ÎCCJ, decizie (scj.ro #223158)

Cerere de îndreptare a erorii materiale, prin care se tinde la schimbarea soluției date pe fondul cauzei. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în fața primei instanțe. Hotărârile judecătorești

Index alfabetic: Acțiune în pretenții

Contravaloarea lipsei de folosință

Teren agricol

Agenția Domeniilor Statului

Îndreptarea erorii materiale

Recurs

C. proc. civ. 1865, art. 281 alin. (1), art. 281 ind. 1

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, neputând fi remediate pe această cale erorile de fond.

Astfel, în situația în care prin cererea formulată nu se invocă vreo eroare materială sau de calcul în sensul art. 281 C. proc. civ., ci se tinde la schimbarea soluției date pe fondul cauzei în ce privește majorarea cuantumului sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință acordate de instanță, soluția de respingere a cererii de îndreptare eroare materială formulate în afara condițiilor procedurale, este legală. Aceasta întrucât, îndreptarea unei erori materiale este o chestiune de ordin material, și nu una de reapreciere a fondului cauzei.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188 din 28 mai 2024

Prin sentința civilă nr. 22/11.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/122/2012 al Tribunalului Giurgiu, a fost admisă cererea formulată de reclamantul reclamanta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. și Compania B.S.A.

În consecință, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinței a terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 - 30.06.2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, fiind respinsă solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7021,76 lei, din care 6.500 lei onorariu expert și 521,76 lei cheltuieli de deplasare.

De asemenea, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 31.10.2022 de către Tribunalul Giurgiu, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 22/2022, pronunțată de Tribunalul Giurgiu la data de 11.05.2022, în dosarul nr. x/236/2012. Astfel, s-a dispus modificarea primului alineat al dispozitivului, în sensul că, în loc de mențiunea: „Admite cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, astfel cum a fost formulată de către reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. și Compania B. S.A.”, s-a trecut, în mod corect, mențiunea: „Admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. și Compania B. S.A.”. Totodată, s-a dispus modificarea celui de-al doilea alineat al dispozitivului, în sensul că, în loc de mențiunea: „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinței terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 - 30.06.2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație”, s-a trecut, în mod corect, mențiunea: „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinței terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 - 12.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație”.

La data de 23.06.2023, s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/236/2012/a1, cererea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului de îndreptare a erorii materiale strecurate în cel de-al doilea alineat al dispozitivului sentinței civile nr. 22/11.05.2022 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul civil nr. x/236/2012, solicitându-se, ca, în loc de „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinței terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010-12.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație”, cum din eroare s-a trecut, să se menționeze „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.125.843,87 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinței terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010-12.05.2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.”

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., reclamanta susținând că, atât timp cât prima instanță a îndreptat, din oficiu, eroarea materială în sensul că a extins perioada pentru care a fost calculată contravaloarea lipsei de folosință, trebuia, în mod necesar, să îndrepte și eroarea de calcul a sumei cuvenite, prin majorarea acesteia la suma de 3.125.843,87 lei.

Prin încheierea civilă din data de 28.09.2023, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția civilă, în dosarul nr. x/236/2012/a1, instanța a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Grupul Industrial A. și Compania B. S.A.

Tribunalul s-a raportat la prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, constatând că acestea nu sunt incidente. A reținut Tribunalul că nu este vorba de existența unei erori de calcul sau a unei erori materiale cu privire la suma stabilită de instanță, de 2.263.629,92 lei, reprezentând contravaloarea lipsei folosinței terenurilor agricole de care pârâta a beneficiat fără justă cauză în perioada 01.04.2010 - 12.05.2013, întrucât s-a motivat în considerentele sentinței civile nr. 22/11.05.2022, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/236/2012, modul de calcul al acestei sume, reclamanta având posibilitatea de a formula cale de atac împotriva hotărârii.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta Agenția Domeniilor Statului, solicitând schimbarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în cel de-al doilea alineat al dispozitivului sentinței civile nr. 22/11.05.2022.

Prin decizia civilă nr. 151/01.02.2024, Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului, împotriva încheierii civile din data de 28.09.2023, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția civilă, în dosarul nr. x/236/2012/a1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Grupul Industrial A. și Compania B. S.A., ca nefondat.

În motivare, critica privind existența unor contradicții în cuprinsul încheierii atacate s-a reținut că este nefondată, întrucât reținerea de către prima instanță că dispozițiile art. 281 C. proc. civ. din 1865 sunt aplicabile nu poate fi echivalată cu o concluzie în sensul că sunt îndeplinite condițiile pentru îndreptarea erorii materiale solicitate. În realitate, prima instanță doar a identificat textul legal aplicabil și relevant pentru soluționarea cererii.

