ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la

Tribunalul Botoșani reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A.,

B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F.,

I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M.,

P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ș.N., Ș.G., T.M., T.M., U.V.

și V.A. au solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 119 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990, să autorizeze convocarea adunării generale extraordinare a

SC A.E. SA să aprobe ordinea de zi propusă, să stabilească data de referință cu

4 zile înainte de data stabilită pentru ținerea adunării generale, să

stabilească data ținerii adunării generale propunând ca data ținerii adunării

să fie stabilită în termen de maxim 45 de zile de la data pronunțării

încheierii asupra cererii și să stabilească persoana care va prezida adunarea

generală propunând în acest sens pe acționarul M.l.

Ordinea de zi

propusă a vizat aprobarea divizării societății, schimbarea sediului social al

societății, conversia acțiunilor din acțiuni nominative în acțiuni la purtător

și stabilirea formei materiale a acțiunilor la purtător precum și data limită

de tipărire și de predare a acestora.

Prin încheierea

nr. 957 din 6 octombrie 2009, Tribunalului Botoșani a admis acțiunea

reclamanților.

Împotriva

acestei încheieri a declarat apel pârâta SC A.E. SA în această etapă

procesuală, prin încheierea nr. 1597 din 6 mai 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia

civilă nr. 172 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a

desființat încheierea civilă nr. 957 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului

Botoșani și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj cu îndrumarea

de a proceda la o rejudecare a pricinii, reținându-se în esență că prima

instanță a soluționat cauza fără a realiza o cercetare efectivă a fondului

litigiului.

Prin sentința

comercială nr. 3931/2011, Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea reclamanților.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010,

Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă

simplificată împotriva pârâtei SC A. SA fiind desemnat în calitate de lichidator

judiciar C.l.l. B.S. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1637

din 11 mai 2011 a Curții de Apel Suceava.

A reținut

tribunalul că reclamanții nu își mai justifică calitatea procesuală activă de

vreme ce față de pârâtă s-a deschis procedura falimentului în formă

simplificată, împrejurare în care drepturile acționarilor pot fi exercitate

doar de către administratorul special desemnat în condițiile Legii nr. 85/2006

iar întreaga activitate pe care debitoarea o derulează se circumscrie scopului

de acoperire a pasivului și recuperare a creanțelor în favoarea creditorilor,

dispozițiile Legii nr. 31/1990 de care s-au prevalat reclamanții nemaifiind

aplicabile din momentul intrării debitoarei în faliment.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin decizia

civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul reclamanților și a menținut în întregime sentința

comercială nr. 3931 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 16 iunie

2011.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că momentul deschiderii

procedurii falimentului împotriva pârâtei marchează transferul controlului de

la acționari la creditori arătând că argumentele de fapt și de drept reliefate

prin sentința apelată sunt corecte, însă acestora trebuia să li se dea

relevanță din perspectiva unei alte condiții de exercitare a acțiunii civile și

anume cea a interesului, iar nu a calității procesuale active. Aceasta întrucât

în etapa falimentului nu mai este posibilă modificarea actului constitutiv în

sensul dorit de apelanți (divizare, schimbare sediu, conversie acțiuni), ci

toate operațiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în

vederea satisfacerii creanțelor creditorilor. Ca atare, lichidarea nu se

realizează în interesul acționarilor cum în mod greșit pretind apelanții, ci în

interesul creditorilor.

Instanța de

apel a respins criticile reclamanților ce vizau faptul că soluția asupra căreia

s-a oprit instanța de fond contravine îndrumărilor date de instanța de apel cu

ocazia desființării primei sentințe și trimiterii cauzei spre rejudecare

arătând că ivirea stării de insolvență a avut loc după momentul soluționării apelului

și nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât determină schimbări majore

atât în ce privește reprezentarea societății cât și în privința regulilor după

care se conduce o astfel de societate motiv pentru care nu putea să procedeze

la analizarea pe fond a cererii fără a analiza efectele pe care normele

speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce asupra situației pârâtei și asupra

demersului judiciar inițiat de reclamanți.

Totodată,

instanța de apel a înlăturat apărarea reclamanților potrivit căreia aceștia

aveau obligația să își justifice calitatea procesuală activă doar la momentul

investirii instanței de judecată deoarece condițiile de exercitare a acțiunii

civile trebuie îndeplinite pe tot parcursul judecății.

Concluzionând,

instanța de apel a reținut că deși acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca

lipsită de interes, nu se justifică admiterea căii de atac a apelului deoarece

apelanții nu ar obține nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de

soluții, acțiunea acestora urmând a fi respinsă tot în temeiul unei excepții

peremptorii de fond, respectiv cea a lipsei de interes în loc de cea a lipsei

calității procesuale active a reclamanților.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E.,

B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V.,

H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M.H.,

O.E., P.V., P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ș.N.,

Ș.G.,

T.M., T.M., U.V. și V.A.

pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la prima instanță.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc. civ., recurenții au

arătat că instanța de apel a ignorat criticile formulate de aceștia pe fondul

cauzei și reținând că respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității

procesuale active este greșită, în loc să îndrepte greșeala trimițând cauza

spre rejudecare cu îndrumările cuvenite, adjudecat cauza pe excepția lipsei de

interes, excepție ce nu făcea obiectul apelului.

Prin cea de a

doua critică, subsumată motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., recurenții au susținut în esență, că instanța a pronunțat o soluție

nelegală, judecând cauza fără să analizeze motivele de ape,l și fără să

soluționeze aspectele importante legate de cauza dedusă judecății.

Recurenții au

arătat că atât tribunalul cât și curtea de apel ar fi putut soluționa cererea

pe fond fără nici un impediment însă acestea, soluționând cererea pe excepție,

le-au încălcat accesul la justiție.

Totodată, au

precizat că în apel au criticat soluția instanței de fond ce a vizat excepția

lipsei calității procesuale active dar instanța de apel, deși a reținut

nelegalitatea. sentinței apelate, a pronunțat o soluție greșită, invocând din

oficiu o excepție care nu a făcut obiectul apelului și anume excepția lipsei de

interes.

În acest

context s-a susținut că atât tribunalul cât și instanța de apel au pronunțat

hotărâri nelegale întrucât au analizat o situație apărută ca urmare a

declanșării procedurii de lichidare arătând totodată că în cauză nu se

justifică incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Analizând

criticile deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul reclamanților să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Observând considerentele deciziei criticate se

constată că aceasta

cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că

a răspuns criticilor formulate de reclamanți în cadrul controlului de

netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de

atac, astfel încât hotărârea pronunțată respectă exigențele art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., cu consecința înlăturării criticii formulate sub acest aspect.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.”

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, recurenții au pus în discuție faptul că, deși instanța

de apel a reținut că respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității

procesuale active este greșită, a pronunțat, de asemenea, o soluție greșită,

fondată pe excepția lipsei de interes.

Această critică

este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât instanța de apel nu a modificat

soluția primei instanțe, ci dimpotrivă a considerat că argumentele de fapt și

de drept reliefate prin sentința apelată sunt corecte, reținând că hotărârea

primei instanțe, ca mod de soluționare a litigiului este corectă (chiar dacă a

avut în vedere și alte considerente.

Se apreciază,

ca nefondată, și critica formulată în legătură cu faptul că instanța de apel a

pronunțat o soluție nelegală, judecând cauza pe excepție, fără să analizeze

motivele de apel și fără să soluționeze aspectele importante legate de cauza

dedusă judecății. Instanța de apel în mod corect a reținut că în etapa

falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării adunării generale a

acționarilor în vederea modificării actului constitutiv în sensul dorit de

reclamanți ci toate operațiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea

averii pârâtei în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor, această

situație având consecințe directe asupra interesului actual al reclamanților în

susținerea acțiunii.

Nu se justifică

nici critica reclamanților conform căreia instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală întrucât a analizat o situație apărută ulterior, ca urmare a

declanșării procedurii de lichidare, în condițiile în care în cauză nu se

justifică incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Critica este

neîntemeiată întrucât instanța de apel nu a procedat la suspendarea judecării

cauzei în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 ci a

reținut în mod corect că ivirea stării de insolvență a avut loc după momentul

soluționării apelului și nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât

determină schimbări majore atât în ce privește reprezentarea societății cât și

în privința regulilor după care se conduce o astfel de societate.

În acest

context tribunalul nu putea să procedeze la analiza pe fond a cererii fără a

analiza efectele pe care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce

asupra situației pârâtei și asupra demersului judiciar inițiat de reclamanți.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACF.STE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A.,

B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F.,

I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M.,

P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ș.N., Ș.G., T.M., T.M., U.V.

și V.A. împotriva deciziei civile nr. 15/2012 din 27 ianuarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.