ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6130/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.04.2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.09.2017 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei o creanța bugetara in valoare de 358.367,46 RON aferent bugetului Uniunii Europene fond FEGA pentru programul de restructurare/reconversie - măsură II- Instalare sistem de susținere pentru conducere si palisaj, cererea nr. x/08.09.2011, precum si a deciziei nr. 148/05.12.2017 înregistrată sub nr. x/07.12.2017 prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva acestui proces-verbal, si, pe cale de consecință, exonerarea reclamantului de la plata acestor sume.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4219 din 19 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta M.A.D.R. - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 4219 din 19 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat a formulat următoarele critici: Prin actele administrative contestate s-a dispus retragerea sprijinului financiar obținut de societate pentru realizarea unui sistem de susținere pentru conducere și palisaj în valoare de 179.740 euro În actele contestate se reține că plantația de viță de vie nu este întreținută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice și că pentru Planul Individual 1486/10.06.211, cu o suprafață totală de 38 ha, s-a constatat că o suprafață de 17,11 ha este compromisă ireversibil, procentul de goluri fiind de peste 50%, ceea ce reprezintă 45,02 din plantație, prin urmare, pentru suprafața compromisă de 17.11 ha s-a recuperat finanțarea aferentă de 358.367,47 RON. 1. Prin cererea de chemare în judecată au fost invocate următoarele critici: - nu se face nicio referire la sistemul pentru care s-a obținut finanțarea și nici în ce măsură compromiterea plantației se datorează unei culpe exclusive a beneficiarului, astfel că actul este nemotivat în parte; - sistemul a fost realizat integral, se regăsește pe teren și ca atare nu putea să se rețină vreo neregulă din acest punct de vedere; - societatea a încheiat convenția din 30.06.2016 cu B. S.R.L., C. și D. prin care doar o parte a terenului revine societății, și totodată prin care aceștia din urmă s-au obligat să efectueze lucrările de întreținere a terenului ce le revine în folosință. 2. In vederea respingerii cererii, prima instanță, în esență, reține că sunt incidente în speță Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 din 23.04.2008 aprobate prin Ordinul 247/2008; - conform Normelor, respectiv cap. 7, sunt reglementate sancțiunile care se aplică în sensul că: "Nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu de către beneficiarii de sprijin va duce la sancționarea acestora de către reprezentanții APIA, având în vedere aspectele legate de amploarea neconformității, repetabilitatea acesteia precum și gravitatea si persistenta neconformității, după cum urmează: a)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole și de mediu din neglijență, se sancționează cu "Avertisment", cu precizarea neconformităților constatate și stabilirea termenelor de remediere a acestora; b)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole și de mediu din neglijență și au fost sancționați anterior cu Avertisment, se sancționează cu 5% din totalul sumei plătite de către APIA pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole; c)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole si de mediu prin nerespectarea repetată, se sancționează cu 15% din totalul sumei plătite de către APIA pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole; d)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole si de mediu prin nerespectare deliberată, se sancționează cu 20% din totalul sumei plătite de către APIA pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole și vor fi excluși de la toate regimurile de plată pentru măsurile financiare care fac obiectul Organizării Comune de Piața în sectorul vitivinicol, pe durata a 3 ani calendaristici; e)beneficiarii de sprijin care abandonează plantațiile înființate prin programe de restructurare/reconversie în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale, vor returna sumele plătite de APIA, precum și dobânzile calculate conform legislației în vigoare". Instanța reține că sunt incidente normele mai sus arătate iar pe cale de consecință, în raport de acestea, înlătură ca neîntemeiate toate criticile invocate de reclamantă. 3. Ca atare, prin prisma motivului de care prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința este criticabilă sub următoarele aspecte: Prima instanță, reținând că actul este motivat, întrucât cuprinde toate argumentele pe care se întemeiază, a încălcat prevederile art. 21 alin. (21) O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, prin citarea Ordinului 247/2008, cap. VII, în sensul că în raport de aceste prevederi se reține că societatea nu a respectat bunele condiții agricole și de mediu, actul chiar apare ca fiind nemotivat întrucât reglementarea în discuție leagă aplicarea sancțiunii de nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu. Conform Ordinului, "1.6 bune condiții agricole și de mediu pentru viticultură", reprezintă obligațiile pe care beneficiarii măsurilor de reconversie restructurare le au referitor la respectarea următoarele standarde: 11. Standarde pentru evitarea eroziunii solului: GAEC3 -"Se mențin terasele existente pe terenul agricol"; II. Standarde pentru menținerea unui nivel minim de întreținere a terenurilor agricole: a) GAEC 9: "Nu este permisă tăierea arborilor solitari și/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole"; b) GAEC 10: "Evitarea instalării vegetației nedorite pe parcelele viticole înființate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare". Or, în procesul-verbal de constatare a neregulilor nu există niciun fel de mențiune sau detaliere a împrejurărilor ce circumscriu situația societății de încălcarea unor astfel de standarde. Mai mult, instanța trebuia să rețină că subzistă ipoteza unei nemotivări parțiale a actului în condițiile în care este evident că sancțiunile reglementate de Ordin trebuie aplicate gradual, proporțional, în funcție de gravitatea încălcării. Astfel, în orice situație în care autoritatea dispune de o astfel de marjă de apreciere, în contextul în care în situația de fața cele mai grave sancțiuni nu sunt legate doar de amploarea constatărilor ci și de determinarea atitudinii beneficiarului, era imperativ ca în procesul-verbal să se arate toate împrejurările în raport de care s-a trasat concluzia necesității aplicării sancțiunii. Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de Justiție a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea. În același sens, în cauza C 509/1993 s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat, tocmai precum situația de față. În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absența motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative, prin urmare, motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului și în raționamentul tribunalului, motivarea urmărește o dublă finalitate; îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia, desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. Trebuie observat că prevederile reținute de către instanță ca fiind aplicabile sunt încălcate: 1. În cuprinsul procesului-verbal se arată că sancțiunea urmează a fi aplicata în conformitate cu prevederile 71, lit. e) din Norme, mai sus citate. În concret, că ar exista situația în care societatea, în calitate de beneficiar al finanțării ar fi "abandonat plantația". Menționează că, deși nu poate nega existența unor nereguli pe plantația viticolă, trebuie să se constate că nici autoritatea nu reține că plantația a fost abandonată, ci că un procentaj de 50% este compromis. Prin nicio regulă de interpretare nu s-ar putea reține că situația de fața se circumscrie normei indicată în act și reținută ca fiind aplicabilă de către instanță, în condițiile în care același pct. 71 din Ordin, prevede distinct situația beneficiarilor care nu respectă directe bunele condiții agricole dar care continuă să exploateze plantația (lit. a)-d), față de abandonul total al plantației. Mai mult, în raport de cele invocate și prin cererea introductivă este evident că nu se poate reține incidența acestui caz. În concret, contrar interpretării primei instanțe, prezintă relevanță că societatea exploatează doar o parte din teren, întrucât în data de 30.06.2016 s-a incheiat o convenție între societatea reclamantă și societatea B. S.R.L., C. și D. prin care s-a convenit că S.C. B. S.R.L. are dreptul de a efectua toate lucrările necesare si de a beneficia de plantația aflata pe aceasta si de recolta rezultata de pe terenurile indicate anterior, fără dreptul S.C. A. S.R.L. de a pretinde despăgubiri sau alte sume de bani, cu orice titlu de la societatea B. S.R.L. sau C. si D.. Părțile convin ca prezenta clauza să producă efectele unui contract de comodat, pentru perioada începând cu data predării plantației si pana la finalizarea efectiva a procedurii de divizare a societății A. S.R.L. Terenurile in contract sunt in prezent in exploatarea B. S.R.L. care a efectuat lucrările de întreținere ale acestora si culturilor de pe acestea. Așadar, recurenta reclamantă utilizează doar parcelele 1 si 4, restul fiind folosite de societatea B. S.R.L. sau C. si D., in baza convenției din 