ÎCCJ, decizie (scj.ro #130118)

Cerere de îndreptare a erorii materiale. Noțiunea de ”greșeală materială”.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Hotărârea judecătorească. Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii.

Index alfabetic :

eroare materială

-completarea dispozitivului

C.proc.civ. din 1865, art. 281, art. 281

1

, art. 281

2

În sensul dispozițiilor art. 281 alin. (1) C.proc.civ., noțiunea de greșeală materială are înțelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale. Greșelile materiale vizate de norma sus menționată sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluției pronunțate de instanță.

Prin urmare, remedierea unei eventuale omisiuni, în sensul includerii în dispozitivul hotărârii și a mențiunii privind restituirea cotei de 1/2 din teren, nu poate fi realizată prin intermediul procedurii prevăzute de art.281 alin.(1) C.proc.civ.

Secția I civilă, decizia nr. 544 din 11 martie 2016

Prin cererea înregistrată la data de 09.06.2015, pe rolul Curții de Apel București, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 82 din 27.01.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, în sensul includerii în dispozitivului acestei decizii și a terenului omis.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, din eroare, instanța a dispus obligarea pârâților B. și C. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat la parterul imobilului din București, omițând să includă și cota de 1/2 din teren, deși în considerentele hotărârii reține calitatea de proprietară a numitei A. și, ulterior, a reclamantei asupra cotei de 1/2 din imobil, concretizată în fapt asupra parterului construcției și cotei de 1/2 din teren.

Prin încheierea din 29.10.2015, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta A.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Deși s-a pus în discuția petentei aspectul legat de calificarea cererii deduse judecății, aceasta a arătat expres că a sesizat instanța cu o cerere de îndreptare a erorii materiale.

În aceste condiții, ținând seama, inclusiv, de principiul disponibilității, instanța a statuat că dispozitivul deciziei nr.82/2004 exprimă și reflectă, într-o formă dezvoltată, minuta aflată în dosar.

Astfel, instanța a constatat că nu există nicio eroare materială în dispozitivul deciziei menționate. Faptul că în dispozitiv nu sunt reluate toate aspectele trecute în considerente nu înseamnă că instanța a săvârșit o eroare materială sub forma omisiunii. Dispozitivul trebuie să cuprindă ceea ce cuprinde și minuta, nu ceea ce se consemnează în considerente.

În consecință, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.281 C.proc.civ., invocate de către petentă.

Împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs, în termen legal, petenta A., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-petentă a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr.82/2004 pronunțată de Curtea de Apel București, cu motivarea că în cauză nu reprezintă o omisiune a instanței faptul că nu a inclus în dispozitiv și terenul aferent construcției, deși în considerente se reține și dreptul de proprietate asupra terenului. Această motivare este netemeinică și nelegală, deoarece, potrivit art.281 C.proc.civ., pot fi îndreptate erorilor materiale ce privesc numele, calitatea și susținerile părților, precum și erorile de calcul ori alte erori materiale strecurate în hotărâri și încheieri.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prioritar, Înalta Curte observă că instanța învestită cu soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale, manifestându-și rolul activ, la termenul de judecată acordat, a pus în discuția petentei aspectul legat de calificarea cererii deduse judecății, aceasta arătând în mod expres că a

sesizat instanța cu o cerere de îndreptare a erorii materiale.

Astfel, instanța a soluționat cauza ținând seama, inclusiv, de principiul disponibilități, care, potrivit doctrinei și jurisprudenței, reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Încălcarea acestui principiu, care guvernează procesul civil, semnifică încălcarea însăși a substanței dreptului la apărare.

Or, în scopul respectării principiului disponibilității, judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în raport de limitele învestirii de către părțile litigante, așa cum s-a întâmplat în cauza pendinte.

Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reține că dispozițiile art.281 alin.(1) C.proc.civ., a căror aplicare greșită se critică prin prezentul recurs, reglementează procedura îndreptării erorilor materiale din hotărârile judecătorești cu privire la

numele, calitatea și susținerile părților

sau cele

de calcul

, precum și orice alte

erori materiale

strecurate în hotărâri.

Conform art.281

1

alin. (1) C.proc.civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Potrivit art.281

2

alin. (1) C.proc.civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „instanța

a omis să se pronunțe

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale”.

Față de precizarea expresă a petentei cu privire la calificarea cererii sale, prin încheierea recurată instanța a avut de soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr.82 din 27.01.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, în sensul includerii în dispozitivului acestei decizii și a terenului omis, cerere întemeiată pe dispozițiile art.281 alin.(1) C.proc.civ., iar nu o eventuală cerere de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori de completare a hotărârii.

Noțiunea de greșeală materială are, în sensul acestei dispoziții invocate, înțelesul de eroare

materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale.

Prin urmare, greșelile materiale vizate de textul art.281 alin.(1) C.proc.civ. sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluției pronunțate de instanță.

Remedierea unor eventuale omisiuni, cum sunt cele pe care le reclamă recurenta petentă, de completare a dispozitivului deciziei nr.82 din 27.01.2004, în sensul includerii și a cotei de 1/2 din teren în dispozitiv, nu poate fi realizată prin intermediul procedurii prevăzute de art.281 alin.(1) C.proc.civ.

În plus, în cauză, astfel cum a reținut și curtea de apel prin încheierea pronunțată, dispozitivul deciziei nr.82/2004 reflectă, într-o formă dezvoltată și clară minuta deciziei existentă în dosar, nefiind vorba de nicio greșeală materială în sensul art.281 alin.(1) C.proc.civ.

În consecință, față de cele ce preced, se constată că, în cauză, curtea de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate, recursul fiind respins în temeiul art.312 alin. (1) C.proc.civ. cu referire la art.304 pct.9 C.proc.civ.