ÎCCJ, decizie (scj.ro #82818)

Hotărâre arbitrală. Eroare materială. Cerere de îndreptare a erorii materiale, cuprinsă în hotărârea pronunțată în acțiunea în anulare. Condiții și efecte Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul Index alfabetic: cerere de îndreptare eroare materială - sentință arbitrală C. proc . civ ., art. 281, art. 281 3 , art. 362 alin. (2) Din economia prevederilor art. 362 C. proc . civ . reiese faptul că greșelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimbă fondul soluției, precum și greșelile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părți, formulată în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare, care face parte integrantă din hotărârea arbitrală.

În cazul în care eroarea materială provine de la instanța arbitrală și nu există o hotărâre arbitrală de îndreptare a acesteia, conform procedurii arbitrale, este corectă soluția de respingere a cererii de îndreptare a aceleiași erori materiale cuprinsă în dispozitivul hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1815 din 24 aprilie 2013 Notă : În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă Petenta SC A.C.T.I.

(România) SRL a formulat cerere, în temeiul art. 281 C. proc . civ ., prin care a solicitat îndreptarea dispozitivului sentinței civile nr. 6 din 18.01.2013 cu privire la suma la plata căreia a fost obligată în sensul corectării sumei indicate (287.879,79 lei) și înlocuirii acesteia cu suma identificată de expertul judiciar în „răspunsul la obligațiunile P.”, respectiv 278.879,79 lei, întrucât, prin raportare la succesiunea actelor procesuale întocmite și a probatoriului administrat, suma nu este corectă.

Analizând actele dosarului, Curtea de apel a constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281 C. proc . civ . care vizează îndreptarea unor erori materiale, cele învederate de către petentă considerându-le eventuale erori de judecată care nu pot fi soluționate decât cu ocazia exercitării căii de atac declarate împotriva hotărârii a cărei îndreptare se solicită, motiv pentru care, prin încheierea de ședință din 8 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 6 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. xx82/2/2010* în cauza privind pe reclamanta SC A.C.T.I.

(ROMÂNIA) SRL împotriva sentinței arbitrale nr. 282 din data de 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr. x0/2008, în contradictoriu cu pârâta SC P.R. SRL. Împotriva acestei încheieri, în temeiul art. 281 3 coroborat cu art. 299 alin. (1), art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc . civ ., a declarat recurs petenta SC A.C.T.I. SRL. Recurenta a susținut că instanța nu a răspuns argumentelor aduse cu privire la existența unei erori materiale în dispozitiv și a înlăturat de la aplicare art. 281 C. proc . civ . fără motivare și a solicitat modificarea încheierii recurate în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc . civ ., în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.

Recurenta a învederat că instanța arbitrală, pronunțând prima hotărâre (sentința arbitrată nr. 282/20.11.2009 - filele 72-74, dosar arbitraj nr. x0/2008, vol. III), a efectuat o primă eroare materială (matematică), în sensul că a inversat a doua și a treia cifră ale sumei identificate de expertul judiciar în ..răspunsul la obiecțiunile P." (278.879.79 lei), obligând în mod greșit A.C.T.I. la plata sumei de 287.879.70 lei, deși această sumă nu exista nicăieri în calcule. În acest sens, în chiar minuta sentinței arbitrale (fila 71, dosar arbitraj nr. x0/2008, vol. III) se consemnează că suma la plata căreia petenta este obligată către reclamanta-pârâtă P. este aceea menționată de expert, respectiv 278.870,70 lei.

Această contradicție între minuta sentinței arbitrale și sentința arbitrală însăși confirmă această primă eroare materială, aparținând instanței arbitrale și ulterior preluată de către instanța de rejudecare. În rejudecarea fondului, Curtea de Apel București a preluat din sentința arbitrală atât această cifră (287.879,79 lei), cât și pe cea a cheltuielilor de judecată (respectiv 31.515,52 lei). Această preluare reprezintă în opinia recurentei o eroare materială întrucât instanța s-a raportat la cifrele expertizate, dar le-a transcris în mod greșit. Astfel, chiar în eventualitatea în care Curtea de apel ar fi avut în vedere sumele stabilite prin „răspunsul la obiecțiunile P.", se impunea să se facă referire la suma de 278.870,79 lei, și nu la cea de 287.870,70 lei (care nu se regăsește în niciuna din „piesele" dosarului).

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a respins recursul pentru următoarele considerente: În raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc . civ ., se observă lesne că el a fost invocat în mod nefondat, deoarece încheierea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat cererile. Curtea găsește nefondat și motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc . civ . în condițiile în care, în cauza de față, nu rezultă că instanța ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Analizând încheierea atacată se constată că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii în raport de situația de fapt. Astfel, așa cum rezultă și din motivarea recursului, eroarea materială provine de la instanța arbitrală. Raționând în raport de lanțul erorilor materiale, mai întâi ar fi trebuit să se solicite și să se obțină îndreptarea erorii materiale de către instanța arbitrală și abia apoi să fie sesizată instanța statală. Dar competența și procedura de soluționare a unei cereri de îndreptare a unei hotărâri arbitrale se determină după regulile de la art. 362 alin. (2) C. proc . civ . În consecință, Curtea de apel a procedat corect respingând cererea de îndreptare a erorii materiale care, în speță, pornește încă de la instanța arbitrală și constă în diferențe între cuantumul sumei prevăzute în minuta întocmită de arbitri, față de dispozitivul sentinței arbitrale.

În lipsa unei hotărâri arbitrale care să prevadă că este vorba despre erori materiale, îndreptate conform procedurii arbitrale, prin încheierea atacată, instanța de judecată a respins în mod corect cererea formulată și a statuat legal că este vorba despre erori de judecată ce nu își pot găsi remediul decât în calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare. Având în vedere cele expuse mai sus, conform art. 312 C. proc . civ ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta

SC A.C.T.I. SRL

împotriva încheierii din 8 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă.