ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2927/2011

Ședința publică din 4 octombrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1095 din 11 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 5991/99/2009 al Tribunalului Iași, s ecția comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepției inadmisibilității acțiunii, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și în consecință s-a anulat cererea introdusă de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva pârâtelor SC L.T.Y. SRL și SC L.S.R. SRL Iași, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Iași și s-a respins cererea promovată de acest reclamant ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin acțiunea precizată ulterior, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Iași și Municipiul Iași au solicitat obligarea pârâtei SC L.S.R. SRL Iași la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului comercial situat administrativ în Iași, pentru perioada septembrie 2006 – iunie 2009, sumă la care se adaugă TVA și dobânda legală calculată până la data plății efective. S-a cerut obligarea pârâtei SC L.T.Y. SRL la plata sumei de 1.500.000 lei, plus TVA și dobânda legală cu titlu de contravaloarea lipsei de folosință a spațiului comercial situat în Iași , pentru perioada septembrie 2006 – iunie 2009. S-a susținut că pârâtele folosesc fără titlu imobilele anterior identificate, deoarece contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți în conformitate cu H.G.

nr. 505/1998 au fost declarate nule prin decizia nr. 449 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Iași, însă pârâtele refuză să le predea Consiliului Local Iași. Examinând cu prioritate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a constatat că reclamanții au îndeplinit procedura concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. și a respins ca nefondată această excepție. În privința excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului Iași, prima instanță a arătat că acest reclamant nu a dovedit că a dobândit un drept de proprietate, public sau privat asupra imobilelor în litigiu, deoarece prin Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 126 din 12 iulie 1997, spațiile comerciale au trecut în administrarea acestei autorități administrative locale și nu în proprietatea privată a Municipiului Iași.

Anterior evocatei hotărâri, imobilele au făcut parte din fondul locativ de stat fiind incluse în categoria spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, astfel încât în lipsa unui act de dispoziție al statului nu se poate reține că a operat o transmitere a dreptului de proprietate către Municipiul Iași, bunurile rămânând în proprietatea privată a Statului Român. Acest regim juridic rezultă inclusiv din prevederile H.G. nr. 505/1998 care a reglementat procedura de vânzare a spațiilor comerciale constituite din fondurile statului aflate în administrarea Consiliilor locale. De asemenea, s-a apreciat ca fiind întemeiată și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru exercitarea dreptului de a acționa în justiție, în privința reclamantului Consiliul Local al Municipiului Iași, cu motivarea că cererea de chemare în judecată a fost semnată de Primarul Municipiului Iași, de secretarul Municipiului și de un consilier juridic.

Primarul municipiului are calitatea de reprezentant al municipiului, dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 îi permis să împuternicească o persoană cu studii superioare din cadrul aparatului său de specialitate pentru a reprezenta interesele Consiliului local în justiție, dar o asemenea împuternicire nu a fost depusă conform art. 161 alin. (2) C. proc. civ. Reclamantul Consiliul Local Iași nu a adoptat o hotărâre pentru a-și însuși acțiunea, iar contractul de asistență juridică nr. 272/2009 a fost încheiat ulterior sesizării instanței și a vizat doar reprezentarea în instanță. În privința secretarului și consilierului juridic s-a reținut lipsa mandatului care să ateste o astfel de calitate.

Apelul formulat de reclamanți a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 12 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială. În argumentarea soluției, instanța de apel a reținut, în plus față de considerentele avute în vedere de tribunal, că prin HCL 5/1999, Primarul Municipiului Iași este împuternicit să reprezinte interesele Consiliului local exclusiv în litigiile având ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor, categorie din care nu face însă parte și prezenta cauză care privește contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor. De asemenea, împrejurarea că apărătorul ales a precizat că își însușește acțiunea nu are eficiență în condițiile în care nu a avut un mandat expres în acest sens.

Critica privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului Iași a fost înlăturată cu motivarea că HCL nr. 126/1997 a avut drept unic rezultat doar trecerea imobilelor în administrarea Consiliului local, dreptul de proprietate rămânând în patrimoniul privat al Statului Român. Referitor la motivele de apel privind nelegalitatea încheierilor din 2 februarie 2010 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita taxa judiciară de timbru cât și a celei din 22 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de reexaminare a acestei taxe de timbru, instanța de apel a arătat că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare a taxei de timbru are caracter irevocabil, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, fiind pronunțată într-o procedură specială, derogatorie, astfel încât nu este admisibilă invocarea acestor critici în conformitate cu art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Consiliul Local al Municipiului Iași și Municipiul Iași, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant, recurenții invocă faptul că Primarul Municipiului Iași este împuternicit prin HCL nr. 5/1999 să reprezinte în instanță Consiliul Local în litigiile care au legătură cu bunurile aflate în administrarea sau proprietatea consiliului sau să desemneze un funcționar sau un avocat care să-i reprezinte interesele, calitate în care a semnat acțiunea, fiind greșită interpretarea instanței de apel că acest act administrativ vizează doar litigiile privind proprietatea bunurilor.

De asemenea, potrivit art. 21 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 215/2001, primarul poate desemna o persoană cu studii superioare din cadrul aparatului de specialitate sau un avocat pentru reprezentarea intereselor unităților administrativ teritoriale și ale autorităților administrației publice locale. În consecință, susțin recurenții, mandatul acordat avocatului, are un caracter general, fiind aplicabile prevederile art. 68 alin. (3) C. proc. civ. În acest sens, după invocarea excepției, reclamantul Consiliului local a făcut dovada calității de reprezentant, în persoana avocatului ales și dovada neîndoielnică a însușirii acțiunii formulate și exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv prin achitarea taxei judiciare de timbru.

O altă critică vizează nelegalitatea deciziei în privința modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului Iași, în condițiile care prin HCL 126/1997 imobilele au fost trecute în patrimoniul Consiliului local al Municipiului Iași, astfel încât este eronată concluzia instanțelor anterioare care au stabilit calitatea de proprietar al bunurilor din litigiu în favoarea Statului Român. Această hotărâre nu a fost contestată astfel că nu se poate reține că în realitate trecerea s-a efectuat nu în patrimoniul ci doar în administrarea Consiliului local. Prin ultimul motiv de recurs se invocă faptul că s-a apreciat eronat prin decizia recurată că încheierile prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru și, respectiv s-a respins cererea de reexaminare, nu sunt supuse apelului.

De altfel, taxa de timbru stabilită inițial a fost contestată, iar prin încheierea din 5 octombrie 1999 tribunalul a admis cererea de reexaminare stabilind în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 că cererea este scutită de plata taxei de timbru. În aceste condiții este nelegală stabilirea unei noi taxe de timbru pentru aceleași pretenții. Pe de altă parte, soluționând apelul, prin încheierea din 29 noiembrie 2010, însăși instanța de apel a stabilit că acțiunea este scutită de taxă de timbru. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legal anterior menționate, Înalta Curte, constată că este fondat.

Astfel, cu privire la prima critică se va reține ca în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) art. 23 alin. (1) și (2), art. 36 și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, reprezentarea în justiție a drepturilor și intereselor juridice ale unității administrativ teritoriale și respectiv ale autorităților administrației publice locale, se exercită prin primar. Pe de altă parte prin HCL nr. 5 din 25 ianuarie 1999, Consiliul Local al Municipiului Iași a decis mandatarea Primarului Municipiului Iași pentru a reprezenta interesele acestei autorități administrative locale în litigiile privind patrimoniul consiliului local. În exercitarea acestui mandat, primarul a promovat și a semnat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, care ulterior – au încheiat un contract de asistență juridică, sens în care devin incidente și prevederile art. 68 alin. (3) C. proc.

civ. potrivit cărora ,,mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privință”. Prin urmare, nu se poate susține interpretarea instanțelor anterioare potrivit cărora prin HCL nr. 5 din 25 ianuarie 1999, Primarul a primit mandat să reprezinte interesele consiliului local, doar în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor - categorie din care nu face parte și prezenta cauză – deoarece ulterior invocării excepției acest reclamant a făcut dovada calității de reprezentant în persoana avocatului ales, precum și dovada însușirii acțiunii formulate. De altfel, pentru a înlătura orice dubiu în privința interpretării HCL nr. 5/1999 și a mandatului acordat, recurentul Consiliul Local a depus în recurs, ca act nou HCL 200 din 14 iunie 2011 prin care s-au ratificat cererile formulate în justiție în numele și interesul acestei autorități.

Totodată, se va reține cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs că și excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului Iași a fost greșit soluționată prin decizia recurată, critica fiind întemeiată și sub acest aspect. Astfel, reclamanții au susținut în mod constant, că imobilele din litigiu, pe care pârâtele le folosesc fără a avea un titlu valabil, sunt proprietatea privată a Municipiului Iași, potrivit HCL nr. 126/1997 și se află în administrarea Consiliului Local, care în conformitate cu art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale.

În acest context, în mod greșit ambele instanțe, fără a verifica această susținere au concluzionat, prin interpretarea unor acte normative în temeiul cărora s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare ale pârâtelor, ulterior anulate, că spațiile comerciale, au făcut și fac parte din patrimoniul privat al Statului Român. Cu privire la ultima critică, se observă că în conformitate cu art. 268 alin. (3) C. proc. civ., instanța este legată de încheierile interlocutorii care fără a hotărî cauza pregătesc dezlegarea ei.

Din această perspectivă rezultă că încheierea din 5 octombrie 2009 prin care tribunalul a admis cererea reclamanților pentru reexaminarea taxei judiciare de timbru și a constatat potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, că sunt legal scutiți de la plata acestei taxe, era obligatorie pentru instanță, care ulterior nu mai putea reveni asupra acestei dezlegări, prin stabilirea taxei judiciare de timbru, urmată de respingerea cererii de reexaminare a reclamanților, conform încheierilor din 2 și respectiv 22 februarie 2010. Ignorând această împrejurare, instanța de apel, deși reține corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 apelantele fiind legal scutite de la plata taxelor de timbru, respinge ca nefondată critica formulată de reclamantă în legătură cu acest aspect.

Prin urmare, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (3), soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță tribunalului având în vedere că ambele instanțe au soluționat procesul fără cercetarea în fond fiind necesară administrarea probelor și verificarea în concret a cererilor și apărărilor părților cu privire la fondul pretențiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI IAȘI și MUNICIPIUL IAȘI PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 12/2011 din 28 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.