Decizia nr. 1831/2015 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 8914/30/2007 — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 329 a Tribunalului Timiș

Prin sentința civilă nr. 329/PI/22 februarie 2013, Tribunalul Timiș, sectia a ll-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare șl protocol O. în contradictoriu cu pârâta SC R.I.P.S. SA, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta SC R.I.P.S. SA la plata sumei de 2. 631.103 RON, respingând restul pretențiilor reclamantelor. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.I.P.S. SA și a obligat reclamantele R.A.P.P.S. București și Sucursala de reprezentare șl protocol O. la plata sumei de 1.730.521,93 RON către pârâtă cu titlu de dobândă legală calculată la suma de 2.513.983,40 RON până la data 30 aprilie 2012 și în continuare, până la perfectarea contractului de vânzare cumpărare, operațiune dispusă prin dispozitivul sentinței nr. 1365 din 26 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 897 din 30 iulie 2007; A respins restul pretențiilor pârâtei SC R.I.P.S. SA; A compensat sumele datorate reciproc de părți până la concurența sumei celei mai mici, precum și cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 137/A din 23 septembrie 2013 a respins apelul declarat de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. împotriva sentinței civile nr. 329/PI din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă. A admis apelul formulat de pârâta SC R.I.P.S. SA Timișoara împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare și protocol O. și a obligat pârâta SC R.I.P.S. SA Timișoara la plata următoarelor sume: 468.684,62 RON cu titlul de chirii; 468.684,62 RON cu titlul de penalități de întârziere aferente; 178.372,17 RON cu titlul de venituri din asociere; 178.372,17 RON cu titlul de penalități de întârziere aferente; precum și la 93.080,17 RON și 28.358,21 RON reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor de mai sus aferente chiriilor și veniturilor din asociere; rezultând un total de 1.415.551,96 RON. Totodată, a fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.I.P.S. SA Timișoara în integralitate și au fost obligate reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. să plătească pârâtei și suma de 1.297.508,60 RON reprezentând actualizarea capitalului cu rata inflației. S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate în ce privește obligarea pârâtei SC R.I.P.S. SA Timișoara la plata către reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. a sumei de 2.631.103 RON și la compensarea sumelor datorate reciproc până la concurența sumei celei mai mici, urmând ca în urma compensării, reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. să plătească pârâtei SC R.I.P.S. SA Timișoara o diferență în sumă de 2.513.059,64 RON. De asemenea, au fost obligate reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. la 1.500 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC R.I.P.S. SA Timișoara.

Prin decizia nr. 2151 din 11 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a admis recursul declarat de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare și protocol O. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 23 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins apelul declarat de pârâta SC R.I.P.S. SA împotriva soluției pronunțată în cererea principală prin sentința civilă nr. 329/PI din 22 februarie 2013 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate. A anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC R.I.P.S. SA împotriva deciziei civile nr. 137/A din 23 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă. A obligat pârâta să plătească reclamantelor R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare șl protocol O. suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă a formulat contestație în anulare SC R.I.P.S. SA Timișoara, ivocând art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei și în rejudecarea cauzei să fie admis recursul societății sale astfel cum a fost formulat și să fie respins recursul reclamantelor. În acest sens a susținut că greșit i-a fost anulat recursul ca netimbrat în condițiile în care din partea reclamantei R.A.P.P.S. București s-a prezentat un consilier al unei subsidiare a acesteia fără personalitate juridică, reprezentant ce a solicitat un termen pentru a face dovada soluționării litigiului pe cale amiabilă, astfel că în condițiile în care ambele părți au lipsit instanța nu putea să procedeze la soluționarea litigiului în cauză, soluția pronunțată de instanța de recurs fiind nelegală. Acest aspect rezultă și din motivarea deciziei pronunțate în recurs, în care actul adițional din 2002 este transformat dintr-un act adițional într-un act accesoriu, celelalte documente fiind reținute ca și acte adiționale.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a Il-a civilă, prin raportare la criticile subsumate dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate expres, când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită în raport cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Astfel, în ceea ce privește cazul reglementat de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că la termenul de judecată din 11 iunie 2014, când a fost soluționat recursul, recurenta pârâtă SC R.I.P.S. SA Timișoara, contestatoarea în speță a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9.133 RON și a timbrului judiciar în cuantum de 5 RON, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar recurs. Or, față de împrejurarea că la termenul când a fost soluționat recursul, când procedura de citare cu recurenta pârâtă a fost legal îndeplinită și reținându-se că aceasta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citațiile emise, se constată că decizia nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin care s-a dispus anularea cererii sale de recurs ca netimbrată, este legală în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv cele ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, știut fiind că excepția netimbrării recursului primează asupra oricăror excepții sau cereri formulate în cauză. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În sensul textului de mai sus, greșeală materială înseamnă greșeală de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Art. 318 C. proc. civ., urmărește cu alte cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu s-a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs sub motivul că nu s-a stabilit corect situația de fapt. Argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate, duc cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea contestatoarei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, aspect ce excede căii de retractare a contestației. În ceea ce privește modul în care instanța a interpretat actul adițional din 2002 transformându-l dintr-un act adițional într-un act accesoriu, precum și celelalte documente ca acte adiționale, se reține că, contestatoarea tinde la rejudecarea în fond a recursului urmare unor greșeli de judecată, ceea ce este inadmisibil. Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.