ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2016

Decizia nr. 544/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 82 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2002, în sensul includerii în dispozitivului acestei decizii și a terenului omis. În motivarea cererii, petenta a arătat că, din eroare, instanța a dispus obligarea pârâților B. și C. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat Ia parterul imobilului din sector 2, omițând să includă și cota de Vi din teren, deși în considerentele hotărârii reține calitatea de proprietară a numitei D. și, ulterior, a reclamantei asupra cotei de XA din imobil, concretizată în fapt asupra parterului construcției și cotei de lA din teren.

Prin încheierea din 29 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2002 (număr în format vechi x/2002), Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta A. în Dosarul nr. x/2002 privind cererea de apel îndreptată împotriva sentinței civile nr. 42 din 16 ianuarie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2000, în contradictoriu cu intimații B. și C. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente: Deși s-a pus în discuția petentei aspectul legat de caiifîcarea cererii deduse judecății, aceasta a arătat expres că a sesizat instanța cu o cerere de îndreptare a erorii materiale.

În aceste condiții, ținând seama, inclusiv, de principiul disponibilității, instanța a statuat că dispozitivul Deciziei nr. 82/2004 exprimă și reflectă, într-o formă dezvoltată, minuta aflată la fila 6 verso din Dosarul nr. x/2002. Astfel, instanța a constatat că nu există nicio eroare materială în dispozitivul deciziei menționate. Faptul ca în dispozitiv nu sunt reluate toate aspectele trecute în considerente nu înseamnă că instanța a săvârșit o eroare materială sub forma omisiunii. Dispozitivul trebuie să cuprindă ceea ce cuprinde și minuta, nu ceea ce se consemnează în considerente. În consecință, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., invocate de către petentă, Împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs, în termen legal, petenta A., criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-petentă a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 82/2004 pronunțată de Curtea de Apel București, cu motivarea că în cauză nu reprezintă o omisiune a instanței faptul că nu a inclus în dispozitiv și terenul aferent construcției, deși în considerente se reține și dreptul de proprietate asupra terenului. Această motivare este netemeinică și neiegală, deoarece, potrivit art. 281 C. proc.

civ., pot fi îndreptate erorilor materiale ce privesc numele, calitatea și susținerile părților, precum și erorile de calcul ori alte erori materiale strecurate în hotărâri și încheieri. Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: Prioritar, Înalta Curte observă că instanța învestită cu soluțioarea cererii de îndreptare a erorii materiale, manifestându-și rolul activ, la termenul de judecată acordat, a pus în discuția petenteî aspectul legat de calificarea cererii deduse judecății, aceasta arătând în mod expres că a sesizat instanța cu o cerere de îndreptare a erorii materiale. Astfel, instanța a soluționat cauza ținând seama, inclusiv, de principiul disponibilități, care, potrivit doctinei și jurisprudenței, reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

încălcarea acestui principiu, care guvernează procesul civil, semnifică încălcarea însăși a substanței dreptului la apărare . Or, în scopul respectării principiului disponibilității, judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în raport de limitele învestirii de către părțile litiganle, așa cum s-a întâmplat în cauza pendinte. Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., a căror aplicare greșită se critică prin prezentul recurs, reglementează procedura îndreptării erorilor materiale din hotărârile judecătorești cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale strecurate în hotărâri.

Conform art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc.

civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „Instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale". Față de precizarea expresă a petentei cu privire la calificarea cererii sale, prin încheierea recurată instanța a avut de soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 82 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2002, în sensul includerii în dispozitivului acestei decizii și a terenului omis, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., iar nu o eventuală cerere de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori de completare a hotărârii.

Noțiunea de greșeală materială are, în sensul acestei dispoziții invocate, înțelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale. Prin urmare, greșelile materiale vizate de textul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluției pronunțate de instanță. Remedierea unor eventuale omisiuni, cum sunt cele pe care le reclamă recurenta petentă, de completare a dispozitivului Deciziei nr. 82 din 27 ianuarie 2004, în sensul includerii și a cotei de V1 din teren în dispozitiv, nu poate fi realizată prin intermediul procedurii prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. În plus, în cauză, astfel cum a reținut și curtea de apel prin încheierea pronunțată, dispozitivul Deciziei nr. 82/2004, aflat la fila 65 dosar apel (fila 5 din hotărâre) reflectă, într-o forma dezvoltată și clară mînuta deciziei existentă la fila 6 din Dosarul nr. x/2002, nefiind vorba de nieio greșeală materială în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, față de cele ce preced, se constată că, în cauză, curtea de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursui declarat de recurenta-redamantă A. împotriva încheierii din 29 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica, astăzi, 11 martie 2016.