ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1875/2016

Decizia nr. 1875/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 25 februarie 2004, reclamanții A., B. și C. au contestat Decizia nr. 10.695 din 27 ianuarie 2004 emisă de A.D.S. București, solicitând instanței să constate netemeinicia și nelegalitatea deciziei și să dispună modificarea acesteia, în parte, în sensul obligării pârâtei să le restituie în natură și suprafața de 9,44 ha, teren ce reprezintă diferența între suprafața restituită în natură (7,49 ha) și suprafața totală de 16.9 ha. Prin Sentința nr. 850 din 6 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu intimata A.D.S.

București. Prin Decizia nr. 895A din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de contestatorii B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 850 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București. A schimbat în tot sentința apelată și a admis, în parte, contestația, dispunând restituirea în natură către contestatori a suprafeței de 10,4385 ha teren. A respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenientele E. Gândești și F. La data de 22 septembrie 2015, petenții B. și C. au formulat cerere privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Petenții au solicitat a se preciza în dispozitivul deciziei că suprafața de teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr. 10/2001 și că restituirea urmează să se efectueze, în natură, pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauza de către expert D. sau, în subsidiar, să se menționeze cel puțin că restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză D. La data de 30 septembrie 2015, petenții B. și C. au formulat cerere privind îndreptarea omisiunii și, respectiv, îndreptarea erorii intervenite în dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Petenții au solicitat a se îndrepta omisiunea, respectiv, eroarea materială în dispozitivul deciziei menționate, urmând să se precizeze că suprafața de teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr. 10/2001 și că restituirea urmează să se efectueze, în natură, pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D. sau, în subsidiar, să se menționeze cel puțin că restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză D. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate dispozitivului Deciziei civile nr. 895A din 18 decembrie 2008, formulată de apelanții-contestatori B. și C. A admis sesizarea din oficiu privind erorile materiale din Decizia civilă nr. 895A din 18 decembrie 2008. A dispus îndreptarea erorilor materiale din decizie cu privire la suprafața de teren pentru care s-a admis în parte contestația și s-a dispus restituirea în natură, care este 9 ha (nu 10,4385 ha cum din eroare s-a consemnat), teren identificat de expertul D. la dosarul apel din primul ciclu procesual.

În motivarea încheierii, instanța a reținut că Decizia civilă nr. 895A din 18 decembrie 2008 nu a admis în tot contestația, ci a admis-o numai în parte, sens în care a și făcut trimiteri lapidare în considerentele sale succinte la cele menționate de proba cu raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D. în dosarul de apel din primul ciclu procesual. Raportul de expertiză include schița anexă de la dosarul de apel din primul ciclu procesual și menționează la dosarul de apel din primul ciclu procesual răspunsurile la obiective.

Astfel, conținând 4 erori materiale, Decizia nr. 895A din 18 decembrie 2008 menționează suprafața de 10,43 ha, (104.300 mp), în loc de 9 ha (90.000 mp) cât era corect așa cum relevă considerentele sale succinte ce menționează că instanța de apel va admite doar în parte contestația, deoarece conform aceleiași expertize o parte din terenul solicitat de 10,4385 ha (ce depășește cele 9 ha aflate pe vechiul amplasament și în administrarea A.D.S., în prezent extravilan, individualizate complet de expertul D. în raportul de expertiză, T20 P P717 - 5,5 ha - Arabil, T20 P715 - 3,42 ha - Arabil, T20 P716 - 0,08 ha - Drum; 5,5 + 3,42 + 0,08 = 9 ha), adică partea de 1,43 ha, (pe care expertul nu a individualizat-o în raportul de expertiză ca aparținând pârâtei A.D.S., ci unui terț, S.D.P.

Buzău, împărțind-o în același timp în 1,0 ha. Depozit de Fructe și 0,51 ha, Atelier Mecanic aparținând terței S.D.P. Buzău) nu există (în administrarea pârâtei A.D.S. n.n.). În consecință, conform art. 281 C. proc. civ., Curtea de Apel a dispus îndreptarea erorilor materiale din decizie cu privire la suprafața de teren pentru care s-a admis în parte contestația și s-a dispus restituirea în natură, care este 9 ha, (nu 10,4385 ha cum din eroare s-a consemnat), teren identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual, în administrarea pârâtei. Astfel, parag. x al pag.

y din considerentele Deciziei de apel nr. 895A din 18 decembrie 2008 se va citi "Curtea analizând actele și lucrările dosarului în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a constata că apelul formulat de apelanții-contestatori este fondat și drept consecință va schimba în tot sentința apelată, va admite în parte contestația formulată de contestatori și va dispune restituirea în natură către aceștia a suprafeței de 9,00 ha, teren identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, pentru următoarele considerente:", nu "Curtea analizând actele și lucrările dosarului în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a constata că apelul formulat de apelanții-contestatori este fondat și drept consecință va schimba în tot sentința apelată, va admite în parte contestația formulat de contestatorii și va dispune restituirea în natură către aceștia suprafeței de 10,4385 ha teren identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, pentru următoarele considerente:", cum din eroare s-a consemnat.

De asemenea, parag.

următor acestuia se va citi "în primul rând contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea imobilului în natură, respectiv a suprafeței de teren solicitată de 9,00 ha, ce face parte din diferența dintre cel restituit în natura, 6,5 ha, și suprafața totală de 16,93 ha așa cum rezultă și din concluziile din raportul de expertiză care au arătat că amplasamentul actual este același cu cel de la momentul preluării de către stat; că la momentul exproprierii era o suprafață totală de 16,95 ha, iar suprafața rămasă pentru retrocedare este 10,9385 ha", nu "în primul rând contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituire imobilului în natură, respectiv a suprafeței de teren solicitată de 10,43 ha, diferența dintre cel restituit în natură 6,5 ha și suprafața totală de 16,93 ha așa cum rezultă și din concluziile din raportul de expertiză care au arătat că amplasamentul actual este același cu cel de la momentul preluării de către stat; că la momentul exproprierii era o suprafață totală de 16,95 ha, iar că suprafața rămasă pentru retrocedare este 10,9385 ha,", cum din eroare s-a consemnat.

De asemenea, penultimul parag. din considerentele Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 se va citi "Față de cele menționate mai sus Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de apelanții-contestatori, va schimba în tot sentința civilă apelată, va admite în parte contestația, va dispune restituirea în natură către contestatorii a suprafeței de teren 9,00 ha. De asemenea, va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantele-interveniente", nu "Față de cele menționate mai sus Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de apelanții-contestatori, va schimba în tot sentința civilă apelată, va admite contestația, va dispune restituirea în natură către contestatori a suprafeței de teren 10,4385 ha.

De asemenea, va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantele-interveniente", cum din eroare s-a consemnat, iar, la alin. (3), dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 se va citi: Admite în parte contestația și dispune restituirea în natură către contestatorii B. și C. a suprafeței de 9 ha teren identificat expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual, cele 9 ha fiind terenul identificat de expertiză ca posibil de restituit în natură de la pârâta A.D.S. (T20 P P717 - 5.5 ha - Arabil, T20 P715 - 3,42 ha - Arabil, T20 P716 - 0,08 ha - Drum; 5,5 + 3.42+ 0,08 - 9 ha).

Acestea, deoarece, pe de o parte cererea de îndreptare erori materiale formulată de petenții apelanți este fondată numai sub aspectul omisiunii materiale din dispozitiv a mențiunii că terenul pentru care s-a admis în parte contestația și s-a dispus restituirea în natură este cel identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual în administrarea pârâtei A.D.S., iar, pe de altă parte, din oficiu, ca urmare a celor constatate cu privire la înscrierea în decizie a suprafeței pentru care al treilea alineat din dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008, în prima lui parte, a admis numai în parte contestația (art. 258 alin. (3) C. proc.

civ.), instanța are obligația de a îndrepta erorile materiale din Decizia civilă nr. 895A din 18 decembrie 2008 cu privire la suprafața de teren pentru care s-a admis numai în parte contestația și s-a dispus restituirea în natură, care este 9 ha (nu 10,4385 ha, cum din eroare s-a consemnat), teren identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual, în administrarea pârâtei A.D.S. Astfel, dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 se va citi: "Admite apelul declarat de apelanții B. și C., împotriva Sentinței civile nr. 850 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2004, în contradictoriu cu intimata A.D.S. București.

Schimbă în tot sentința apelată. Admite, în parte, contestația. Dispune restituirea în natură către contestatorii B. și C., a suprafeței de 9 ha teren identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intervenientele E. Gândești și F." Nu se vor admite solicitările petenților ca îndreptarea erorilor materiale să se dispună în dispozitivul deciziei în sensul că o suprafață de teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr. 10/2001, deoarece cel din urmă aspect, inserarea Legii nr. 10/2001, este un aspect al considerentelor deciziei, așa cum acestea însele îl și relevă (art. 261 C. proc. civ.

privind conținutul oricărei hotărâri judecătorești), nefiind un aspect de eroare materială de îndreptat în dispozitiv, iar cei dintâi privind suprafața este deja elucidat întocmai cum a dispus Decizia nr. 895A din 18 decembrie 2008, care a admis numai în parte contestația, nu a admis-o în tot, tocmai pentru că nu tot terenul exista la dispoziția pârâtei pe care a obligat-o la restituire în natură, A.D.S. București.

Nu se vor admite nici solicitările petenților ca îndreptarea erorilor materiale să se dispună în dispozitivul deciziei în sensul că restituirea urmează să se efectueze în natură pentru o suprafață de teren de 10,4385 ha pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D., sau în subsidiar să se menționeze, cel puțin că restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză D., tocmai pentru că, așa cum s-a arătat, contestația s-a admis numai în parte, nu în tot, exact în considerarea mențiunilor raportului de expertiză - ce nu a identificai cu dimensiuni și vecinătăți 10,4385 ha în administrarea pârâtei A.D.S., ci numai suprafețele de 5,5 ha - Arabil în Tarlaua 20 Parcela P717, 3,42 ha - Arabil în Tarlaua 20 Parcela 715 și 0,08 ha - Drum în Tarlaua 20 Parcela 716, care, împreună, totalizează 9 ha (5,5 + 3,42 + 0,08 - 9 ha).

Pentru un teren de cca. 1,43 (1,51) ha, expertul D. a menționat că nu se poate retroceda, deoarece aparține domeniului public, iar decizia de apel și-a însușit concluziile din raportul de expertiză admițând numai în parte contestația respectiv pentru cele 9 ha de teren deținute de pârâta ce a fost obligată în cauză la restituire în natură.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 895A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, astfel cum a fost formulată de apelanții-contestatori B. și C. În motivarea încheierii, instanța a reținut că cererea de lămurire are petit identic cu cererea de îndreptare erori materiale, formulată de aceeași apelanți și soluționată, în baza art. 281 C. proc. civ., anterior prezentei, prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, singura deosebire fiind că, pentru același petit, petenții invocă în cererea de lămurire de față art. 281 1 C. proc.

civ. Mai mult, Curtea de Apel a reținut că, tocmai, urmare a îndreptărilor de erori materiale din oficiu și la cerere dispuse prin menționata încheiere, dispozitivul Deciziei civile nr. 895A din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care dispune "Admite apelul declarat, de apelanții B. și C., împotriva Sentinței civile nr. 850 din 6 octombrie 2008" pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2004, în contradictoriu cu intimata A.D.S. București, Schimbă în tot sentința apelată. Admite, în parte, contestația. Dispune restituirea în natura către contestatorii B. și C., a suprafeței de 9 ha teren identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intervenientele E. Gândești și F.", nu mai necesită lămuriri în sensurile pretinse de petenți de a se menționa în acesta Legea nr. 10/2001, că restituirea urmează să se efectueze, în natură, pentru o suprafață de 10,4385 ha pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D., sau, în subsidiar, că restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament cererea de lămurire așa cum a fost formulată de petenții apelanți fiind rămasa fără obiect. Împotriva acestor încheieri au declarat recurs contestatorii B. și C., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ.

și solicitând, în principal, casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea în tot a celor două încheieri și să se dispună: cu privire la încheierea de îndreptare eroare materiale, admiterea doar a cererii formulate de petenți; cu privire la încheierea de lămurire a dispozitivului, modificarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii de îndreptare a eroii materiale formulată de petenți. În motivarea recursului, cu privire la încheierea de îndreptare a erorii materiale, contestatorii au arătat că instanța le-a încălcat dreptul la apărare, deoarece, deși pretinde ca s-a sesizat din oficiu și asupra altor erori materiale decât acelea care făceau obiectul cererii petenților, instanța nu le-a comunicat sesizarea respectivă sau, cel puțin, o încheiere de ședință din care aceștia să poată deduce la ce se referă eroarea materială sesizată de către instanță, deși s-a solicitat acest lucru.

În măsura în care instanța a apreciat că se impune citarea părților, trebuia să transmită petenților și toate elementele necesare pentru formularea unor apărări adecvate. Este adevărat că instanța se poate sesiza și din oficiu, dar contestatorii consideră că trebuie comunicate motivele pentru care se impune eventuala îndreptare a erorii la sesizarea instanței, în măsura în care se trecuse la o procedură care presupunea citarea părților. În acest mod, a fost încălcat dreptul la apărare, dar și dreptul la un proces echitabil, producându-se o vătămare evidentă, dar și o încălcare a principiilor rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ. Totodată, contestatorii au arătat, în ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale din oficiu, că s-a depășit cadrul legal prevăzut de art. 281 C. proc.

civ. Nu mai este vorba de o eroare materială, ci de o nouă rejudecare a cauzei într-o manieră neprevăzută de legislația noastră. Instanța care a pronunțat Decizia nr. 895/A/2008 a avut în vedere mai multe elemente pentru care întreaga suprafață de teren putea să fie retrocedată în natură, iar instanța care a pronunțat încheierea recurată nu putea ajunge la o nouă reapreciere a probelor și a situației de fapt și de drept. Practic, în acest moment petenții sunt puși în situația de a fi expropriați de suprafața de 1,43 ha, deoarece nu le-a fost retrocedată nici prin echivalent, în măsura în care în cauza inițială se vorbea de acordarea de despăgubiri sau teren în natură. Pe lângă încălcarea și aplicarea greșită a legii și schimbarea înțelesului vădit al cererii petenților, instanța s-a pronunțat și asupra a ceea ce nu s-a cerut, dar a acordat și mult decât s-a cerut.

Aceasta întrucât nimeni nu a solicitat instanței să reaprecieze materialul probator și să facă o nouă judecată. Eroarea materială se referă la simple greșeli de calcul și nu la modul în care instanța inițială a ajuns să omologheze acel mod de calcul. Este o evidentă greșeală de judecată, a cărei remediere o solicită petenții, impunându-se să se dispună ca dispozitivul sentinței inițiale să precizeze în ce modalitate vor primi aceștia suprafața de 1,43 ha, respectiv, în natură, urmând să se specifice și unde, sau prin echivalent bănesc. În ceea ce privește încheierea privind cererea de lămurire a dispozitivului, contestatorii au arătat că nu au formulat o asemenea cerere. Singura cerere formulată se referea la îndreptarea erorii și completarea omisiunii prevăzută de art. 281 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Este de neînțeles și de ce instanța, a considerat că are de a face cu mai multe cereri și de ce nu le-a rezolvat pe toate prin aceiași încheiere. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. vor fi respinse pentru următoarele considerente: Printr-o primă critică, contestatorii au invocat faptul că instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare, dar și dreptul la un proces echitabil, producându-le o vătămare, deoarece nu le-a comunicat sesizarea din oficiu asupra altor erori materiale decât acelea care făceau obiectul cererii petenților. Această susținere poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., urmând a fi analizată din această perspectivă. Textul legal indicat vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți. Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, alin. (2) prevăzând posibilitatea citării părților în această procedură, numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri. În speță, prin Încheierea de ședință din 17 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat, din oficiu, că este necesar a se dezbate și eroarea materială cu privire la suprafața în m.p.

pentru care s-a dispus admiterea în parte a contestației, dispunând citarea părților cu mențiunea de a formula punctul de vedere cu privire la această eroare materială de dezbătut din oficiu. Ca urmare a dispoziției instanței, petenții B. și C. au fost legal citați pentru termenul din 16 martie 2016, prin actul de procedură comunicat aducându-se la cunoștința acestora că "urmează să formulați punctul de vedere cu privire la eroarea materială de dezbătut din oficiu, în sensul dacă suprafața m.p.

pentru care contestația s-a admis numai în parte este 10,4385 ha sau numai 9,02 ha și s-a acordat termen la 16 martie 2016, atât pentru îndreptarea de erori materiale la cerere și din oficiu, cât și pentru lămurire dispozitiv." La cerere, petenților le-a fost comunicată, la număr de fax indicat, copie de pe Încheierea de ședință din 17 februarie 2016. Totodată, pentru termenul din 16 martie 2016, petenții au depus punctul de vedere solicitat și au cerut judecarea cauzei în lipsă. Prin urmare, cererea de îndreptare a erorii materiale din oficiu a fost soluționată de către instanță în conformitate cu cerințele art. 281 alin. (2) C. proc. civ., respectându-se dreptul petenților la apărare, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil.

Așa fiind, contestatorilor nu le-a fost produsă nicio vătămare cu ocazia soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale din oficiu, critica circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondată. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., indicat, de asemenea, ca temei de drept al cererii de recurs, acest text legal vizează ipoteza în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, motivul de nelegalitate are în vedere actul juridic ce constituie temeiul dreptului a cărui valorificare injustiție se urmărește și nu obiectul acțiunii, iar în sensul acestui motiv de recurs instanța ar fi culpabilă dacă ar fi procedat la greșita interpretare a naturii sau a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale unui act juridic, în sens de convenție sau act juridic material.

Ca atare, pentru a fi incident acest motiv de recurs este necesar ca "interpretarea greșită" făcută de instanță să vizeze un act juridic supus judecății, iar nu modalitatea de interpretare a cererilor formulate de părți, ori considerentele reținute în ceea ce privește aplicarea legii, așa cum, în mod eronat, susțin recurenții-contestatori. Așa fiind, în speță, nu au fost formulate critici care să se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., petenții au invocat faptul că, prin încheierea de îndreptare eroare materială, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și, totodată, a acordat mai mult decât s-a cerut.

Acest motiv de recurs prevede ipotezele de plus petita și extra petita, ceea ce presupune ca instanța de apel să se pronunțe cu depășirea limitelor stabilite prin obiectul cererii de chemare în judecată. Cele două situații nu se verifică din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., invocate ca temei de drept al recursului, întrucât recurenții nu pot susține întemeiat că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, atunci când aceasta s-a sesizat cu îndreptarea unei erori materiale din oficiu, de vreme ce instanța a judecat cererea în baza unei reglementări legale, și anume, art. 281 C. proc. civ., care prevede posibilitatea îndreptării erorilor materiale din hotărâri, atât din oficiu, cât și la cerere.

Pe de altă parte, critica privind reaprecierea materialului probator și efectuarea unei noi judecăți a pricinii de către instanță, nu se încadrează în ipoteza de extra petita, fiind formulată de recurenții-contestatori în susținerea depășirii cadrului legal prevăzut de art. 281 C. proc. civ., printr-o greșită interpretare și aplicare a acestui text de lege, urmând a fi analizată din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pe care s-a întemeiat cererea de recurs. Astfel, în baza acestui temei de drept, contestatorii au susținut că, în procedura îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 281 C. proc. civ., instanța a reapreciat probele, situația de fapt și a făcut o nouă judecare a cauzei și, totodată, instanța, în mod greșit, nu a soluționat cele două cereri ale petenților prin aceeași încheiere, întrucât, de fapt, aceștia au formulat o singură cerere.

Aceste critici ale recurenților sunt fondate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed: Prin cererile înregistrate pe rolul Curții de Apel București la 22 septembrie 2015 și la 30 septembrie 2015, petenții B. și C. au solicitat "lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului" și "îndreptarea omisiunii și, respectiv, îndreptarea erorii" cu privire la Decizia nr. 895A din 18 decembrie 2008, "în sensul de a se preciza în dispozitivul deciziei că suprafața de teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr. 10/2001 și că restituirea urmează să se efectueze, în natură, pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D. sau, în subsidiar, să se menționeze cel puțin că restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză D." Din lecturarea celor două cereri, se constată că acestea au petite similare, ce vizează același aspect, și au un conținut identic.

Cu toate acestea, instanța nu a procedat la calificarea cererilor în funcție de scopul acestora și de voința reală părților, astfel cum reiese din conținutul ambelor cereri, deși, în baza dispozițiilor art. 84 C. proc. civ., instanța nu era ținută de denumirea și calificarea dată de petenți celor două cereri, dacă constată că acestea sunt greșite. În acest context, instanța de apel a soluționat separat cererile, în camera de consiliu, la aceeași dată, pronunțând două încheieri distincte. Prin încheierea pronunțată asupra cererii de lămurire a dispozitivului deciziei, Curtea de Apel a reținut ca are un petit identic cu cererea de îndreptare erori materiale, soluționată anterior, în baza art. 281 C. proc.

civ. și, ca urmare, cea de-a doua cerere a rămas fură obiect. Însă, deși a constatat identitatea de petite a cererilor, în considerentele încheierii, instanța nu a motivat de ce a soluționat separat cererile, de ce a judecai mai întâi cererea privind îndreptarea erorilor materiale și de ce nu a cercetat fondul cererii de lămurire a dispozitivului deciziei, odată ce a apreciat că cea din urmă cerere cu care a fost învestită reprezintă o cerere distinctă, formulată în baza altui temei de drept - art. 281 1 C. proc. civ. Din perspectiva celor mai sus reținute, în baza art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte va dispune casarea încheierilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să facă demersurile pe care le consideră necesare în vederea stabilirii cadrului procesual cu referire la calificarea cererilor de judecat potrivit scopului urmărit și voinței petenților, precum și temeiul de drept ce susține acest demers, sens în care va verifica dacă s-a formulat o singură cerere, ce impune o analiză unitară. Totodată, cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, dacă va considera necesar să se sesizeze cu soluționarea unei cereri de îndreptare eroare materială din oficiu, va judeca o astfel de cerere în limitele prevăzute de art. 281 C. proc. civ., cu respectarea cerințelor acestei norme legale.

Aceasta, întrucât, prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, Curtea de Apel București a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din oficiu cu o motivare nelegală, ce reevaluează probatoriul administrat și fondul cauzei. Or, în procedura îndreptării erorilor materiale din hotărâri este inadmisibil a se îndrepta presupuse erori de judecată, nefiind permis ca, pe această cale, să se dispună asupra unor aspecte ce țin de judecata fondului pricinii și de aprecierea probelor. O atare finalitate nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară, în care nu se pot deduce judecății chestiuni legate de modul de soluționare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege.

Sintagma "eroare materială" este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia. Constatând că și sub aspectul modului de soluționare a cererii de îndreptare erori materiale din oficiu, instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorii B. și C. împotriva încheierilor din camera de consiliu de la 21 martie 2016, pronunțate în Dosarul nr. x/2/2008 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, privind îndreptarea erorii materiale, respectiv lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează încheierile și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 octombrie 2016. Procesat de GGC - N