ÎCCJ, decizie (scj.ro #82792)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82792) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

. Deschiderea

procedurii falimentului în formă simplificată. Acțiune

formulată în temeiul dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr.

31/1990. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Funcționarea societăților

Index alfabetic:

obligație de a face

- autorizare

convocare AGA

-

excepția lipsei calității procesuale active

-

excepția lipsei de interes

-

faliment

Legea

nr. 31/1990, art. 119 alin. (3)

Legea

nr. 85/2006

Potrivit

dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în cazul în care

consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă

adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu

citarea consiliului de administrație, respectiv a directoratului, va putea

autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care

au formulat cererea. Prin aceeași încheiere instanța aprobă

ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută

la art. 123 alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre

acționari, persoana care o va prezida.

O

astfel de acțiune nu mai poate fi formulată de către

asociații debitoarei după deschiderea procedurii falimentului,

întrucât în această etapă nu mai este posibilă modificarea actului

constitutiv, toate operațiunile fiind orientate exclusiv către

lichidarea averii debitoarei în vederea satisfacerii creanțelor

creditorilor.

Secția a II-a

civilă, Decizia nr. 403

din 5 februarie 2013

Prin

cererea  introdusă la Tribunalul Botoșani reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A.,

B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M.,  D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A.,

I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V.,

P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ș.N.,

Ș.G., T.M., T.M., U.V. și V.A. au solicitat instanței, în

temeiul dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, să

autorizeze convocarea adunării generale extraordinare a SC A.E. SA,

să aprobe ordinea de zi propusă, să stabilească data de

referință cu 4 zile înainte de data stabilită pentru

ținerea adunării generale, să stabilească data ținerii

adunării generale propunând ca data ținerii adunării să fie

stabilită în termen de maxim 45 de zile de la data pronunțării încheierii

asupra cererii și să stabilească persoana care va prezida

adunarea generală propunând în acest sens pe acționarul M.I.

Ordinea de

zi propusă a vizat aprobarea divizării societății,

schimbarea sediului social al societății, conversia acțiunilor din

acțiuni nominative în acțiuni la purtător și stabilirea

formei materiale a acțiunilor la purtător, precum și data

limită de tipărire și de predare a acestora.

Prin încheierea

nr. 957 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel pârâta SC A.E. SA. În această etapă

procesuală, prin încheierea nr. 1597 din 6 mai 2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării

cauzei la Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia

civilă nr. 172 din 15.11.2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a

desființat încheierea civilă nr. 957 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj

cu îndrumarea de a proceda la o rejudecare a pricinii, reținându-se, în

esență, că prima instanță a soluționat cauza

fără a realiza o cercetare efectivă a fondului litigiului.

Prin

sentința comercială nr. 3931/2011, Tribunalul Comercial Cluj a

respins cererea reclamanților.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 159

din 20.12.2010, Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii falimentului

în formă simplificată împotriva pârâtei SC A.E. SA fiind desemnat în

calitate de lichidator judiciar C.I.I. B.S. Această hotărâre a

rămas irevocabilă prin decizia  nr. 1637 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Suceava.

A

reținut tribunalul că reclamanții nu își mai justifică

calitatea procesuală activă de vreme ce față de pârâtă

s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată, împrejurare

în care drepturile acționarilor pot fi exercitate doar de către

administratorul special desemnat în condițiile Legii nr. 85/2006, iar

întreaga activitate pe care debitoarea o derulează se circumscrie scopului

de acoperire a pasivului și recuperare a creanțelor în favoarea

creditorilor, dispozițiile Legii nr. 31/1990 de care s-au prevalat

reclamanții nemaifiind aplicabile din momentul intrării debitoarei în

faliment.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

Prin

decizia civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul

reclamanților și a menținut în întregime sentința

comercială nr. 3931 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la

data de 16 iunie 2011.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în

esență, că momentul deschiderii procedurii falimentului

împotriva pârâtei marchează transferul controlului de la acționari la

creditori arătând că argumentele de fapt și de drept reliefate

prin sentința apelată sunt corecte, însă acestora trebuia

să li se dea relevanță din perspectiva unei alte condiții

de exercitare a acțiunii civile și anume cea a interesului, iar nu a

calității procesuale active. Aceasta întrucât în etapa falimentului

nu mai este posibilă modificarea actului constitutiv în sensul dorit de

apelanți (divizare, schimbare sediu, conversie acțiuni), ci toate

operațiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei

în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor. Ca atare, lichidarea nu

se realizează în interesul acționarilor cum în mod greșit

pretind apelanții, ci în interesul creditorilor.

Instanța

de apel a respins criticile reclamanților ce vizau faptul că

soluția asupra căreia s-a oprit instanța de fond contravine

îndrumărilor date de instanța de apel cu ocazia

desființării primei sentințe și trimiterii cauzei spre

rejudecare arătând că ivirea stării de insolvență a

avut loc după momentul soluționării apelului și nu putea fi

ignorată de către tribunal întrucât determină schimbări

majore atât în ce privește reprezentarea societății cât și

în privința regulilor după care se conduce o astfel de societate,

motiv pentru care nu putea să procedeze la analizarea pe fond a cererii fără

a analiza efectele pe care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce

asupra situației pârâtei și asupra demersului judiciar inițiat

de reclamanți.

Totodată,

instanța de apel a înlăturat apărarea reclamanților

potrivit căreia aceștia aveau obligația să își

justifice calitatea procesuală activă doar la momentul investirii

instanței de judecată, deoarece condițiile de exercitare a

acțiunii civile trebuie îndeplinite pe tot parcursul judecății.

Concluzionând,

instanța de apel a reținut că deși acțiunea

reclamanților trebuia respinsă ca lipsită de interes, nu se

justifică admiterea căii de atac a apelului, deoarece apelanții

nu ar obține nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de

soluții, acțiunea acestora urmând a fi respinsă tot în temeiul

unei excepții peremptorii de fond, respectiv cea a lipsei de interes în

loc de cea a lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.E., A.C., A.E., B.M.C.,

B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M.,  D.S., F.E., G.D.,

G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I.,

O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N.,

S.C., S.E., Ș.N., Ș.G., T.M., T.M., U.V. și V.A. pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În

argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenții au arătat că instanța de apel a ignorat criticile

formulate de aceștia pe fondul cauzei și reținând că

respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității

procesuale active este greșită, în loc să îndrepte greșeala

trimițând cauza spre rejudecare cu îndrumările cuvenite, a judecat

cauza pe excepția lipsei de interes, excepție ce nu făcea

obiectul apelului.

Prin

cea de a doua critică, subsumată motivului de recurs prevăzut de

pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții au susținut, în

esență, că instanța a pronunțat o soluție

nelegală, judecând cauza fără să analizeze motivele de apel

și fără să soluționeze aspectele importante legate de

cauza dedusă judecății.

Recurenții

au arătat că atât tribunalul cât și curtea de apel ar fi putut

soluționa cererea pe fond fără nici un impediment însă

acestea, soluționând cererea pe excepție, le-au încălcat accesul

la justiție.

Totodată,

au precizat că în apel au criticat soluția instanței de fond ce

a vizat excepția lipsei calității procesuale active, dar

instanța de apel, deși a reținut nelegalitatea sentinței

apelate, a pronunțat o soluție greșită, invocând din oficiu

o excepție care nu a făcut obiectul apelului, și anume

excepția lipsei de interes.

În

acest context s-a susținut că atât tribunalul cât și

instanța de apel au pronunțat hotărâri nelegale întrucât au

analizat o situație apărută ca urmare a declanșării

procedurii de lichidare arătând totodată că în cauză nu se

justifică incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Analizând

criticile deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte a constatat că acestea sunt nefondate, recursul reclamanților

fiind respins, pentru următoarele considerente:

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Observând

considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde

motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor

formulate de reclamanți în cadrul controlului de netemeinicie și

nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac, astfel

încât hotărârea pronunțată respectă exigențele art.

261 pct. 5 C. proc. civ., cu consecința înlăturării criticii

formulate sub acest aspect.

Modificarea

sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.”

Din

perspectiva acestui motiv de recurs, recurenții au pus în discuție

faptul că, deși instanța de apel a reținut că

respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității

procesuale active este greșită, a pronunțat de asemenea o

soluție greșită, fondată pe excepția lipsei de

interes.

Această

critică este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât

instanța de apel nu a modificat soluția primei instanțe, ci

dimpotrivă a considerat că argumentele de fapt și de drept

reliefate prin sentința apelată sunt corecte, reținând că

hotărârea primei instanțe, ca mod de soluționare a litigiului,

este corectă, chiar dacă a avut în vedere și alte considerente.

Se

apreciază ca nefondată și critica formulată în

legătură cu faptul că instanța de apel a pronunțat o

soluție nelegală, judecând cauza pe excepție, fără

să analizeze motivele de apel și fără să

soluționeze aspectele importante legate de cauza dedusă

judecății. Instanța de apel în mod corect a reținut că

în etapa falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării

adunării generale a acționarilor în vederea modificării actului

constitutiv în sensul dorit de reclamanți ci toate operațiunile sunt

orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii

creanțelor creditorilor, această situație având consecințe

directe asupra interesului actual al reclamanților în susținerea

acțiunii.

Nu se

justifică nici critica reclamanților conform căreia

instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a

analizat o situație apărută ulterior, ca urmare a

declanșării procedurii de lichidare, în condițiile în care în

cauză nu se justifică incidența prevederilor art. 36 din Legea

nr. 85/2006.

Critica este

neîntemeiată întrucât instanța de apel nu a procedat la suspendarea

judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr.

85/2006, ci a reținut în mod corect că  ivirea stării de

insolvență a avut loc după momentul soluționării

apelului și nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât

determină schimbări majore atât în ce privește reprezentarea

societății, cât și în privința regulilor după care se

conduce o astfel de societate. În acest context, tribunalul nu putea să

procedeze la analiza pe fond a cererii fără a analiza efectele pe

care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce asupra situației

pârâtei și asupra demersului judiciar inițiat de reclamanți.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a

respins ca nefondat recursul.