ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1831/2015

Asupra contestației în anulare de

față;

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

1.

Prin sentința civilă nr. 329/PI/22 februarie 2013, Tribunalul Timiș, sectia a

ll-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantele R.A.P.P.S.

București și R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare șl protocol O. în contradictoriu

cu pârâta SC R.I.P.S. SA, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta SC

R.I.P.S. SA la plata sumei de 2. 631.103 RON, respingând restul pretențiilor

reclamantelor.

A admis în parte cererea reconvențională

formulată de pârâta SC R.I.P.S. SA și a obligat reclamantele R.A.P.P.S. București

și Sucursala de reprezentare șl protocol O. la plata sumei de 1.730.521,93 RON către

pârâtă cu titlu de dobândă legală calculată la suma de 2.513.983,40 RON până la

data 30 aprilie 2012 și în continuare, până la perfectarea contractului de vânzare

cumpărare, operațiune dispusă prin dispozitivul sentinței nr. 1365 din 26

noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 897 din 30 iulie 2007;

A respins restul pretențiilor pârâtei SC

R.I.P.S. SA;

A compensat sumele datorate reciproc de

părți până la concurența sumei celei mai mici, precum și cheltuielile de judecată.

civilă prin decizia civilă nr. 137/A din 23 septembrie 2013 a respins apelul declarat

de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl

protocol O. împotriva sentinței civile nr. 329/PI din 22 februarie 2013 pronunțată

de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă.

A admis apelul formulat de pârâta SC

R.I.P.S. SA Timișoara împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte,

în sensul că:

A admis în parte acțiunea principală formulată

de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare și

protocol O. și a obligat pârâta SC R.I.P.S. SA Timișoara la plata următoarelor sume:

468.684,62 RON cu titlul de chirii; 468.684,62 RON cu titlul de penalități de întârziere

aferente; 178.372,17 RON cu titlul de venituri din asociere; 178.372,17 RON cu titlul

de penalități de întârziere aferente; precum și la 93.080,17 RON și 28.358,21 RON

reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor de mai sus aferente chiriilor

și veniturilor din asociere; rezultând un total de 1.415.551,96 RON.

Totodată, a fost admisă și cererea reconvențională

formulată de pârâta SC R.I.P.S. SA

Timișoara în integralitate

și au fost obligate reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala

de reprezentare șl protocol O. să plătească pârâtei și suma de 1.297.508,60 RON

reprezentând actualizarea capitalului cu rata inflației.

S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii

apelate în ce privește obligarea pârâtei SC R.I.P.S. SA Timișoara la plata către

reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare

șl protocol O. a sumei de 2.631.103 RON și la compensarea sumelor datorate reciproc

până la concurența sumei celei mai mici, urmând ca în urma compensării, reclamantele

R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. să plătească

pârâtei SC R.I.P.S. SA Timișoara o diferență în sumă de 2.513.059,64 RON.

De asemenea, au fost obligate reclamantele

R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare șl protocol O. la 1.500

RON cheltuieli de judecată către pârâta SC R.I.P.S. SA Timișoara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a admis recursul declarat

de reclamantele R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare

și protocol O. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 23 septembrie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, pe care a modificat-o în parte

în sensul că a respins apelul declarat de pârâta SC R.I.P.S. SA împotriva soluției

pronunțată în cererea principală prin sentința civilă nr. 329/PI din 22 februarie

2013 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă. A menținut celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

A anulat ca netimbrat recursul declarat

de pârâta SC R.I.P.S. SA împotriva deciziei civile nr. 137/A din 23 septembrie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.

A obligat pârâta să plătească reclamantelor

R.A.P.P.S. București și R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare șl protocol O. suma

de 5.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.

2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă a

formulat contestație în anulare SC R.I.P.S. SA Timișoara, ivocând art. 318 C. proc.

civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei și în rejudecarea cauzei

să fie admis recursul societății sale astfel cum a fost formulat și să fie respins

recursul reclamantelor.

În

acest sens a susținut că greșit i-a fost anulat recursul ca

netimbrat în condițiile în care din partea reclamantei R.A.P.P.S. București s-a

prezentat un consilier al unei subsidiare a acesteia fără personalitate juridică,

reprezentant ce a solicitat un termen pentru a face dovada soluționării litigiului

pe cale amiabilă, astfel că în condițiile în care ambele părți au lipsit instanța

nu putea să procedeze la soluționarea litigiului în cauză, soluția pronunțată de

instanța de recurs fiind nelegală.

Acest aspect rezultă și din motivarea deciziei

pronunțate în recurs, în care actul adițional din 2002 este transformat dintr-un

act adițional într-un act accesoriu, celelalte documente fiind reținute ca și acte

adiționale.

de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie

2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a Il-a civilă, prin

raportare la criticile subsumate dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate expres,

când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

legal îndeplinită în raport cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Astfel, în ceea ce privește cazul reglementat

de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că la termenul de judecată

din 11 iunie 2014, când a fost soluționat recursul, recurenta pârâtă SC

R.I.P.S. SA Timișoara, contestatoarea în speță a fost citată cu mențiunea de a depune

dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9.133 RON și a timbrului judiciar

în cuantum de 5 RON, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate

la dosar recurs.

Or, față de împrejurarea că la termenul

când a fost soluționat recursul, când procedura de citare cu recurenta pârâtă a

fost legal îndeplinită și reținându-se că aceasta nu s-a conformat obligației de

timbrare potrivit mențiunii din citațiile emise, se constată că decizia nr. 2151

din 11 iunie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția

a ll-a civilă, prin care s-a dispus anularea cererii sale de recurs ca netimbrată,

este legală în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv cele ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii

și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, știut fiind că excepția netimbrării recursului

primează asupra oricăror excepții sau cereri formulate în cauză.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

În

sensul textului de mai sus, greșeală materială înseamnă greșeală

de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor

legale.

Art. 318 C. proc. civ., urmărește cu alte

cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare

la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu s-a urmărit să deschidă

părților calea recursului la recurs sub motivul că nu s-a stabilit corect situația

de fapt.

Argumentele aduse în sprijinul criticilor

formulate, duc cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o

rediscutare a situației de fapt, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanță

cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea contestatoarei

sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat

în cauză, aspect ce excede căii de retractare a contestației.

În

ceea ce privește modul în care instanța a interpretat actul

adițional din 2002 transformându-l dintr-un act adițional într-un act accesoriu,

precum și celelalte documente ca acte adiționale, se reține că, contestatoarea tinde

la rejudecarea în fond a recursului urmare unor greșeli de judecată, ceea ce este

inadmisibil.

Așa fiind, pentru toate argumentele de

fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timișoara împotriva deciziei

nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a ll-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie

2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în

Dosarul nr. 8914/30/2007**.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2015.