Curtea de apel a constatat că în cauză nu este vorba de o eroare materială, întrucât din cuprinsul sentinței civile nr. 22/11.05.2022 reiese că instanța a motivat în considerentele acesteia în sensul că suma de 2.263.629,92 lei, acordată reclamantei, a fost determinată pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză. Astfel, instanța a arătat că a avut în vedere valoarea de 2.352.358 lei, determinată prin acest raport de expertiză, pe care însă a diminuat-o până la valoarea de 2.263.629,92 lei, reținând că pârâta nu poate fi obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă prin lipsirea de folosința terenului agricol, ci poate fi obligată să restituie numai valoarea îmbogățirii sale.

Cercetând cuprinsul raportului de expertiză la care prima instanță a făcut referire, curtea de apel a observat că expertul a determinat, cu titlu de valoare redevență totală (deci prejudiciu total suferit de către reclamantă), chiar suma de 2.352.358 lei, avută în vedere de către prima instanță. Deopotrivă, din același raport de expertiză reiese că perioada avută în vedere pentru acest calcul este 01.04.2010-12.05.2013, respectiv chiar perioada cu privire la care, din oficiu, prima instanță a dispus îndreptarea erorii materiale, prin încheierea din 31.10.2022. S-a concluzionat, așadar, că prima instanță a acordat suma de 2.263.629,92 lei (calculată prin raportare la suma determinată prin raportul de expertiză), apreciind că aceasta este cea care se cuvine reclamantei pentru întreaga perioadă de 01.04.2010-12.05.2013. Prin urmare, aceste elemente au fost explicate de către prima instanță, pe baza probatoriului administrat, astfel că nu poate fi vorba de nicio eroare de calcul involuntară, care să atragă incidența art. 281 C. proc. civ. din 1865.

În ceea ce privește susținerile apelantei-reclamante potrivit cărora considerentele primei instanțe susțin existența unei erori materiale, au fost respinse ca nefondate, raportat la cele anterior expuse. Dimpotrivă, considerentele sentinței cu privire la care se solicită îndreptarea conduc la ideea că prima instanță nu a realizat nicio greșeală de calcul, ci a determinat suma luând în considerare valoarea stabilită prin raportul de expertiză administrat în cauză. Simplele precizări și solicitări ale reclamantei, realizate pe parcursul procesului, nu sunt relevante întrucât, astfel cum reiese din sentința civilă îndreptată, prima instanță nu a admis integral acțiunea, ci doar în parte. Așadar, curtea de apel a constatat că solicitarea apelantei-reclamante de acordare, pe calea îndreptării erorii materiale, a întregii sume solicitate și precizate nu are niciun suport.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenția Domeniilor Statului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, prin care solicită admiterea căii de atac și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Giurgiu la 28.09.2023.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susține că motivele pentru care a fost respinsă cererea A.D.S. contravin art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865, întrucât nici în considerentele sentinței nr.

22/11.05.2022

și nici în raportul de expertiză nu s-a analizat și nu s-a motivat modul de calcul pentru perioada 30.06.2012 - 12.05.2013, respectiv obligația corelativă a pârâtei de a achita și prețul exploatării abuzive aferent acestui interval de timp vizat de cererea de îndreptare eroare materială.

Consideră că, din moment ce instanța fondului a apreciat din oficiu că intervalul de timp vizat de cererea de chemare în judecată și stipulat în dispozitivul sentinței nr. 22/11.05.2022 se impune majorat și cu perioada arătată, fiind indicată expres prin precizările de acțiune depuse la dosar, firesc trebuie corectată și omiterea din dispozitiv a prețului exploatării aferent acestei perioade. O interpretare contrară semnifică că cel care a cultivat terenurile agricole din patrimoniul statului poate realiza activitățile agricole fără să datoreze prețul exploatării abuzive a imobilului.

În soluționarea apelului A.D.S., curtea de apel a reținut că prețul contravalorii lipsei folosinței terenurilor agricole din dispozitiv nu poate fi modificat, întrucât a fost determinată prin raportare la suma stabilită de expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, pentru toată perioada vizată de acțiune, astfel cum a fost precizată ulterior, prin cererile de majorare a câtimii depuse la dosar.

Recurenta susține că acest argument nu ține seama, însă, de un aspect deosebit de relevant, care sub nicio formă nu poate fi doar o coincidență, ci o veritabilă eroare materială în accepțiunea dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, suma la care a fost obligată de tribunal, 2.263.629,92 lei, este de fapt debitul ce reprezintă contravaloarea lipsei folosinței terenurilor agricole în intervalul de timp stipulat inițial în dispozitivul sentinței, 01.04.2010 - 30.06.2012, anterior corectării acestuia din oficiu, prin încheierea din 31.10.2022. Această valoare și intervalul aferent rezultă din însumarea valorilor arătate prin cererea de reîntregire a câtimii depusă de reclamantă la termenul de judecată din 13.02.2013, valori stipulate și în cuprinsul sentinței nr. 22/2022.

Recurenta arată că, atât timp cât instanțele au acceptat prin măsura dispusă din oficiu la termenul de judecată din 31.10.2022 că intimata - pârâtă a continuat să utilizeze terenul și în perioada 30.06.2012 - 12.05.2013, drept pentru care a înlăturat greșeala materială din dispozitivul sentinței, corelativ, aceasta nu poate omite din dispozitiv prețul exploatării aferent acestui interval.

Recurenta a invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că, din perspectiva incidenței art. 281 alin. (1) C. proc. civ., aspectele din prezenta cauză sunt identice cu cele analizate de ICCJ, solicitarea sa neavând incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății. Astfel, este evidentă omisiunea Tribunalului Giurgiu de a lua în calcul și prețul exploatării aferent strict perioadei de timp, cu consecința stipulării în cuprinsul hotărârii a întregului debit aferent perioadei 01.04.2010 - 12.05.2013, la valoare totală de 3.125.843,87 lei.

Intimatele-pârâte Grupul Industrial A. și Compania B. S.A. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului, care a fost respinsă pentru considerentele reținute în practicaua prezentei decizii; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Aplicarea greșită a legii și respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. de la 1865, semnifică două ipoteze, respectiv situația în care din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text legal.

Înalta Curte reține că instanța de control judiciar, atunci când a analizat aplicarea dispozițiilor legale referitoare la instituția îndreptării erorii materiale, a avut în vedere sfera de aplicare a prevederilor legale cuprinse în art. 281 C. proc. civ., decizia recurată fiind la adăpost de orice critică.

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Sintagma

eroare materială

este folosită de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, neputând fi remediate pe această cale erorile de fond, textul urmând a fi interpretat restrictiv, fiind vorba de o procedură de excepție.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, curtea de apel a constatat că din considerentele reținute în sentința nr. 22/11.05.2022 și în încheierea din 31.10.2022, coroborate cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, la calcularea contravalorii lipsei de folosință bazată pe îmbogățirea fără justă cauză s-a avut în vedere și perioada 30.06.2012-12.05.2013.

Prin urmare, determinarea contravalorii lipsei de folosință la suma de 2.263.629,92 lei pentru întreaga perioadă 01.04.2010-12.05.2013 nu reprezintă o eroare materială a instanței, ci rezultatul analizei asupra cauzei deduse judecății în raport de sumele care au fost solicitate de reclamantă, dar și de întreaga perioadă pentru care au fost solicitate.

Rezultă că, prin motivele invocate, reclamanta repune în discuție aspecte de fond ale litigiului, legate de stabilirea situației de fapt în raport de probele administrate și aplicarea legii în ce privește prejudiciul acordat Agenției Domeniilor Statului pentru întreaga perioadă analizată.

Modul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile ține de netemeinicia hotărârii și nu de nelegalitatea ei, încât nu poate face obiect de analiză în recurs.

Astfel, ceea ce se urmărește prin demersul recurentei nu se încadrează, pentru a fi astfel sancționat, pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și de aceea soluția recurată, de respingere a cererii de apel prin care s-a confirmat hotărârea tribunalului de respingere a cererii de îndreptare eroare materială formulate în afara condițiilor procedurale, este legală.

Or, așa cum corect a reținut și curtea de apel, prin cererea formulată de reclamantă nu se invocă nicio eroare materială sau de calcul în sensul art. 281 C. proc. civ., ci se tinde la schimbarea soluției date pe fondul cauzei în ce privește majorarea cuantumului sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință acordate de instanță, pe motiv că instanța și-a întemeiat această soluție fără a lua în considerare perioada 30.06.2012-12.05.2013. Ceea ce invocă reclamanta vizează, în fapt, eventuale greșeli de judecată, care repun în discuție fondul pricinii, a căror valorificare era posibilă doar prin intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, iar nu în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ., care vizează exclusiv îndreptarea erorilor materiale, iar nu a celor de judecată. Aceasta întrucât îndreptarea unei erori materiale este o chestiune de ordin material, și nu una de reapreciere a fondului cauzei.

Pentru aceste considerente, decizia recurată apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., astfel că nu sunt întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele mai sus-expuse, Înalta Curte a apreciat că recursul declarat de recurenta-reclamantă A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 151 din 1 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă este nefondat, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins.