, instanța a respins excepția nulității recursului invocată

de reclamanții intimați.

La termenul de

judecată din 21 octombrie 2011, avocatul recurentei a arătat că pârâta SC A. SA

este în prezent în insolvență, astfel că, invocă excepția lipsei calității procesuale

a intimaților-reclamanți. Ca urmare a faptului că pârâta este în faliment, potrivit

dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 86/2005, administratorul judiciar este cel care

conduce activitatea societății. A mai arătat că la acest moment cererea cu care

acționarii au investit instanța este inadmisibilă, raportat la etapa procesuală

în care se află debitoarea SC A. SA, faliment simplificat, așa cum, de altfel, a

reținut și Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea

de ședință din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 244

pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă

a acțiunii având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din

29 septembrie 2006 a SC A. SA Botoșani, ce face obiectul Dosarului nr. 5224.1/40/2006

(în care s-a pronunțat decizia nr. 89/2008 a Curții de Apel Suceava casată prin

decizia nr. 633/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7569/1/2008).

Prin încheierea

de ședință din 12 aprilie 2013, la cererea intimaților cauza a fost repusă pe rol.

La termenul de

judecată din 17 mai 2013, pârâta a reiterat excepția lipsei de interes și excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, solicitat respingerea cererii

pentru autorizarea convocării unei adunări generale ordinare a acționarilor ca inadmisibilă,

întrucât societatea se află în procedura falimentului și este dizolvată.

A susținut că

această excepție a fost invocată din oficiu de Tribunalul Cluj și admisă, într-o

cauză similară, cu aceleași părți, care avea același obiect, respectiv Dosarul

nr. 2788/40/2009.

Reclamanții intimați

au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a interesului,

arătând că la data promovării acțiunii societatea nu era în lichidare, astfel că

cererea îndeplinea condițiile prevăzute de lege; că odată câștigate acestea nu mai

pot fi pierdute și totodată, au invocat excepția nulității apelului.

Prin decizia

nr. 26 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților. A fost admis apelul declarat de pârâta SC A.

SA BOTOȘANI prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.S., împotriva încheierii

nr. 956 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2777/40/2009. A fost schimbată

în totalitate sentința apelată în sensul că a fost admisă excepția lipsei de interes

și, în consecință, a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a decide

astfel, examinând, cu prioritate excepțiile invocate, instanța de apel, referitor

la excepția nulității apelului, a reținut, în esență, că o astfel de sancțiune nu

este reglementată de dispozițiile procesual civile, în condițiile în care art. 292

alin. (2) C. proc. civ. prevede ipoteza nemotivării apelului și pe care nu o sancționează,

arătând doar că instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate

la prima instanță.

Raportat la prevederile

art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instanța de control judiciar a apreciat

că acționarii SC A. SA, în procentul de minim 5% din numărul acțiunilor, au legitimare

procesuală activă în speță, cererea fiind formulată de acționarii ce dețin peste

60% din capitalul social, astfel că aceștia își justifică prin procentul de acțiuni

deținute calitatea procesuală activă.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes, s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic

urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, că interesul trebuie să îndeplinească

cerința actualității, această condiție impunându-se a fi menținută pe întreaga durată

a raportului juridic de drept procesual.

S-a reținut că

în speță reclamanții urmăresc convocarea unei ședințe a adunării generale a acționarilor,

în vederea punerii în discuție a unor probleme ce țin de activitatea SC A. SA.

Instanța a constatat

că prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava

s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei

Astfel, după acest

moment, persoana juridică nu mai poate face acte sau operațiuni noi, ci numai acte

juridice și operațiuni necesare lichidării, debitorul fiind desesizat, în sensul

că masa activă, acea parte a patrimoniului său care este supusă lichidării în vederea

îndestulării creditorilor, este gestionată de lichidator.

Or, voința societății,

astfel cum aceasta este formată în cadrul adunării generale a asociaților, este

suprimată în aceste condiții, hotărârile privitoare la lichidare fiind date în competența

adunării creditorilor debitorului falit, așa cum rezultă din prevederile art. 116-art.

118 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, adunarea

creditorilor nu mai poate delibera în legătură cu chestiunile ce țin de activitatea

SC A. SA, astfel că cererea acționarilor formulată în temeiul art. 119 alin.

(3) din Legea nr. 85/2006 s-a apreciat ca fiind lipsită de efecte practice, în condițiile

în care aceasta nu mai are competența de a delibera în ceea ce privește operațiunile

lichidării.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C.,

T.M., U.V. și V.A. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

după un scurt istoric al cauzei, reclamanții susțin, în esență, nelegalitatea hotărârii

atacate întrucât:

nulitatea cererii de apel motivat de faptul că nu este menționat numărul de sentință,

dar nici motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, lipsuri ce se

sancționează cu nulitatea apelului și decăderea din probe potrivit dispozițiilor

art. 287 pct. 2, pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ., instanța Ie-a respins favorizând

practic neglijența și pasivitatea părții adverse.

încălcat propria hotărâre atunci când a judecat cauza fără să fi fost soluționat

irevocabil Dosarul nr. 2397/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărui

soluție ar fi avut o înrâurire esențială în prezenta cauză, hotărârea fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

recurenții, a fost reprezentată nelegal de către avocat A.C., apărător care se afla

într-un grav conflict de interese în prezenta cauza motivat de faptul că și-a procurat

într-un cadru nelegal bunuri aparținând acestei societăți care sunt litigioase și

exced procedurii de înstrăinare și mai ales de dobândire de către acesta.

judecat cauza numai pe excepția lipsei de interes a reclamanților, apreciind că

interesul acestora nu mai este actual, după deschiderea procedurii simplificate

a insolvenței, deși apreciază recurenții, raportul juridic de drept procesual dintre

părți nu s-a finalizat existând mai multe litigii ce privesc reformarea mai multor

hotărâri și chiar a însăși hotărârii de faliment, respectiv încheierea nr. 159/2010.

În acest sens au opus părții adverse hotărâri ale instanțelor privind judecarea

pe fond a cauzei care atesta că reclamanții unicii acționari ai societății.

Așadar, deși au

invocat autoritatea de lucru judecat, cuprinsă în hotărârile menționate, curtea

a nesocotit-o considerând că nici acest element, dar și faptul că încheierea

nr. 159/2010 ce se afla în procedura de revizuire nu prezintă relevanță cauzei în

condițiile în care efectele acestei excepții sunt paralizate atât de hotărârile

invocate, dar mai ales de acțiunile în curs, care denotă că raportul juridic de

drept procesual dintre părți nu este încheiat (așa cum vrea să sugereze instanța

de apel), iar acesta include și hotărârea de deschidere a procedurii de faliment.

Intimata-pârâtă

SC A. SA a formulat întâmpinare prin a solicitat, în esență, respingerea recursului,

ca nefondat.

Cu titlu preliminar,

se impune precizarea că dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stipulează

faptul că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul

sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte

judecăți.

Aceste dispoziții

lasă instanței un drept de apreciere asupra oportunității luării măsurii de suspendare

a judecății, atribut exclusiv al instanței de judecată afirmând posibilitatea, iar

nu obligativitatea suspendării judecății cauzei.

Înalta Curte apreciază

că, în speță, nu se impune suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea recursului promovat SC A. SA împotriva

sentinței nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava prin care a fost

anulată încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, iar invocarea

dispozițiilor art. 311 C. proc. civ. în argumentarea cererii de suspendare, este

lipsită de justificare, în condițiile în care, textul de lege menționat vizează

judecata în recurs, prevederile sale neputând fi extinse prin analogie.

Distinct de cele

reținute, nu este de înlăturat faptul că prin încheierea nr. 12 din 16 octombrie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă a fost suspendată

provizoriu executarea sentinței nr. 112 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosarul nr. 13383/86/2012* (prin care a fost admisă cererea de revizuire

a încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență

împotriva debitoarei SC A. SA), până la soluționarea cererii de suspendare de către

instanța de recurs.

Analizând decizia

atacată, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs și apărările intimatei,

în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 292 alin. (2) C. proc. civ. „în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea

apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi,

instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima

instanță”.

În raport de prevederile

evocate, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, instanța de control judiciar

a respins în mod legal excepția nulității apelului invocată de reclamanți în urma

recalificării căii de atac, reținând totodată, aplicabilitatea art. 84 C. proc.

civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei

căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită”.

În mod legal instanța

de apel a respins excepția nulității mandatului avocatului A.C., motivat de împrejurarea

că dispozițiile legale invocate de reclamanți M.I., H.A., G.P., respectiv dispozițiile

art. 1309 C. civ. nu sunt aplicabile, întrucât nulitatea se referă la contractual

prin care s-au cedat drepturi litigioase și, de asemenea, nu s-a prezentat un caz

de conflict de interese raportat la art. 242 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea

profesiei de avocat.

Totodată, instanța

a respins cu justețe excepția lipsei calității de reprezentant, întrucât apărătorul

ales al pârâtei, avocat A.C., avea calitate de reprezentant conform împuternicirii

avocațiale depusă la dosar, fiind nefondate și criticile recurenților formulate

sub acest aspect.

Potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală „când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia”.

În speță, deși

recurenții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât

recurenții nu au arătat în ce constă greșita interpretare a actului juridic dedus

judecății în sensul textului legal evocat, cu atât mai mult cu cât cauza a fost

soluționată pe excepția lipsei de interes.

Este știut că,

în sistemul nostru de drept, interesul reprezintă o condiție de exercițiu a acțiunii

civile, folosul practic pe care trebuie să-l aibă o parte pentru a fi justificată

punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, direct,

actual și trebuie să existe pe tot parcursul derulării procesului.

În speță, instanța

de control judiciar a reținut în mod legal că reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C.,

S.G., T.M.A., T.M., U.V. și V.A. nu justifică interes legitim, dat fiind că prin

încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus

deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC A. SA,

iar după acest moment, persoana juridică nu mai poate face acte sau operațiuni noi,

ci numai acte juridice și operațiuni necesare lichidării, debitorul fiind desesizat,

în sensul că masa activă, acea parte a patrimoniului său care este supusă lichidării

în vederea îndestulării creditorilor, este gestionată de lichidator.

Momentul deschiderii

procedurii falimentului împotriva pârâtei SC A. SA Botoșani marchează transferul

controlului de la acționari la creditori, întrucât lichidarea nu se realizează în

interesul acționarilor, ci în interesul creditorilor.

Așa fiind, problema

juridică corect analizată de instanța de apel a fost aceea dacă reclamanții justifică

un interes actual în contextul procesual existent, raportat la datele concrete ale

speței, iar simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția adoptată, la

argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța

de control judiciar a apărărilor formulate de către aceștia (presupusa autoritate

de lucru judecat de care aceștia se prevalează în raport de existența unor litigii

purtate între aceleași părți, dar având obiect diferit, relevanța pe care o atribuie

reclamanții soluționării cu prioritate a cererii de revizuire a sentinței nr.

159 din 20 decembrie 2010 etc.) sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei interpretări

greșite a actului juridic dedus judecății în sensul art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și nici nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe aplicarea greșită

a legii.

În speță, reclamanții

urmăresc convocarea unei ședințe a adunării generale a acționarilor, în vederea

punerii în discuție a unor probleme ce țin de activitatea SC A. SA, or, în etapa

falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării adunării generale a acționarilor

în vederea modificării actului constitutiv de către aceștia, toate operațiunile

fiind orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii

creanțelor creditorilor, împrejurare ce are consecințe directe asupra interesului

reclamanților.

Aceasta întrucât,

voința societății, astfel cum aceasta este formată în cadrul adunării generale a

asociaților, este suprimată în aceste condiții, hotărârile privitoare la lichidare

fiind date în competența adunării creditorilor debitorului falit, așa cum rezultă

din prevederile art. 116-art. 118 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Așa fiind, adunarea

creditorilor nu mai poate delibera în legătură cu chestiunile ce țin de activitatea

SC A. SA, iar cererea acționarilor (recurenților-reclamanți) formulată în temeiul

art. 119 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței apare ca

fiind lipsită de efecte practice, în condițiile în care aceasta nu mai are competența

de a delibera în ceea ce privește operațiunile lichidării.

Nu în ultimul

rând, susținerile vizând calitatea procesuală activă a reclamanților, nu se justifică

în raport de soluția adoptată de instanța de apel, aceea de respingere a excepției

lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și față de corecta soluționare

a cauzei de către instanța de control judiciar pe excepția lipsei de interes.

În raport de cele

reținute, Înalta Curte, constată că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și invocat de reclamanți nu-și găsește incidența, decizia recurată

fiind la adăpost de orice critică, instanța de apel dând o corectă eficiență dispozițiilor

legale aplicabile speței.

Pentru toate argumentele

care preced, înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A.E., A.C.,

S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. și V.A. împotriva deciziei nr. 26 din

24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

Respinge recursul

declarat de reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G.,

și V.A. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 octombrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la Tribunalul Botoșani reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E.
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83135)
a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S.V., L.N. și C.C., reținând că aceștia nu aveau calitatea de acționari la S.C. C. SA Botoșani (actualmente S.C. A. SA) la momentul desfășurării A.G.E.A. din 27 noiembrie 2
ÎCCJ 2007-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2007
Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin încheierea de ședință nr. 19 din 10 ianuarie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată
ÎCCJ 2025-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2025
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2025 Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. x/2006, la 26.10.2006
ÎCCJ 2025-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1750/2025
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025 Asupra cererii de suspendare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. x/2006, la 26.10.2
Sursă