30.06.2016. De asemenea, Prin contractul de vanzare-cumparare, transport si execuție plantație de vita de vie nr. F1 din 21.12.2011- anexa nr. 4, contract încheiat cu E. S.R.L., aceasta s- a obligat sa execute o plantație de vita de vie, conform cu planul de plantare, ce includea pregătirea terenului pentru plantare, vânzarea, livrarea si transportul la locația de plantare, plantarea vitei de vie si a tutorilor si a altor activități conexe necesare efectuării lucrărilor. Astfel, prin acest contract Vânzătorul s-a obligat: - sa pregătească terenul conform cu specificațiile agreate; - sa livreze la locul de plantare cantitatea stabilita de vita de vie; - sa organizeze logistic transportul si depozitarea in bune condiții a materialului săditor si a tutorilor; - sa asigure toate resursele umane si materiale necesare efectuării lucrărilor de executare, deplasarea mașinii de plantat si a accesoriilor; - sa coordoneze sarcinile si activitățile necesare execuției plantației; In plus, vânzătorul si-a asumat responsabilitățile legate de starea plantelor si a procentului de succes la plantare. În privința obligațiilor specifice, au fost menționate in cuprinsul contractului ce anume trebuia sa facă vânzătorul în privința pregătirii terenului înainte de plantare, plantarea si instalarea tutorilor. Conform art. 6 din contract- Garanții- "Vânzătorul garantează un procent de succes de 96% la plantarea si prinderea plantației. Vânzătorul se obligă sa replanteze pe cheltuiala proprie numărul necesar de plante astfel încât sa se încadreze in procentul de succes de 96%. Ca urmare a nereușitei primului contract, cu Vânzătorul a fost nevoit să se judece ulterior, a încheiat contractul cu F., prin care a cumparat un număr de 152.924 butuci altoiți care să suplinească golurile ramase după prima plantare făcuta cu firma spaniolă. Mai mult, a contractat serviciile S.C. B. S.R.L. pentru a efectua serviciile anuale de întreținere a plantației viticole, încheind in acest sens contractul cu nr. x/15.01.2011. Toate aspectele mai sus invocate nu au finalitatea unei cauze de neimputabilitate, ci de a dovedi că au fost efectuate demersuri în vederea respectării condițiilor agricole și că plantația viticolă a fost exploatată, Cu alte cuvinte, pe de-o parte aceste argumente au scopul de a dovedi că nu se poate reține că plantația a fost abandonată (astfel să fie atrasă incidența pct. 7 1 lit e) si nici că situația constată este consecința unei atitudini deliberate astfel încât să atragă incidența prevederilor pct. 7 1 lit. d). În concluzie, solicită admiterea recursului declarat.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă M.A.D.R. - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. În prealabil, reiterează starea de fapt conform căreia societatea A. S.R.L. a beneficiat de sprijin financiar comunitar nerambursabil pentru Planul individual nr. 1486/10.06.2011 - Reconversie, Drepturi de Plantare a soiurilor provenind de pe o Rezervă (DPR) în baza cererii nr. x/08.09.2011-RSDPR2-38.00 ha. Sprijinul financiar de care a beneficiat reclamantă a avut la bază următorul calcul: 38,00 ha x 4730 euro/ha = 179.740,00 euro = 795.906,69 RON (curs schimb = 4,4281), sumă plătită prin O.P. nr. x/30.04.2015. Plantația în cauză a intrat în monitorizare prin Acordul de delegare nr. 258362/30.01.2015 și A61/26.01.2015, încheiat între APIA și MADR- Direcția Generală Control și Antifraudă (DGCAI). In data de 30.05.2016 a fost efectuat control de către DGCAI prin Compartimentul de Monitorizare Inspecții, Verificare și Control, jud. Olt și în urma raportului a fost reținut faptul că "plantația nu este întreținută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice pentru plantațiile de viță de vie și s-a stabilit ca măsură înlăturarea vegetației nedorite, plantarea golurilor existente cu vițe altoite din aceleași soiuri și efectuarea tratamentelor necesare". In data de 30.09.2016 a fost efectuat control de către DGCAI prin Compartimentul de Monitorizare Inspecții, Verificare și Control, jud. Olt reținându-se faptul că "plantația nu este întreținută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice pentru plantațiile de viță de vie și s-a stabilit ca măsură efectuarea arăturii în toamna anului 2016, stabilirea procentului de goluri în plantație și achiziționarea materialului săditor în vederea replantării parțiale sau totale în trei dintre parcele". Prin Nota de control nr. x/28.06.2017 a DGCAI "se apreciază că din punct de vedere al tehnologiei de cultivare a viței de vie, în parcelele cu goluri mai mari de 50% vițele nu mai pot avea o dezvoltare corespunzătoare, plantația fiind compromisă pe 17,11 ha." In conformitate cu măsurile propuse de DGCAI și prevederile din Capitolul VI, punctul 7.1, lit. a) din OMADR 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, APIA a emis Procesul-verbal nr. x/28.09.2017 stabilind creanțele aferente suprafeței de 17,11 ha, constatată ca fiind compromisă ireversibil. Pentru suprafața compromisă de 17.11 ha se recuperează cerere nr. x/08.09.2011 - RS DPR 2 - 38.00 ha, după următorul calcul:17,11 ha x 4730 euro/ha = 80.930,30 euro = 358.367,47 RON (curs schimb = 4,4281) conform Procesului-verbal de constatare nr. x/28.09.2017. Cu privire la actul administrativ atacat, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta este motivat, având în vedere următoarele aspecte: Din parcurgea Procesului-verbal nr. x/28.09.2017, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că acesta conține motivele de fapt care au condus la încheierea acestuia, astfel: La punctul 6 - motivele de fapt din cadrul acestui proces-verbal se rețin următoarele: "Verificările au fost efectuate în baza Acordului de delegare nr. 258362/30.01.2015 și nr. A 61/26.01.2015 prin care Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a delegat către Direcția Direcția Generală Control Antifraudă si Inspecții din cadrul M.A.D.R competențele pentru activitatea de verificare a modului de respectare a tehnologiei de cultivare a viței de vie, ulterior recepțiilor finale ale măsurilor de sprijin, în plantațiile viticole înființate prin măsura de restructurare/reconversie. Societatea comercială nu beneficiază de asistență de specialitate în domeniul viticol, nu a respectat în totalitate tehnologia de cultură, așa încât vițele prezintă risc major de uscare cu consecința creșterii numărului de goluri în plantație din cauza vegetației nedorite și deficitului de apă. Inspectorii Direcției Monitorizare Inspecții, Verificare și Control au monitorizat periodic modul de dezvoltare a plantației, efectuând verificări pe teren in data de 30.05.2016 și 30.09.2016, în urma cărora s-a constatat că plantația nu este întreținută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice plantațiilor de viță de vie. La data controlului, 21.06.2017 pe suprafața de aproximativ 11 ha se proceda la tăierea buruienilor de la nivelul solului și tocarea acestora, urmată de o prașilă manuală doar pe rând, în consecință posibilitatea de regenerare a vegetației nedorite era foarte mare. Restul plantației de 27 ha avea la data controlului grad ridicat de îmburuienare de aproximativ 70%, atât pe rând cât și între plante pe rând. În urma controlului pe teren pentru Planul individual nr. 1486/10.06.2011 cu o suprafață totală de 38 ha s-a constatat o suprafață de 17,11 ha amplasată în blocurile fizice nr. 128 și 143 unde plantația de viță de vie este compromisă ireversibil, procentul de goluri fiind de peste 50%, ceea ce reprezintă (45.02% din întreaga plantație). Pe această suprafață vitele nu mai pot avea o dezvoltare corespunzătoare, plantația fiind compromisă "(...). În susținerea celor de mai au fost depuse în probațiune, la fond, fotografiile efectuate la fața locului de inspectorii care au efectuat verificări pe teren. Mai mult, atât în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.09.2017 cât și în cuprinsul Deciziei nr. 148/05.12.2017, sunt detaliate motivele de fapt și drept care au condus la emiterea acestor documente. Motivele de fapt din procesul-verbal nr. x/28.09.2017 sunt corecte, au la bază verificările efectuate în teren de către inspectori și sunt întemeiate în drept pe actele normative invocate în conținutul acestuia, actul administrativ având la bază și Nota de control nr. x/28.06.2017, întocmită de Direcția Generală Control și Antifraudă și Inspecții din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, această notă fiind depusă la dosar. In ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante în legătură cu convenția încheiată între aceasta si societatea B. S.R.L., C. si D., reiterează că nu sunt de natură să înlăture obligațiile pe care aceasta, în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, le are față de APIA, ca autoritate națională competentă cu gestionarea fondurilor nerambursabile, ci, după cum arată, art. 8, alin. (2) din convenția mai sus menționată, să îi acopere recurentei - reclamante prejudiciile suferite aferente terenului dat în folosință, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin programul de restructurare/reconversie. Mai mult convenția invocată a fost încheiată după primirea sprijinului financiar de Ia APIA si nici nu a fost adusă la cunoștința APIA. Ca atare, această convenție, nu poate reprezenta un document care poate să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea procesului-verbal ce face obiectul prezentei cauze, pentru următoarele considerente: Prin cererea de sprijin nr. x/08.09.2011 formulată de recurenta - reclamantă și depusă la APIA, fermierul a solicitat sprijin pentru suprafața de 38 de ha, suprafață ce trebuia să conțină un număr de butuci final (buc/ha). De asemenea, prin cererea depusă, și-a luat următorul angajament: "în cazul în care, între data depunerii cererii și data acordării plății au intervenit modificări ale informațiilor declarate în cerere, în termen de 10 zile lucrătoare de la producere, voi comunica APIA, în scris aceste schimbări. "In cazul în care apar modificări ale informațiilor declarate în dosarul de plată, în următorii 10 ani de la efectuarea plății, în termen de 15 zile lucrătoare de la producere, voi comunica APIA, în scris aceste schimbări". Totodată recurenta - reclamantă nu a înștiințat APIA despre nicio modificare care ar fi intervenit în cererea de sprijin. În ceea ce privește Decizia nr. 148/05.12.2017 de soluționare a contestației formulată de S.C. A. S.R.L., aceasta cuprinde toate elementele care au stat la baza analizei contestației, comisia de soluționarea a contestațiilor concluzionând, pe baza probatoriului, menținerea Procesului-verbal nr. x/28.09.2017 și respingerea contestației. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a fixat termen de judecată la data de 7 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantă îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.09.2017, prin care s-a stabilit in sarcina acesteia o creanță bugetară in valoare de 358.367,46 RON aferent bugetului Uniunii Europene fond FEGA pentru programul de restructurare/reconversie - măsură II- Instalare sistem de susținere pentru conducere si palisaj, cererea nr. x/08.09.2011, precum si a deciziei nr. 148/05.12.2017 înregistrată sub nr. x/07.12.2017 prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva acestui proces-verbal. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Cu privire la prima critică de nelegalitate, potrivit căreia actele contestate nu cuprind motivele de fapt care să susțină măsurile dispuse, prima instanță, analizând conținutul acestora, a apreciat în mod corect că acestea cuprind elementele de fapt care în opinia emitentului acestora justifica aplicarea corecției financiare și stabilirea obligației de restituire a ajutorului acordat. În acest context este justă și aprecierea în sensul că temeinicia aspectelor de fapt menționate sau aptitudinea acestora de a determina aplicarea măsurii de restituire parțială a finanțării constituie elemente distincte de condițiile de formă ale actelor care se impun a fi analizate cu ocazia analizării celorlalte critici formulate. Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica formulată în recurs în sensul că prima instanță a încălcat prevederile art. 21 alin. (21) O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, invocarea în cuprinsul motivării a dispozițiilor cap. VII al Ordinului 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014, echivalează cu o nemotivare, având în vedere că reglementarea în discuție leagă aplicarea sancțiunii de nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu. În procesul-verbal de constatare a neregulilor s-au menționat împrejurările ce circumscriu situația societății de încălcarea unor astfel de standarde. Astfel, s-a arătat că Direcția Generală Antifraudă și Inspecții din cadrul MADR a verificat modul de respectare a tehnologiei de cultivare a viței de vie, ulterior recepțiilor finale ale măsurilor de sprijin care viza plantațiilor viticole înființate prin măsura de restructurare/reconversie. În urma acestui control s-a constatat că societatea nu beneficia de asistență de specialitate în domeniul viticol, nu a respectat tehnologia de cultură, așa încât vițele reprezentau risc major de uscare cu consecința creșterii numărului de goluri în plantație din cauza vegetației nedorite și deficitului de apă. În continuare, s-a menționat că, fiind monitorizat modul de dezvoltare a plantației, s-a constatat că aceasta nu era întreținută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice plantațiilor de viță de vie, iar pe o suprafață de 17,11 ha, amplasată în blocurile fizice 128 și 143 plantația era compromisă ireversibil, fiind goluri de peste 50%. Astfel, față de starea de fapt reținută, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că referirile la standardele de bune condiții agricole, care includ obligația de a evita instalarea vegetației nedorite pe parcelele viticole înființate, în contextul în care autoritatea avea de a verifica efectele nerespectării acestor standarde, măsura în care această nerespectare afectează exploatația respectivă, constituie o motivare concludentă și suficientă a actului administrativ contestat. În ceea ce privește cea de-a doua critică, vizând faptul că toate constatările și stabilirea creanței bugetare s-au realizat pentru cererea nr. x/08.09.2011 "Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj", care a fost realizat în întregime și care se afla pe teren, Înalta Curte observă că recurenta reclamantă nu a combătut argumentat considerentele prin care s-a arătat că sprijinul financiar comunitar nerambursabil de care a beneficiat reclamantul pentru planul individual nr. 1486/10.06.2011- Reconversie, Drepturi de plantare a soiurilor provenind de pe o rezervă în baza cererii nr. x/08.09.2011 este supus reglementărilor stabilite prin art. 11 alin. (1) din Regulamentul 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, care stabilește faptul că "Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia podgoriilor este creșterea competitivității producătorilor de vin. Prin urmare, prin Ordinul 247/2008, s-a stabilit într-adevăr că unul dintre programele din cadrul restructurării/reconversiei plantațiilor viticole este modernizarea formei de conducere, a sistemului pentru susținere și palisaj în plantațiile viticole, însă, așa cum în mod corect a apreciat prima instanță, lipsa unor constatări care să vizeze eventuale nereguli ale acestui sistem nu afectează legalitatea constatărilor privind măsura în care exploatația era compromisă pe o suprafață de 17,11 ha. Așadar, cu ocazia a două controale prealabile realizate în datele de 30.05.2016 și 30.09.2016 s-a constatat faptul că plantația nu este întreținută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice stabilindu-se ca măsuri: "înlăturarea vegetației nedorite, plantarea golurilor existente cu vițe altoite din aceleași soiuri, efectuarea tratamentelor necesare, efectuarea arăturii în toamna anului 2016, stabilirea programului de goluri în plantație și achiziționarea materialului săditor în vederea replantării parțiale sau totale în trei dintre parcele". De asemenea, în data de 28.06.2017 organele de control au constatat că situația nu a fost remediată. Având în vedere starea de fapt stabilită, Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că prin compromiterea a 50% din plantația de viță de vie, ca urmare a întreținerii necorespunzătoare, sistemul de conducere și palisaj care s-a efectuat nu-și mai putea îndeplini scopul. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată și susținerea recurentului reclamant în sensul că ar trebui să fie ignorată neîndeplinirea obligațiilor premergătoare intrării în funcțiune a sistemului de palisaj și să fie avut în vedere exclusiv faptul că acest sistem a fost realizat în integralitate și se află pe teren, astfel că nu se justifică constatarea existenței unei nereguli. O astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât contravine scopului Regulamentului 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole, subliniat în mod expres prin art. 11, ca fiind creșterea competitivității producătorilor de vin. Or, finanțarea sistemului de conducere și palisaj, cum este cel pentru care reclamantul a primit ajutor nerambursabil, devine lipsită de orice efect util prin neîndeplinirea obligațiilor care privesc etapele prealabile acțiunii unui astfel de sistem, cum este neîndeplinirea obligației de întreținere corespunzătoare de realizare a lucrărilor de înlăturare a buruienilor nedorite, de plantare e golurilor existente etc. Statuările primei instanțe sunt corecte și cu referire la cea de-a treia critică, prin care s-a susținut că ar fi trebuit să se țină seama de convențiile încheiate de reclamant cu terțe persoane. Această critică este nefondată, știut fiind că obligațiile reclamantului decurgând din primirea sprijinului nerambursabil nu încetează prin transmiterea drepturilor de exploatare a plantației către terți. Existența convenției menționate privește exclusiv raporturile reclamantului cu terții, fără a afecta în vreun fel obligațiile sale decurgând din primirea sprijinului nerambursabil. Mai mult, neregula reținută și stabilirea creanței bugetare de către pârâta APIA în sarcina operatorului S.C. A. S.R.L., în temeiul Cap. V 1 punctul 7 1 lit. e) din Ordinul 247/2008, nu reprezintă o eroare în stabilirea temeiului juridic, având în vedere efectele nerespectării tehnologiei de cultivare a viței de vie și a bunelor practici agricole și de mediu pe suprafața de 17,11 ha, în contextul în care, așa cum rezultă din decizia de soluționare a contestației, cea mai mare parte a exploatației a fost cedată comodatarului S.C. B. S.R.L., rămânând în posesia reclamantului doar suprafața totală de 1,1 ha (parcelele 1 și 4) din totalul de 38 de ha. În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu poate reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.