ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2112/2016

Decizia nr. 2112/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 mai 2004, A. a solicitat instanței - în contradictoriu cu pârâtul B. - să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de transfer către reclamant al cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului de 793 m.p., imobil situat în București, sector 1. Reclamantul a mai solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor situate la parter și etajele 2 și 3 ale imobilului-construcție, situat la aceeași adresă, precum și cota parte indiviză de ½ din demisolul clădirii.

Cel de al doilea petit al cererii de chemare în judecată a fost modificat prin cererea formulată la data de 09.10.2003, reclamantul solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de transfer a dreptului de proprietate asupra apartamentelor situate la parter și etajele 2 și 3, precum și a cotei părți indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra demisolului imobilului situat în București, sector 1. Prezentând situația de fapt, reclamantul a arătat că în anul 1999 a încheiat cu pârâtul, proprietar al terenului situat la adresa de mai sus, un contract de asociere, semnăturile părților fiind legalizate prin încheierea nr. 280 din data de 26.01.1999 a Biroului Notarului Public C., contract conform căruia reclamantului îi revenea obligația de a edifica pe acest teren o construcție alcătuită din demisol, parter și 3 etaje.

Totodată, s-a convenit ca pârâtul să realizeze supraetajarea construcției cu încă două nivele, în funcție de autorizația de construire ce urma a fi obținută. În acest scop, la data de 8.12.2000, între pârât și numitul D. a fost încheiat contractul de asociere pentru extindere (supraetajare) imobil situat în București, sector 1, autentificat sub nr. 1957 din data de 08.12.200 la Biroul Notarului Public E., având ca obiect realizarea etajelor 4 și 5 din imobilul mai sus menționat. Ulterior însă, din cauza imposibilității numitului D. de a realiza lucrările de construcție și având în vedere interesul comun atât al pârâtului, cât și al reclamantului în finalizarea lucrărilor, prin convenția de cesiune de creanță încheiată în aprilie 2001 au fost transferate către reclamant toate drepturile pe care D. le avea cu privire la etajele 4 și 5 ale imobilului.

În conformitate cu prevederile contractului de asociere încheiat între reclamant și pârât, în cazul în care se efectuează supraetajarea clădirii cu etajele 4 și 5, la finalizarea lucrărilor reclamantul dobândește dreptul de proprietate asupra apartamentelor de la parter și etajele 2 și 3 și o cotă indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra demisolului clădirii, precum și o cotă parte indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 791 mp. situat în București, sectorul 1. De asemenea, prin prevederile acestui contract, pârâtul se obliga ca, în urma finalizării lucrărilor și a semnării procesului-verbal de recepție finală, să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra părților din clădire mai sus menționate, precum și să transfere către acesta cota parte indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului.

Or, se arată, lucrările de construcție ale clădirii au fost pe deplin și în mod corespunzător finalizate, iar apartamentele au fost finisate la cheie, după cum chiar paratul a recunoscut prin minuta semnată între părți la data de 25.03.2003 și prin actul adițional la această minută, încheiat la data de 20.05.2003, astfel încât nu există niciun impediment cu privire la recepția clădirii și semnarea procesului verbal de recepție finală. Cu toate acestea, deși finalizarea corespunzătoare a lucrărilor a fost confirmată și de comisia de recepție convocată în conformitate cu prevederile legale aplicabile, pârâtul refuză cu rea credință să încheie procesul verbal de recepție finală și să-și îndeplinească obligațiile contractuale pe care și le-a asumat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111, 112 și urm. C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 969, art. 992, art. 1083 C. civ. Pârâtul B. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii introductive de instanță și obligarea reclamantului-pârât să efectueze toate lucrările neexecutate atât la nivelele 1-3, cât și 4-3 ale construcției. A arătat pârâtul-reclamant că prin contract, precum și actele adiționale și minutele semnate de părți, reclamantul-pârât s-a obligat să efectueze lucrări ce-i cădeau în sarcină dar pe care nici până azi nu le-a efectuat. A solicitat să fie obligat la plata de penalități de întârziere la 1.000.000 lei/zi începând cu data de 25.09.2003 și până la finalizarea lucrărilor, arătând că reclamantul-pârât s-a obligat la plata acestei sume prin „Actul adițional” încheiat de părți la 25.03.2003, penultimul aliniat.

A mai solicitat să fie obligat pârâtul să plătească contravaloarea acoperișului ce trebuia executat peste etajul 3 și pe care nu l-a executat datorită supraetajării construcției la etajele 4 și 5. Cererea reconvențională a fost precizată la termenul din 27.11.2003, fiind detaliate lucrările neexecutate sau executate defectuos și indicat cuantumul penalităților de întârziere stabilite prin actele adiționale la suma de 100.000.000 lei, precizându-se că acestea au început să curgă din luna septembrie 2003. A susținut pârâtul-reclamant că a încercat „toate metodele” de a ajunge la un compromis cu reclamantul, în acest fel putându-se explica și seria de renunțări și compromisuri pe care le-a făcut la încheierea actelor adiționale, minutelor și înțelegerilor semnate de părți, însă reclamantul-pârât A. nu a respectat „nicio” obligație asumată prin aceste acte.

Judecata cauzei a fost suspendată la data de 30.06.2004 până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/299/2008, fiind reluată la data de 5 iunie 2014, când reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, precizată la data de 21.10.2014, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să constate transferarea dreptului de proprietate și asupra apartamentului nr. 10 situat la etajul 4 al imobilului, dobândit în baza contractului de asociere pentru extindere (supraetajare) a construcției, nr. 1957 din 8 decembrie 2000, încheiat între B. și D. și a convenției de cesiune de creanță autentificată sub nr. 330 din 5 aprilie 2010. Cererea reconvențională a fost disjunsă prin încheierea de ședință de la 22.10.2014 și anulată ca netimbrată, soluție ce nu a fost atacată de pârâtul-reclamant (sentința civilă nr. 1296 din 06 noiembrie 2014, pronunțată în Dosar nr. x/3/2014).

Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 688 din 21.05.2015, îndreptată prin încheierile pronunțate, în temeiul art. 281 C. proc.

civ., la datele de 2 noiembrie 2015 și, respectiv 18 decembrie 2015, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat intervenit transferul, către reclamant: - a unei cote indivize de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 793 mp situat în București, sector 1; - a dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 1 parter, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 174,58 mp, și suprafață construită de 219,43 mp precum și 18,74 mp cote părți comune și 64,14 mp cotă parte teren; nr. 2 parter, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 120,15 mp și suprafață construită de 147,60 mp, precum și 12,58 mp cote părți comune și 44,15 mp cotă parte teren; nr. 5 etaj 2, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 178,44 mp și suprafață construită de 224,00 mp, precum și 18,68 mp cote părți comune și 65,57 mp cotă parte teren; nr. 6 etaj 2, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 152,00 mp și suprafață construită de 192,02 mp, precum și 15,91 mp cote părți comune și 55,85 mp cotă parte teren; nr. 7 etaj 3, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 178,81 mp și suprafață construită de 224,20 mp, precum și 18,72 mp cote părți comune și 65,70 mp cotă parte teren; nr. 8 etaj 3, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 152,35 mp și suprafață construită de 185,24 mp,

precum și 15,95 mp cote părți comune și 55,98 mp cotă parte teren și nr. 10 etaj 4, compus din 4 camere, având o suprafață utilă de 152,45 mp, și suprafață construită de 185,85 mp, precum și 15,96 mp cote părți comune și 56,00 mp cotă parte teren, precum și un loc de parcare; - a dreptului de proprietate asupra „unei cote de 1” din demisol, aferentă apartamentelor care îi revin reclamantului. Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 73.156,68 lei, dintre care suma de 6.000 lei reprezintă onorariu de avocat, 64.156,68 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamantul A. și pârâtul B. a intervenit contractul de asociere având semnătura părților, legalizată prin încheierea nr. 280 din data de 26.01.1999, a Biroului Notarului Public C., prin care reclamantul și-a asumat obligația de a edifica pe terenul proprietatea pârâtului, o construcție alcătuită din demisol, parter și 3 etaje, conform autorizației de construcție nr. O/17582/1996, eliberată de Primăria sectorului 1, părțile urmând să dobândească calitatea de coproprietari asupra construcției. În cuprinsul contractului părțile au specificat că, în cazul efectuării supraetajărilor etajelor 4 și 5, reclamantul A. urmează să devină proprietar al apartamentelor de la parter, etajele 2 și 3, a unei cote de 50% din demisol, urmând să dobândească și părți comune de 50%și cotă parte de 1/2 din terenul în suprafață de 793 mp.

Pârâtul B., pe de altă parte, în cazul stipulat, urma să devină proprietar al apartamentelor de la etajele 1, 4 și 5, a unei cote de 50% din demisol, urmând să dobândească și părți comune de 50% și păstrând o cotă parte de 1/2 din terenul în suprafață de 793 mp. Momentul transferului dreptului de proprietate a fost prevăzut de către părți ca fiind momentul predării apartamentelor finisate la cheie, conform proiectului de execuție, în urma semnării procesului verbal de recepție definitivă, construcția urmând a fi executată în termen de 18 luni de la data punerii la dispoziție a terenului, dar nu mai târziu de data de 31.05.2000. Astfel cum este prevăzut în art. IV teza finală, transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului către reclamant, urma să se facă după terminarea lucrărilor și încheierea procesului verbal de recepție finală, în 40 de zile după termenul stabilit.

Tot referitor la realizarea acestei construcții a intervenit, între pârâtul B. și numitul D., contractul de asociere pentru extindere (supraetajare) imobil situat in București strada Ghețari nr. 17, sector 1 autentificat sub nr. 1957 din data de 08.12.2000 la Biroul Notarului Public E., care avea ca obiect realizarea etajelor 4 și 5 din imobilul mai sus menționat.

Drepturile ce se cuvin fiecăruia au fost stipulate astfel cum s-a prevăzut în contractul menționat anterior, în cuprinsul acestui contract fiind detaliate lucrările ce urmează a fi efectuate, astfel: lucrările de execuție urmau a fi executate pe cheltuială proprie, conform autorizației de construcție, a proiectului de execuție și a documentației puse la dispoziție, fără finisaje (parchet, gresie, tâmplărie uși-ferestre, obiecte sanitare, aparatură electrică și încălzire (centrală termică, calorifere); structură de rezistență din beton armat pentru etajele 4 și 5; șarpantă (acoperiș) cu izolație termică și învelitoare din tablă zincată, burlane și jgheaburi; zidărie exterioară și compartimentarea etajelor 4 și 5 și părților comune conform autorizației de construire și proiectelor de execuție, finisare și gletuire inclusiv; casa scării la etajele 4 și 5 urma a se executa, conform proiectului din BCA și finisată identic cu cele de la etajul 1 al clădirii; liftul trebuia executat de către aceeași firmă și în aceleași condiții tehnice, până la etajul 3, iar costurile suportate în mod egal de părțile contractante; tencuiala finisată la exterior identică cu cea existentă, tencuieli drișcuite la interior (apartamente și părți comune) și gletuită; instalație sanitară fără obiecte sanitare și montaj (baterii, lavoare, băi); instalație electrică fără aparatură și obiecte electrice;

instalație de gaze cu două focuri pe apartament; instalație de încălzire fără obiecte de încălzire (centrală și calorifere). La data de 5.04.2001, între reclamant și numitul D. a intervenit contractul de cesiune de creanță, prin care acesta din urmă a cedat reclamantului drepturile ce îi revin din contractul de supraetajare antemenționat, cesionarul urmând a dobândi toate drepturile din contract, respectiv cele cu privire la etajele 4 și 5 ale imobilului.

În conformitate cu prevederile contractului de asociere încheiat între reclamant și pârât, în cazul în care se efectuează supraetajarea clădirii cu etajele 4 și 5, la finalizarea lucrărilor reclamantul dobândește dreptul de proprietate asupra apartamentelor de la parter și etajele 2 și 3 și o cotă indiviză de ½ din, dreptul de proprietate asupra demisolului clădirii, precum și o cotă parte indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 791 mp situat în București, sectorul 1. De asemenea, prin prevederile acestui contract, pârâtul se obliga ca, în urma finalizării lucrărilor și a semnării procesului verbal de recepție finală, să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra părților din clădire mai sus menționate, precum și să transfere către acesta cota parte indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert F. rezultă că imobilul a fost edificat, fiind un imobil cu demisol, parter, 4 etaje și un etaj mansardat, având o suprafață construită totală de 2.672,53 mp și suprafață utilă de 2.188,14 mp.

În raport de situația de fapt astfel reținută și (de prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante), tribunalul a verificat îndeplinirea obligațiilor asumate de reclamant prin contractul de asociere din data de 26.01.1999 și contractul de asociere pentru extindere autentificat sub nr. 1957 din data de 08.12.2000 la Biroul Notarului Public E. și a reținut că reclamantul și-a îndeplinit obligația de a edifica pe terenul proprietatea pârâtului, o construcție alcătuită din demisol, parter și 3 etaje, conform autorizației de construcție nr. O/17582/1996, precum și a etajelor 4 și 5, conform autorizației de construcție nr. 306/569/2000 din 17 aprilie 2000. S-a reținut că edificarea imobilului este confirmată prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert F., aspect necontestat de către pârât, care a invocat doar faptul că reclamantul a omis să realizeze o serie de lucrări.

S-a arătat că nu se poate face abstracție totuși de faptul că reclamantul, în îndeplinirea propriilor obligații, a edificat un imobil care a fost evaluat la suma de aproximativ 10 milioane euro, în timp ce pârâtul reclamă neexecutarea unor obligații de o valoare infimă și „de neglijat”. S-a avut în vedere și faptul că, deși a susținut că lipsa acestor lucrări afectează siguranța acestui imobil, încă de la data finalizării construcției pârâtul ocupă împreună cu familia sa apartamentul de la etajul 1. Or, în cazul în care ar fi avut dubii că această construcție este corespunzătoare din punctul de vedere al rezistenței și al siguranței, este greu de crezut că ar mai fi locuit în aceasta. S-a subliniat faptul că în litigiul soluționat prin Dosarul nr. x/299/2008, care a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de asociere, pârâtul B. a reclamat neexecutarea altor lucrări decât cele menționate în prezentul litigiu.

Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată iar chestiunile tranșate sub aspectul neexecutării obligațiilor reclamate în acel dosar, au intrat în puterea de lucru judecat, motiv pentru care au fost respinse și obiectivele expertizei sub aceste aspecte. În lumina considerentelor expuse anterior, Tribunalul a apreciat că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere și a considerat că refuzul pârâtului de a semna procesul verbal de recepție este neîntemeiat. Apelul formulat de pârât împotriva sentinței dată de prima instanță a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 345/A din 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că pentru a putea fi invocată excepția de neexecutare a contractului, „neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă pentru a da dreptul la acest remediu, apărând ca nejustificată invocarea refuzului de executare a unor lucrări de mică însemnătate”. S-a făcut referire la valoarea de peste 10 milioane de euro a construcției edificată de intimatul reclamant, valoare în raport cu care lucrările invocate de pârât ca fiind neexecutate ori greșit executate (montare mână curentă garaj, lipsa țiglei de pe gard etc.) nu justifică refuzul încheierii de către acesta a procesului verbal de recepție finală.

De altfel, se arată, neexecutarea obligațiilor asumate de către intimatul-reclamant a fost invocată ca și cauză a cererii de reziliere a contractului de asociere și a constatării nulității contractelor de subantrepriză și cesiune de creanță, cereri ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/299/2008 al Tribunalului București, cauză în care instanța a reținut, respingând solicitările, că reclamantul B. nu și-a executat propriile obligații contractuale și nu se poate prevala de propria culpă pentru a cere desființarea acestui contract. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâtul B. care, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, critică decizia dată în apel, după cum urmează: - s-a ignorat prevederea contractuală, potrivit căreia, recepția lucrării va fi cea finală, „la gata”, condiție inserată de părți „cu putere de lege”, în actul autentic.

- reținând că deși există anumite lucrări neefectuate, acestea nu sunt de o asemenea importanță încât să împiedice recepția lucrării, instanțele au intervenit practic în înțelegerea părților, modificând-o. - s-a respins greșit solicitarea de a se efectua o nouă expertiză, soluția fundamentându-se doar pe expertiza efectuată la fond de expert judiciar G. În justificarea respingerii acestei cereri, se arată, instanța de apel a reținut că lucrările pretins neexecutate sau executate necorespunzător, nu au fost arătate la momentul efectuării lucrării de expertiză dispuse de instanța de fond, chiar prin „acest fapt” instanța de apel schimbând natura și înțelesul actului juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.). În susținerea acestei critici, recurentul se lansează în analiza unor aspecte care țin de probatoriul administrat, arătând că expertul desemnat de instanță nu a răspuns la obiectivul privind lucrările nefinalizate și în raport de contractele încheiate între părți și autorizațiile de construire. Se face o enumerare și o descriere a lucrărilor, pretins nefinalizate care, în opinia recurentului, ar fi trebuit să conducă la respingerea acțiunii (lipsa scheletului metalic de pe casa scării, a geamului armat și jaluzelelor fixe, a panourilor de geam opac, lipsa ușii „anti-foc” etc.). - greșita „interpretare” a actului dedus judecății, se regăsește chiar în considerentele deciziei atacate care, reține că instanța de fond nu a fost investită cu analizarea modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către intimat, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a solicitat obligarea acestuia la efectuarea lucrărilor.

Or, se arată, urmare chiar obiectului acțiunii, instanțele trebuiau să verifice dacă intimatul reclamant și-a îndeplinit obligațiile asumate, sarcina probei incumbând acestuia. - soluția instanțelor s-a bazat pe un considerent total subiectiv, respectiv faptul că atâta timp cât pârâtul locuiește în imobil, este „fără putință de tăgadă” că acesta este în stadiul final de recepție, ceea ce prezumă îndeplinirea obligațiilor asumate de către reclamant. Or, se conchide, acest aspect este contrazis de toate expertizele și actele aflate la dosar, fiind inclusiv interesul recurentului de a se finaliza recepția lucrării, pentru a putea să obțină foloase materiale, urmare celor două contracte de asociere semnate.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Ca răspuns la solicitările formulate prin cererea introductivă, pârâtul B. a invocat excepția de neexecutare a contractului, mijloc de apărare aflat la dispoziția oricăreia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și fi adus la îndeplinire propriile obligații. Temeiul juridic al invocării acestei excepții (exceptio non adimpleti contractus) rezidă în interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic, respectiv în împrejurarea că fiecare dintre aceste obligații constituie cauza juridică a obligației corelative.

Atât practica judiciară cât și doctrina au statuat că reciprocitatea și interdependența obligațiilor, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a acestei excepții, în cazul în care simultaneitatea nu este respectată. Apărarea fondată pe această excepție face trimitere la sancțiunea juridică specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu înțelege să-și respecte propriile îndatoriri contractuale, pe care și le-a asumat. Chiar dacă exceptio non adimpleti contractus poate fi invocată și pentru o neexecutare parțială a contractului, practica instanțelor a decis constant că aceasta trebuie să fie una suficient de importantă, de natură a afecta însăși cauza juridică a contractului sinalagmatic.

Or, în speță, așa cum corect au reținut instanțele, invocând această excepție în apărarea sa, pârâtul și-a justificat neîndeplinirea propriilor obligații contractuale prin reclamarea neexecutării de către intimatul reclamant a unor lucrări neesențiale, de importanță redusă în cadrul relației contractuale. Făcându-se referiri punctuale la neexecutarea unor lucrări lipsite de importanță (unele cu caracter voluptoriu) care nu erau de natură a împiedica efectuarea recepției, în contextul obligațiilor specifice asumate de părți, se face abstracție de faptul că, în executarea obligațiilor sale stipulate prin contract, reclamantul a efectuat lucrări care au adus imobilul în cauză la o valoare estimată de cca.10 milioane de euro, în raport cu care refuzul încheierii procesului verbal de recepție finală, apare ca lipsit de justificare.

Aserțiunile instanței referitoare la împrejurarea că pârâtul locuiește el însuși într-un apartament al imobilului, nu sunt legate de „prezumarea” îndeplinirii obligațiilor asumate de către reclamant ci au o strânsă legătură cu netemeinicia afirmațiilor legate de neexecutarea unor lucrări care afectează siguranța acestui imobil, fiind fundamentate pe concluziile expertizelor tehnice aflate la dosar. De altfel, așa cum s-a arătat, încă din anul 2009, expertul desemnat în dosarul ce a avut ca obiect rezilierea contractului de asociere încheiat între părți (demers judiciar inițiat de recurentul din prezenta cauză) a reținut că B. este cel care nu și-a executat obligațiile contractuale, motiv pentru care la acea dată, nu erau pe deplin finalizate lucrările de la mansarda imobilului, deși, 8 din cele 10 apartamente ale construcției erau deja locuite.

În consecință, acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/299/2008 al Tribunalului București, a fost respinsă pe considerentul că reclamantul B. nu își poate invoca propria culpă în neexecutarea obligațiilor contractuale pentru a obține rezilierea contractului de asociere. Cât privește expertiza tehnică specialitatea construcții, efectuată în cauză, la fond, se constată că aceasta a răspuns tuturor obiectivelor indicate de părți și detaliate de instanță, în virtutea rolului său activ. De altfel,recurentul pârât nu a solicitat sau propus în fața instanței de fond alte obiective, declarându-se de acord cu cele încuviințate, lucrarea fiind pe deplin edificatoare sub aspectul fazelor de execuție ale construcției și evaluării structurii tehnice, concluzia instanței de apel asupra netemeiniciei cererii de a se efectua o nouă expertiză, fiind una corectă.

În contextul arătat, nu se poate reține nici motivul de modificare prevăzut de pct. 8 al art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, ce vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, aplicând principiul înscris în art. 969 din C. civ. de la 1864, instanțele au interpretat corect termenii conveniți de părți în contract, ținând cont de voința clar exprimată a acestora (în raport de intenția lor comună) în legătură cu cotele părți indivize ce urmează să le revină din dreptul de proprietate asupra imobilului (teren de 791 m.p. și construcție) situat în București, sector 1, după executarea obligațiilor asumate prin contractul sinalagmatic.

Așa fiind,față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 345/A din 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul la plata sumei 20.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2016.