ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 840/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25.08.2016 Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis în parte cererea formulată și precizată de petenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București și Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2007; s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul alin. (5) al dispozitivului sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2007, în sensul că: în loc de "dispozitivul sentinței civile nr. 1365/26.11.2006", s-a consemnat "dispozitivul sentinței civile nr. 1365/26.10.2007" s-a respins în rest cererea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul constatând că omisiunea invocată de petentă nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 281 din C. proc. civ., neconstituind o simplă eroare materială comisă la tehnoredactarea hotărârii, a apreciat că se impune respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2007.

În ceea ce privește însă mențiunea din cuprinsul alin. (5) al dispozitivului sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2007 referitoare la data pronunțării sentinței civile nr. 1365 de către Tribunalul Timiș, instanța a apreciat-o ca întemeiată raportat la faptul că din cuprinsul acestei hotărâri reiese faptul că a fost pronunțată la data de 26.10.2007 și nu la data de 26.11.2006, așa cum din eroare s-a consemnat.

Apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A. Timișoara împotriva acestei încheieri a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă prin decizia nr. 134/A din 22 februarie 2017 și în consecință, a schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a admis în tot cererea precizată a pârâtei de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2007 și a îndreptat eroarea materială de calcul din dispozitivul sentinței, în sensul că a obligat pârâta S.C. A. S.A. la plata sumei de 2.275.074,03 RON către reclamantele principale. Au fost menținute în rest dispozițiile încheierii atacate.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că atât în considerentele sentinței și, implicit, și în dispozitivul acesteia, a fost înscrisă o sumă totală greșită, rezultat al unui calcul matematic eronat, ipoteză reglementată în art. 281 C. proc. civ. ca fiind o eroare materială ce poate fi îndreptată în procedura stabilită de text.

Împotriva acestei decizii reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, a arătat, în esență, că instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 281 C. proc. civ., întrucât această procedură poate fi folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu și atunci când se invocă existența unor contradicții între dispozitiv și considerente, cum este cazul în speță.

Recurenta arată că S.C. A. S.A. a invocat existența unei contradicții între dispoziția de obligare a acesteia la plata sumei de 2.631.103 RON din dispozitivul hotărârii și considerentele hotărârii și că din cuprinsul acestora reiese că suma la care aceasta ar fi trebuit obligată ar fi în cuantum de 2.257.074,03 RON.

Ori, susține recurenta, o astfel de contradicție, dacă există, poate fi invocată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, în speță, apelul, cale de atac de care S.C. A. S.A. a și uzat, fără însă a critica hotărârea sub acest aspect.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de S.C.A. S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2016 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este fondat.

Dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., a căror aplicare greșită se critică prin prezentul recurs, reglementează procedura îndreptării erorilor materiale din hotărârile judecătorești cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale strecurate în hotărâri.

Noțiunea de greșeală materială are, în sensul acestei dispoziții invocate, înțelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale.

Pe calea îndreptării hotărârii nu se poate cere corectarea unui aspect de fond al raporturilor dintre părți sau lămurirea, completarea hotărârii ori înlăturarea dispozițiilor potrivnice din aceasta și nici nu pot fi îndreptate greșelile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2017 Tribunalul Timiș a admis în parte cererea formulată de reclamantele pârâte Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești în contradictoriu cu pârâta reclamantă S.C. A. S.A., astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta reclamantă S.C. A. S.A. la 2.631.103 RON către reclamantele pârâte, a respins restul pretențiilor reclamantelor pârâte, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă S.C. A. S.A. împotriva reclamantelor pârâte Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești, a obligat reclamantele pârâte la 1.730.521,93 RON către pârâta reclamantă cu titlu de dobândă legală calculată la suma de 2.513.983,40 RON până la data 30.04.2012 și în continuare, până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, operațiune dispusă prin dispozitivul sentinței nr. 1365/26.11.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/30.07.2007, a respins restul pretențiilor pârâtei reclamante S.C. A. S.A. și a compensat sumele datorate reciproc de părți până la concurența sumei celei mai mici și a compensat cheltuielile de judecată.

S.C. A. S.A. a formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 în ceea ce privește cuantumul sumelor de bani la plata cărora societatea S.C. A. S.A. a fost obligată, prin raportare și la motivarea instanței de fond după rejudecare.

Prin decizia nr. 134/A din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a admis apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș; s-a dispus îndreptarea erorii materiale de calcul din dispozitivul sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2007 în sensul că a fost obligată pârâta S.C. A. S.A. la plata sumei de 2.275.074,03 RON către reclamantele principale; s-au menținut în rest dispozițiile încheierii atacate.

Instanța de apel în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 281 C. proc. civ. și a considerat ca este vorba de o eroare materială susceptibilă de înlăturare pe calea procedurii prevăzute de text.

Dispozițiile art. 281, alin. (1) C. proc. civ. trebuie să fie interpretate în mod restrictiv, prevederile acestuia reglementând o procedură de excepție.

Pe cale de îndreptare a erorilor materiale, instanța nu poate să modifice soluția dată și nici să modifice hotărârea.

Astfel, se reține că în cauză nu ne aflăm în prezența unei erori materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 329/PI/22.02.2013, ci a unei neconcordanțe existentă între considerente și dispozitivul acesteia, chestiune care putea fi remediată exclusiv prin exercitarea căii de atac a apelului.

Este de subliniat că în cazul dat, prin modul în care s-a dispus, urmare admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, instanța de apel a procedat în fapt la o nouă soluționare a capătului de cerere privind pretențiile, ceea ce nu este admis pe calea procedurii instituită de art. 281 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, motiv pentru care, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul reclamanților, va modifica decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 25 august 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 134/A din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din data de 25 august 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2017.