ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2778/2021

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 16 octombrie 2018, reclamanta A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 9171/28.0.2018 emisă de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând anularea în parte a acesteia, în sensul recalculării cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat în suprafață de 20228 mp, teren arabil situat în extravilanul loc. Peștera, jud. Constanța, parcela x, având nr. cadastral x și nr. CF x, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 22 alin. (1) și urm. din Legea nr. 255/2010.

Prin încheierea din 20.02.2019, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Transporturilor, prin CNAIR SA- D.R.D.P. Constanța.

Prin sentința civilă nr. 158 din 28 ianuarie 2020, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte Hotărârea nr. 9171/28.09.2018 în ceea ce privește cuantumul despăgubirii, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 7.163 RON cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului-teren în suprafață de 20.228 mp situat în extravilanul localității Peștera, jud. Constanța, precum și la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu expertiză parțial).

Prin decizia civilă nr. 184/C din 5 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, împotriva încheierii de ședință din 20.02.2019 și a sentinței civile nr. 158/28.01.2010, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018.

A admis apelul reclamantei A. împotriva sentinței civile nr. 158 din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7835 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 20.228 mp situat în extravilanul localității Peștera, județul Constanța, identificat în parcela x, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În raport s-a reținut și faptul că urmează a se aprecia asupra admisibilității recursului raportat la natura litigiului, în raport de temeiul de drept al acțiunii și de obiectul cererii de chemare în judecată, anume o cerere în materie de expropriere.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

În speță, hotărârea atacată cu recurs, anume decizia civilă 184/C din 5 noiembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 158 din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, cauza având ca obiect "expropriere".

Dispozițiile reglementate de art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. dispun în sensul că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Excepțiile de la regula înscrisă în art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, care prevede la art. III pct. 3 că "În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017 și până la 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de expropriere, nu sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în repetate rânduri, că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenție, nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție, care să verifice rezultatul unei proceduri administrative, este efectiv.

Față de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale redate rezultă că decizia nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă este definitivă și nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2021.