ÎCCJ, decizie (scj.ro #82792)

. Deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată. Acțiune formulată în temeiul dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților Index alfabetic: obligație de a face - autorizare convocare AGA - excepția lipsei calității procesuale active - excepția lipsei de interes - faliment Legea nr. 31/1990, art. 119 alin. (3) Legea nr. 85/2006 Potrivit dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea.

Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută la art. 123 alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va prezida. O astfel de acțiune nu mai poate fi formulată de către asociații debitoarei după deschiderea procedurii falimentului, întrucât în această etapă nu mai este posibilă modificarea actului constitutiv, toate operațiunile fiind orientate exclusiv către lichidarea averii debitoarei în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403 din 5 februarie 2013 Prin cererea introdusă la Tribunalul Botoșani reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ș.N., Ș.G., T.M., T.M., U.V.

și V.A. au solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, să autorizeze convocarea adunării generale extraordinare a SC A.E. SA, să aprobe ordinea de zi propusă, să stabilească data de referință cu 4 zile înainte de data stabilită pentru ținerea adunării generale, să stabilească data ținerii adunării generale propunând ca data ținerii adunării să fie stabilită în termen de maxim 45 de zile de la data pronunțării încheierii asupra cererii și să stabilească persoana care va prezida adunarea generală propunând în acest sens pe acționarul M.I. Ordinea de zi propusă a vizat aprobarea divizării societății, schimbarea sediului social al societății, conversia acțiunilor din acțiuni nominative în acțiuni la purtător și stabilirea formei materiale a acțiunilor la purtător, precum și data limită de tipărire și de predare a acestora.

Prin încheierea nr. 957 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea reclamanților. Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC A.E. SA. În această etapă procesuală, prin încheierea nr. 1597 din 6 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj. Prin decizia civilă nr. 172 din 15.11.2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a desființat încheierea civilă nr. 957 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj cu îndrumarea de a proceda la o rejudecare a pricinii, reținându-se, în esență, că prima instanță a soluționat cauza fără a realiza o cercetare efectivă a fondului litigiului.

Prin sentința comercială nr. 3931/2011, Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea reclamanților. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 159 din 20.12.2010, Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva pârâtei SC A.E. SA fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C.I.I. B.S. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1637 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Suceava.

A reținut tribunalul că reclamanții nu își mai justifică calitatea procesuală activă de vreme ce față de pârâtă s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată, împrejurare în care drepturile acționarilor pot fi exercitate doar de către administratorul special desemnat în condițiile Legii nr. 85/2006, iar întreaga activitate pe care debitoarea o derulează se circumscrie scopului de acoperire a pasivului și recuperare a creanțelor în favoarea creditorilor, dispozițiile Legii nr. 31/1990 de care s-au prevalat reclamanții nemaifiind aplicabile din momentul intrării debitoarei în faliment. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamanților și a menținut în întregime sentința comercială nr. 3931 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 16 iunie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că momentul deschiderii procedurii falimentului împotriva pârâtei marchează transferul controlului de la acționari la creditori arătând că argumentele de fapt și de drept reliefate prin sentința apelată sunt corecte, însă acestora trebuia să li se dea relevanță din perspectiva unei alte condiții de exercitare a acțiunii civile și anume cea a interesului, iar nu a calității procesuale active.

Aceasta întrucât în etapa falimentului nu mai este posibilă modificarea actului constitutiv în sensul dorit de apelanți (divizare, schimbare sediu, conversie acțiuni), ci toate operațiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor. Ca atare, lichidarea nu se realizează în interesul acționarilor cum în mod greșit pretind apelanții, ci în interesul creditorilor.

Instanța de apel a respins criticile reclamanților ce vizau faptul că soluția asupra căreia s-a oprit instanța de fond contravine îndrumărilor date de instanța de apel cu ocazia desființării primei sentințe și trimiterii cauzei spre rejudecare arătând că ivirea stării de insolvență a avut loc după momentul soluționării apelului și nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât determină schimbări majore atât în ce privește reprezentarea societății cât și în privința regulilor după care se conduce o astfel de societate, motiv pentru care nu putea să procedeze la analizarea pe fond a cererii fără a analiza efectele pe care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce asupra situației pârâtei și asupra demersului judiciar inițiat de reclamanți.

Totodată, instanța de apel a înlăturat apărarea reclamanților potrivit căreia aceștia aveau obligația să își justifice calitatea procesuală activă doar la momentul investirii instanței de judecată, deoarece condițiile de exercitare a acțiunii civile trebuie îndeplinite pe tot parcursul judecății. Concluzionând, instanța de apel a reținut că deși acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca lipsită de interes, nu se justifică admiterea căii de atac a apelului, deoarece apelanții nu ar obține nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de soluții, acțiunea acestora urmând a fi respinsă tot în temeiul unei excepții peremptorii de fond, respectiv cea a lipsei de interes în loc de cea a lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ș.N., Ș.G., T.M., T.M., U.V. și V.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

recurenții au arătat că instanța de apel a ignorat criticile formulate de aceștia pe fondul cauzei și reținând că respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesuale active este greșită, în loc să îndrepte greșeala trimițând cauza spre rejudecare cu îndrumările cuvenite, a judecat cauza pe excepția lipsei de interes, excepție ce nu făcea obiectul apelului. Prin cea de a doua critică, subsumată motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții au susținut, în esență, că instanța a pronunțat o soluție nelegală, judecând cauza fără să analizeze motivele de apel și fără să soluționeze aspectele importante legate de cauza dedusă judecății. Recurenții au arătat că atât tribunalul cât și curtea de apel ar fi putut soluționa cererea pe fond fără nici un impediment însă acestea, soluționând cererea pe excepție, le-au încălcat accesul la justiție.

Totodată, au precizat că în apel au criticat soluția instanței de fond ce a vizat excepția lipsei calității procesuale active, dar instanța de apel, deși a reținut nelegalitatea sentinței apelate, a pronunțat o soluție greșită, invocând din oficiu o excepție care nu a făcut obiectul apelului, și anume excepția lipsei de interes. În acest context s-a susținut că atât tribunalul cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri nelegale întrucât au analizat o situație apărută ca urmare a declanșării procedurii de lichidare arătând totodată că în cauză nu se justifică incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Analizând criticile deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că acestea sunt nefondate, recursul reclamanților fiind respins, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor formulate de reclamanți în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac, astfel încât hotărârea pronunțată respectă exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cu consecința înlăturării criticii formulate sub acest aspect. Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.” Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenții au pus în discuție faptul că, deși instanța de apel a reținut că respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesuale active este greșită, a pronunțat de asemenea o soluție greșită, fondată pe excepția lipsei de interes. Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât instanța de apel nu a modificat soluția primei instanțe, ci dimpotrivă a considerat că argumentele de fapt și de drept reliefate prin sentința apelată sunt corecte, reținând că hotărârea primei instanțe, ca mod de soluționare a litigiului, este corectă, chiar dacă a avut în vedere și alte considerente.

Se apreciază ca nefondată și critica formulată în legătură cu faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, judecând cauza pe excepție, fără să analizeze motivele de apel și fără să soluționeze aspectele importante legate de cauza dedusă judecății. Instanța de apel în mod corect a reținut că în etapa falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării adunării generale a acționarilor în vederea modificării actului constitutiv în sensul dorit de reclamanți ci toate operațiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor, această situație având consecințe directe asupra interesului actual al reclamanților în susținerea acțiunii.

Nu se justifică nici critica reclamanților conform căreia instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a analizat o situație apărută ulterior, ca urmare a declanșării procedurii de lichidare, în condițiile în care în cauză nu se justifică incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Critica este neîntemeiată întrucât instanța de apel nu a procedat la suspendarea judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, ci a reținut în mod corect că ivirea stării de insolvență a avut loc după momentul soluționării apelului și nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât determină schimbări majore atât în ce privește reprezentarea societății, cât și în privința regulilor după care se conduce o astfel de societate.

În acest context, tribunalul nu putea să procedeze la analiza pe fond a cererii fără a analiza efectele pe care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce asupra situației pârâtei și asupra demersului judiciar inițiat de reclamanți. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul.