ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 488/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 august 2019 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța a solicitat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 și Încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Astfel, s-a solicitat menționarea la pagina 6, paragraful 4 din Decizia civilă nr. 102/C/6 iunie 2018 a faptului că "această metodă presupune adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de înființare a plantației, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiției", (...) în loc de "această metodă presupune adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de întreținere a plantației, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiției", așa cum în mod eronat s-a arătat; menționarea la pagina 4, primul paragraf din Încheierea din 14 noiembrie 2018 a faptului că (...) "metoda evaluării după valoarea de investiții care a presupus adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de înființare a acestei plantații", în loc de (...) "metoda evaluării după valoarea de investiții care a presupus adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de întreținere a acestei plantații", așa cum în mod eronat s-a arătat; menționarea la pagina 4, paragraful 6 din aceeași încheiere a faptului că "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului și suma de 16.200 RON reprezentând valoare înființare plantație viță de vie", în loc de "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului", așa cum în mod eronat s-a arătat.

S-a învederat că, din cuprinsul considerentelor deciziei, paragrafele 5 și 6, rezultă în mod expres modalitatea prin care instanța de apel a stabilit prima componentă a despăgubirii, respectiv valoarea reală a imobilului, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, concluzionând că valoarea terenului expropriat este superioară simplei stabiliri a valorii pământului, pământ pe care reclamantul a înființat o plantație de viță și pentru care a obținut o finanțare nerambursabilă de 12.150 euro/ha, la care s-a adăugat un aport propriu de 30%, ceea ce înseamnă o investiție pentru finanțarea plantației de 17.360 euro/ha (1.7360 euro/mp).

Practic, instanța a concluzionat că valoarea reală a imobilului expropriat este în cuantum de 2,7142 euro/mp și cuprinde două componente, valoarea pământului și valoarea înființării plantației.

Prin raportare la concluziile raportului de expertiză din 25 septembrie 2017, instanța a stabilit că valoarea pământului este de 0,9782 euro/mp, valoare ce rezultă din contractul nr. x din 5 noiembrie 2010 privind o tranzacție cu vie la sfârșitul vieții, valoare ce s-a constatat că este foarte apropiată celei stabilite prin expertiza din faza administrativă a exproprierii, efectuată de expropriator, iar valoarea înființării plantației este de 1,7360 euro/mp, valoare ce rezultă din adresa din 15 aprilie 2011 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, din care reiese că reclamantul a obținut pentru înființarea plantației de viță de vie o finanțare nerambursabilă de 12.150 euro/ha, la care s-a adăugat un aport propriu de 30%, ceea ce înseamnă o investiție pentru înființarea plantației de 17.360 euro/ha, respectiv de 1.7360 euro/mp.

În raport de cele anterior expuse, dintr-o eroare materială de redactare în decizie s-a menționat "metoda evaluării după valoarea de investiții care a presupus adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de înființare a acestei plantații", în loc de (...) "metoda evaluării după valoarea de investiții care a presupus adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de întreținere a acestei plantații".

S-a mai arătat că, prin raportul de evaluare din octombrie 2010, întocmit de expropriator în faza administrativă, rezultă că valoarea despăgubirii este în cuantum de 23.600 RON, reprezentând 6.200 RON - valoarea terenului și 17.400 RON - daune (1.200 RON, compensații referitoare la secționarea terenului și 16.200 RON, valoarea de înființare a plantației de viță de vie). Din anexa 1 la raportul de evaluare din octombrie 2010, întocmit de expropriator, rezultă că evaluarea terenului s-a efectuat tot prin raportare la terenuri libere, fără plantație de viță de vie, valoarea terenului fiind stabilită la 1 euro/mp; totodată, din anexa 2 la raportul de evaluare menționat anterior reiese că valoarea de înființare a plantației de viță de vie pentru terenul expropriat este de 16.200 RON.

Față de faptul că instanța, la stabilirea valorii reale a imobilului expropriat, a avut în vedere două componente, valoarea pământului și valoarea înființării plantației, iar expropriatorul a ținut cont și de cele două componente reținute de instanță în momentul stabilirii despăgubirilor în cuantum de 23.600 RON, precum și faptul că la pag. 7, parag. 3 din Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 se menționează că "în privința altor tipuri de pagube, Curtea apreciază că nu pot fi incluse în această categorie cheltuielile pentru realizarea investiției, care au fost deja valorificate la momentul stabilirii valorii terenului expropriat, în caz contrar, ajungându-se la o dublă indemnizație a reclamantului", rezultă, în mod cert, că în cuprinsul pag. 4, parag. 6 din Încheierea din 14 noiembrie 2018 s-a strecurat o eroare materială.

În concluzie, dintr-o eroare de redactare s-a menționat la pag. 4, parag. 6 din Încheierea de la 14 noiembrie 2018 a faptului că "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului și suma de 16.200 RON reprezentând valoare înființare plantație viță de vie", în loc de "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului".

Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, și a Încheierii de ședință din 14 noiembrie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2011, formulată de petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că petenta, prin solicitările vizând înlocuirea sintagmei "cheltuielile de întreținere a plantației" cu aceea vizând "cheltuielile de înființare a plantației" și, respectiv că, în loc de afirmația potrivit căreia "suma de 4.052 euro înlocuiește doar suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului" să se scrie aceea că "suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului și suma de 16.200 RON reprezentând valoare înființare plantație vita de vie" urmărește reformarea soluțiilor date prin Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 și Încheierea din 14 noiembrie 2018, scop care nu este compatibil cu procedura înlăturărilor erorilor materiale.

Cum, în speță, asemenea pretinse erori nu sunt de natura celor reglementate de art. 281 C. proc. civ., neputând fi asimilate unor greșeli cu privire la nume, la calitatea persoanei sau cu privire la o greșeală de calcul și, având în vedere că rolul acestor dispoziții nu este acela de a da posibilitatea părților ca pe calea cererilor ulterioare judecății să se înlăture, să se adauge ori să se modifice conținutul argumentelor care susțin soluția adoptată, ci de a aduce corectări elementelor care nu au nicio legătură cu statuarea dispusă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind îndreptarea erorii materiale strecurată în Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 și Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Curea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, ce a fost înregistrat la 13 ianuarie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea recursului, petenta a arătat că hotărârea recurată este nelegală în raport de aspectele reținute de instanța de apel, dată fiind existența erorilor materiale ce se cer a fi îndreptate.

În opinia recurentei, dacă s-ar admite soluția instanței de apel în sensul că erorile semnalate în cele două hotărâri judecătorești sunt doar pretinse erori de natură a modifica conținutul argumentelor care susțin soluția adoptată, s-ar ajunge la o dublă indemnizație a reclamantului în ceea ce privește suma acordată cu titlu de contravaloare pentru înființarea plantației de viță-de-vie, în sensul că reclamantul ar primi, pe de o parte, suma de 1,7360 euro/mp, valoare ce e deja inclusă în valoarea reală a imobilului expropriat în cuantum de 4.052 euro, stabilită pe cale judecătorească și, pe de ală parte, și suma de 16.200 RON, acordată prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 94 din 11 noiembrie 2010 cu același titlu, respectiv contravaloare înființare plantație de viță-de-vie, ceea ce intră în contradicție cu cele reținute de instanță la pag. 7, parag. 3 din Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018, în care se menționează:

"În privința altor tipuri de pagube, Curtea precizează că nu pot fi incluse în această categorie cheltuielile pentru realizarea investiției care au fost deja valorificate la momentul stabilirii valorii terenului expropriat, în caz contrar ajungându-se la o dublă indemnizație a reclamantului".

La 11 februarie 2020, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, apreciat astfel având în vedere că Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2011, prin care a fost admisă cererea formulată de petentă de îndreptare a erorii materiale, precum și cererea formulată de intimat de lămurire a înțelesului dispozitivului Deciziei nr. 102/C din 6 iunie 2018, nu a fost atacată cu recurs de către recurenta din prezenta cauză.

A învederat că, deși nu a formulat recurs împotriva încheierii menționate anterior, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța a învestit instanța de apel cu o nouă cerere de îndreptare a erorilor strecurate atât în considerentele Deciziei nr. 102/C din 6 iunie 2018, cât și în încheierea pronunțată la 14 noiembrie 2018.

Se arată că, practic, se solicită schimbarea considerentelor hotărârii, fiind depășite limitele stabilite de art. 281 C. proc. civ. și încălcându-se autoritatea de lucru judecat a Încheierii din 14 noiembrie 2018, care a avut de soluționat aceleași aspecte.

La termenul de judecată din 20 februarie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimatul A. prin întâmpinare, precum și asupra recursului.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, precum și fondul acestuia, Înalta Curte reține următoarele:

Cu caracter prealabil, se constată că litigiul în care a fost pronunțată Încheierea din 16 octombrie 2019 de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la 24 februarie 2011, dată în raport de care sunt incidente, în speță, dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, având în vedere prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, coroborate cu cele ale art. 27 din același act normativ, care prevăd că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Excepția inadmisibilității recursului este neîntemeiată pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost admis apelul pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța declarat împotriva Sentinței civile nr. 4956 din 3 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost stabilită în favoarea reclamantului o despăgubire de 4.052 euro, echivalent în RON la data plății, reprezentând valoarea de circulație pentru terenul expropriat; au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate; a fost menținută dispoziția din sentința apelată privitoare la soluția excepției inadmisibilității acțiunii; a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. declarat împotriva aceleiași sentințe și a fost obligat acesta la plata către pârât a sumei de 750 RON, cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, a îndreptat eroarea materială din cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, în sensul că se va scrie corect "apelul pârâtului este întemeiat și urmează a fi admis" a admis cererile de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, formulate de apelanta pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța și de apelantul reclamant A., a lămurit înțelesul dispozitivului Deciziei civile nr. 102/C/2018 a Curții de Apel Constanța, în sensul că suma de 4.052 euro privește exclusiv valoarea de circulație a terenului expropriat, fiind respinsă solicitarea reclamantului din cererea de chemare în judecată privind despăgubirile pentru imobilul expropriat.

Prin Încheierea pronunțată la 16 octombrie 2019 de Curtea de Apel Constanța, a fost soluționată, în sensul respingerii, cererea de îndreptare a erorilor materiale, formulată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, prin care s-a solicitat menționarea la pag. 6, parag. 4 din Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 a faptului că "această metodă presupune adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de înființare a plantației, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiției", (...) în loc de "această metodă presupune adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de întreținere a plantației, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiției", așa cum în mod eronat s-a arătat; menționarea la pagina 4, primul paragraf din Încheierea din 14 noiembrie 2018 a faptului că (...) "metoda evaluării după valoarea de investiții care a presupus adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de înființare a acestei plantații", în loc de (...) "metoda evaluării după valoarea de investiții care a presupus adiționarea valorii terenului pe care s-a plantat vița cu valoarea cheltuielilor de întreținere a acestei plantații", așa cum în mod eronat s-a arătat; menționarea la pag. 4, parag. 6 din Încheierea de la 14 noiembrie 2018 a faptului că "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului și suma de 16.200 RON reprezentând valoare înființare plantație viță de vie", în loc de "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuiește suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului", așa cum în mod eronat s-a arătat.

Din analiza celor două cereri, Înalta Curte constată că obiectul (pretenția concretă dedusă judecății) nu a fost același, aspect în raport de care autoritatea de lucru judecat a Încheierii din 14 noiembrie 2018 nu se opune, în sine, soluționării cererii actuale de îndreptare a erorii materiale, aceasta din urmă fiind admisibilă.

Referitor la fondul recursului, temeiul juridic al cererii formulate de recurentă, înregistrată la 30 august 2019, îl constituie dispozițiile art. 281 C. proc. civ., temei de drept în raport de care va fi realizat controlul judiciar.

Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe această cale nu se poate urmări și obține îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.

Procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune, așadar, corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri.

Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea și susținerile părților ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale.

Or, se constată că în cauză nu au fost invocate posibile erori materiale săvârșite cu ocazia redactării hotărârii judecătorești, ci aspecte care nu pot fi avute în vedere pe calea prezentei proceduri judiciare.

Solicitarea recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 281 C. proc. civ., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii de îndreptare a erorilor materiale vizează aspecte ce aduc atingere legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești, care pot fi îndreptate numai în căile de atac, și nu pe calea aleasă de recurentă.

Nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul litigiului. Astfel, referirea la cheltuielile de înființare ori întreținere a plantației, precum și la modalitatea de valorificare a concluziilor expertizei efectuate în cauză, raportat la petitele cererii de chemare în judecată și soluțiile adoptate în căile de atac exercitate potrivit criticilor formulate, nu reprezintă simple erori materiale, ci vizează aspecte în legătură cu actul de judecată, așadar eventuale erori de judecată ce nu pot fi îndreptate în această procedură.

Or, îndreptarea unei hotărâri este posibilă numai dacă există greșeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., întrucât pe această cale nu pot fi îndreptate greșeli de fond sau omisiuni.

Rezultă că, ceea ce se urmărește prin demersul recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 281 C. proc. civ., motiv pentru care soluția recurată, de respingere a cererii formulate în afara condițiilor procedurale, este legală.

Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecății se vădesc a fi nefondate, drept pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva Încheierii de ședință din 16 octombrie 2019, pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva Încheierii de ședință din 16 octombrie 2019, pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - CL