ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3314/2014

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 2777/40/2009 din 23 iunie 2009, reclamanții M.I., M.G., A.E., I.V., H.A., H.V., N.I., G.V., B.A., M.E., L.R., P.A., V.A., B.E., L.O., P.A.A., D.S., S.C., C.E., P.L., I.F., P.C., P.M., D.M., P.E., P.V., B.M.C., B.C., O.E., O.E.A., G.P., F.E., S.G., A.E., B.G., P.M.A., B.R., S.N., C.M., A.C., S.N., B.V., C.O., G.D., T.M., S.E., U.V., T.M.A., O.M.

și M.V., în calitate de acționari la SC A. SA (fostă SC C. SA) Botoșani, deținători a 65,88% din capitalul social al acestei societăți au solicitat, în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, autorizarea convocării adunării generale ordinare a acționarilor în maximum 45 zile de la data pronunțării încheierii, să se stabilească data de referință prevăzută de art. 123 alin. (2) din aceeași lege cu patru zile înainte de data stabilită pentru ținerea adunării generale, aprobarea ordinii de zi a adunării generale ordinare a acționarilor, iar adunarea să fie prezidată de acționarul M.I.

Societatea pârâtă, prin întâmpinarea depusă de administratorul unic M.L.M., a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanții s-au adresat instanței înainte de a primi răspunsul societății, iar solicitarea de convocare a adunării generale ordinare era nelegală, deoarece nu îndeplinea condițiile minime prevăzute de lege, nu conținea informațiile obligatorii în vederea convocării și deci nu i se putea da curs.

Prin încheierea nr. 956 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Botoșani, și a fost autorizată convocarea Adunării Generale Ordinare de la SC A. SA Botoșani (fostă SC C. SA) de către reclamanți în termen de 45 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu ordinea de zi precizată în motivarea cererii; stabilindu-se conform art. 123 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, ca dată de referință cu 4 zile înainte de data adunării, Adunarea generală ce va fi prezidată de domnul M.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

S-a reținut, în esență, că reclamanții, acționari la SC A. SA (fostă SC C. SA) Botoșani și care dețin mai mult de 5% din capitalul social s-au adresat administratorului unic al societății cu cerere de convocare a adunării generale extraordinare din 22 mai 2009; că ordinea de zi propusă se înscrie în atribuțiile adunării generale ordinare prevăzută de art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar administratorul unic nu a convocat adunarea generală extraordinară în 30 zile de la primirea cererii. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâta SC A. SA Botoșani a declarat recurs (recalificat ca fiind apel). La termenul de judecată din data de 28 mai 2010, SC A. SA a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, precum și a art. 304 și art. 312 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 835/2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de constituționalitate. Prin încheierea de ședință din 12 iulie 2010, instanța a respins excepția nulității recursului invocată de reclamanții intimați. La termenul de judecată din 21 octombrie 2011, avocatul recurentei a arătat că pârâta SC A. SA este în prezent în insolvență, astfel că, invocă excepția lipsei calității procesuale a intimaților-reclamanți. Ca urmare a faptului că pârâta este în faliment, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 86/2005, administratorul judiciar este cel care conduce activitatea societății. A mai arătat că la acest moment cererea cu care acționarii au investit instanța este inadmisibilă, raportat la etapa procesuală în care se află debitoarea SC A. SA, faliment simplificat, așa cum, de altfel, a reținut și Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din 29 septembrie 2006 a SC A. SA Botoșani, ce face obiectul Dosarului nr. 5224.1/40/2006 (în care s-a pronunțat decizia nr. 89/2008 a Curții de Apel Suceava casată prin decizia nr. 633/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7569/1/2008). Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2013, la cererea intimaților cauza a fost repusă pe rol. La termenul de judecată din 17 mai 2013, pârâta a reiterat excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, solicitat respingerea cererii pentru autorizarea convocării unei adunări generale ordinare a acționarilor ca inadmisibilă, întrucât societatea se află în procedura falimentului și este dizolvată.

A susținut că această excepție a fost invocată din oficiu de Tribunalul Cluj și admisă, într-o cauză similară, cu aceleași părți, care avea același obiect, respectiv Dosarul nr. 2788/40/2009. Reclamanții intimați au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a interesului, arătând că la data promovării acțiunii societatea nu era în lichidare, astfel că cererea îndeplinea condițiile prevăzute de lege; că odată câștigate acestea nu mai pot fi pierdute și totodată, au invocat excepția nulității apelului. Prin decizia nr. 26 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

A fost admis apelul declarat de pârâta SC A. SA BOTOȘANI prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență B.S., împotriva încheierii nr. 956 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2777/40/2009. A fost schimbată în totalitate sentința apelată în sensul că a fost admisă excepția lipsei de interes și, în consecință, a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă. Pentru a decide astfel, examinând, cu prioritate excepțiile invocate, instanța de apel, referitor la excepția nulității apelului, a reținut, în esență, că o astfel de sancțiune nu este reglementată de dispozițiile procesual civile, în condițiile în care art. 292 alin. (2) C. proc.

civ. prevede ipoteza nemotivării apelului și pe care nu o sancționează, arătând doar că instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Raportat la prevederile art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instanța de control judiciar a apreciat că acționarii SC A. SA, în procentul de minim 5% din numărul acțiunilor, au legitimare procesuală activă în speță, cererea fiind formulată de acționarii ce dețin peste 60% din capitalul social, astfel că aceștia își justifică prin procentul de acțiuni deținute calitatea procesuală activă. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, că interesul trebuie să îndeplinească cerința actualității, această condiție impunându-se a fi menținută pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

S-a reținut că în speță reclamanții urmăresc convocarea unei ședințe a adunării generale a acționarilor, în vederea punerii în discuție a unor probleme ce țin de activitatea SC A. SA. Instanța a constatat că prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC A. SA. Astfel, după acest moment, persoana juridică nu mai poate face acte sau operațiuni noi, ci numai acte juridice și operațiuni necesare lichidării, debitorul fiind desesizat, în sensul că masa activă, acea parte a patrimoniului său care este supusă lichidării în vederea îndestulării creditorilor, este gestionată de lichidator.

Or, voința societății, astfel cum aceasta este formată în cadrul adunării generale a asociaților, este suprimată în aceste condiții, hotărârile privitoare la lichidare fiind date în competența adunării creditorilor debitorului falit, așa cum rezultă din prevederile art. 116-art. 118 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, adunarea creditorilor nu mai poate delibera în legătură cu chestiunile ce țin de activitatea SC A. SA, astfel că cererea acționarilor formulată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 s-a apreciat ca fiind lipsită de efecte practice, în condițiile în care aceasta nu mai are competența de a delibera în ceea ce privește operațiunile lichidării.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. și V.A. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, după un scurt istoric al cauzei, reclamanții susțin, în esență, nelegalitatea hotărârii atacate întrucât: 1. Deși au invocat nulitatea cererii de apel motivat de faptul că nu este menționat numărul de sentință, dar nici motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, lipsuri ce se sancționează cu nulitatea apelului și decăderea din probe potrivit dispozițiilor art. 287 pct. 2, pct. 3 și pct. 4 C. proc.

civ., instanța Ie-a respins favorizând practic neglijența și pasivitatea părții adverse. 2. Instanța și-a încălcat propria hotărâre atunci când a judecat cauza fără să fi fost soluționat irevocabil Dosarul nr. 2397/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărui soluție ar fi avut o înrâurire esențială în prezenta cauză, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. 3. Apelanta, susțin recurenții, a fost reprezentată nelegal de către avocat A.C., apărător care se afla într-un grav conflict de interese în prezenta cauza motivat de faptul că și-a procurat într-un cadru nelegal bunuri aparținând acestei societăți care sunt litigioase și exced procedurii de înstrăinare și mai ales de dobândire de către acesta.

4. Instanța a judecat cauza numai pe excepția lipsei de interes a reclamanților, apreciind că interesul acestora nu mai este actual, după deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, deși apreciază recurenții, raportul juridic de drept procesual dintre părți nu s-a finalizat existând mai multe litigii ce privesc reformarea mai multor hotărâri și chiar a însăși hotărârii de faliment, respectiv încheierea nr. 159/2010. În acest sens au opus părții adverse hotărâri ale instanțelor privind judecarea pe fond a cauzei care atesta că reclamanții unicii acționari ai societății.

Așadar, deși au invocat autoritatea de lucru judecat, cuprinsă în hotărârile menționate, curtea a nesocotit-o considerând că nici acest element, dar și faptul că încheierea nr. 159/2010 ce se afla în procedura de revizuire nu prezintă relevanță cauzei în condițiile în care efectele acestei excepții sunt paralizate atât de hotărârile invocate, dar mai ales de acțiunile în curs, care denotă că raportul juridic de drept procesual dintre părți nu este încheiat (așa cum vrea să sugereze instanța de apel), iar acesta include și hotărârea de deschidere a procedurii de faliment. Intimata-pârâtă SC A. SA a formulat întâmpinare prin a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat. Cu titlu preliminar, se impune precizarea că dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. stipulează faptul că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Aceste dispoziții lasă instanței un drept de apreciere asupra oportunității luării măsurii de suspendare a judecății, atribut exclusiv al instanței de judecată afirmând posibilitatea, iar nu obligativitatea suspendării judecății cauzei. Înalta Curte apreciază că, în speță, nu se impune suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea recursului promovat SC A. SA împotriva sentinței nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava prin care a fost anulată încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, iar invocarea dispozițiilor art. 311 C. proc.

civ. în argumentarea cererii de suspendare, este lipsită de justificare, în condițiile în care, textul de lege menționat vizează judecata în recurs, prevederile sale neputând fi extinse prin analogie. Distinct de cele reținute, nu este de înlăturat faptul că prin încheierea nr. 12 din 16 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă a fost suspendată provizoriu executarea sentinței nr. 112 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 13383/86/2012* (prin care a fost admisă cererea de revizuire a încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC A. SA), până la soluționarea cererii de suspendare de către instanța de recurs.

Analizând decizia atacată, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs și apărările intimatei, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. „în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”. În raport de prevederile evocate, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, instanța de control judiciar a respins în mod legal excepția nulității apelului invocată de reclamanți în urma recalificării căii de atac, reținând totodată, aplicabilitatea art. 84 C. proc.

civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită”. În mod legal instanța de apel a respins excepția nulității mandatului avocatului A.C., motivat de împrejurarea că dispozițiile legale invocate de reclamanți M.I., H.A., G.P., respectiv dispozițiile art. 1309 C. civ. nu sunt aplicabile, întrucât nulitatea se referă la contractual prin care s-au cedat drepturi litigioase și, de asemenea, nu s-a prezentat un caz de conflict de interese raportat la art. 242 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat. Totodată, instanța a respins cu justețe excepția lipsei calității de reprezentant, întrucât apărătorul ales al pârâtei, avocat A.C., avea calitate de reprezentant conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fiind nefondate și criticile recurenților formulate sub acest aspect.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. În speță, deși recurenții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât recurenții nu au arătat în ce constă greșita interpretare a actului juridic dedus judecății în sensul textului legal evocat, cu atât mai mult cu cât cauza a fost soluționată pe excepția lipsei de interes. Este știut că, în sistemul nostru de drept, interesul reprezintă o condiție de exercițiu a acțiunii civile, folosul practic pe care trebuie să-l aibă o parte pentru a fi justificată punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, direct, actual și trebuie să existe pe tot parcursul derulării procesului.

În speță, instanța de control judiciar a reținut în mod legal că reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. și V.A. nu justifică interes legitim, dat fiind că prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC A. SA, iar după acest moment, persoana juridică nu mai poate face acte sau operațiuni noi, ci numai acte juridice și operațiuni necesare lichidării, debitorul fiind desesizat, în sensul că masa activă, acea parte a patrimoniului său care este supusă lichidării în vederea îndestulării creditorilor, este gestionată de lichidator.

Momentul deschiderii procedurii falimentului împotriva pârâtei SC A. SA Botoșani marchează transferul controlului de la acționari la creditori, întrucât lichidarea nu se realizează în interesul acționarilor, ci în interesul creditorilor.

Așa fiind, problema juridică corect analizată de instanța de apel a fost aceea dacă reclamanții justifică un interes actual în contextul procesual existent, raportat la datele concrete ale speței, iar simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția adoptată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către aceștia (presupusa autoritate de lucru judecat de care aceștia se prevalează în raport de existența unor litigii purtate între aceleași părți, dar având obiect diferit, relevanța pe care o atribuie reclamanții soluționării cu prioritate a cererii de revizuire a sentinței nr. 159 din 20 decembrie 2010 etc.) sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății în sensul art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și nici nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe aplicarea greșită a legii. În speță, reclamanții urmăresc convocarea unei ședințe a adunării generale a acționarilor, în vederea punerii în discuție a unor probleme ce țin de activitatea SC A. SA, or, în etapa falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării adunării generale a acționarilor în vederea modificării actului constitutiv de către aceștia, toate operațiunile fiind orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor, împrejurare ce are consecințe directe asupra interesului reclamanților. Aceasta întrucât, voința societății, astfel cum aceasta este formată în cadrul adunării generale a asociaților, este suprimată în aceste condiții, hotărârile privitoare la lichidare fiind date în competența adunării creditorilor debitorului falit, așa cum rezultă din prevederile art. 116-art.

118 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Așa fiind, adunarea creditorilor nu mai poate delibera în legătură cu chestiunile ce țin de activitatea SC A. SA, iar cererea acționarilor (recurenților-reclamanți) formulată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței apare ca fiind lipsită de efecte practice, în condițiile în care aceasta nu mai are competența de a delibera în ceea ce privește operațiunile lichidării. Nu în ultimul rând, susținerile vizând calitatea procesuală activă a reclamanților, nu se justifică în raport de soluția adoptată de instanța de apel, aceea de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și față de corecta soluționare a cauzei de către instanța de control judiciar pe excepția lipsei de interes.

În raport de cele reținute, Înalta Curte, constată că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și invocat de reclamanți nu-și găsește incidența, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, instanța de apel dând o corectă eficiență dispozițiilor legale aplicabile speței. Pentru toate argumentele care preced, înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V.

și V.A. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. și V.A. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2014.