ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1875/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1875/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1875/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de
25 februarie 2004, reclamanții A., B. și C. au contestat Decizia nr.
10.695 din 27 ianuarie 2004 emisă de A.D.S. București, solicitând
instanței să constate netemeinicia și nelegalitatea deciziei și
să dispună modificarea acesteia, în parte, în sensul obligării
pârâtei să le restituie în natură și suprafața de 9,44 ha,
teren ce reprezintă diferența între suprafața restituită în
natură (7,49 ha) și suprafața totală de 16.9 ha.
Prin
Sentința nr. 850 din 6 octombrie 2004, Tribunalul București,
secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată,
contestația formulată de reclamanții A., B. și C. în
contradictoriu cu intimata A.D.S. București.
Prin Decizia
nr. 895A din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis
apelul declarat de contestatorii B. și C. împotriva Sentinței civile
nr. 850 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București.
A schimbat în
tot sentința apelată și a admis, în parte, contestația,
dispunând restituirea în natură către contestatori a suprafeței
de 10,4385 ha teren.
A respins, ca
nefondat, apelul declarat de intervenientele E. Gândești și F.
La data de 22
septembrie 2015, petenții B. și C. au formulat cerere privind
lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului Deciziei nr.
895A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Petenții
au solicitat a se preciza în dispozitivul deciziei că suprafața de
teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr. 10/2001 și
că restituirea urmează să se efectueze, în natură, pe
amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauza de
către expert D. sau, în subsidiar, să se menționeze cel
puțin că restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament,
așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză D.
La data de 30
septembrie 2015, petenții B. și C. au formulat cerere privind
îndreptarea omisiunii și, respectiv, îndreptarea erorii intervenite în
dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
Petenții
au solicitat a se îndrepta omisiunea, respectiv, eroarea materială în
dispozitivul deciziei menționate, urmând să se precizeze că
suprafața de teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr.
10/2001 și că restituirea urmează să se efectueze, în
natură, pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat
în cauză de către expert D. sau, în subsidiar, să se
menționeze cel puțin că restituirea terenului se va face pe
vechiul amplasament, așa cum a fost identificat prin raportul de
expertiză D.
Prin
Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, pronunțată în
Dosarul nr. x/2/2008, Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în parte
cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate dispozitivului Deciziei
civile nr. 895A din 18 decembrie 2008, formulată de apelanții-contestatori
B. și C.
A admis
sesizarea din oficiu privind erorile materiale din Decizia civilă nr. 895A
din 18 decembrie 2008.
A dispus
îndreptarea erorilor materiale din decizie cu privire la suprafața de
teren pentru care s-a admis în parte contestația și s-a dispus
restituirea în natură, care este 9 ha (nu 10,4385 ha cum din eroare s-a
consemnat), teren identificat de expertul D. la dosarul apel din primul ciclu
procesual.
În motivarea
încheierii, instanța a reținut că Decizia civilă nr. 895A
din 18 decembrie 2008 nu a admis în tot contestația, ci a admis-o numai în
parte, sens în care a și făcut trimiteri lapidare în considerentele
sale succinte la cele menționate de proba cu raportul de expertiză
contabilă întocmit de expertul D. în dosarul de apel din primul ciclu
procesual. Raportul de expertiză include schița anexă de la
dosarul de apel din primul ciclu procesual și menționează la
dosarul de apel din primul ciclu procesual răspunsurile la obiective.
Astfel,
conținând 4 erori materiale, Decizia nr. 895A din 18 decembrie 2008
menționează suprafața de 10,43 ha, (104.300 mp), în loc de 9 ha
(90.000 mp) cât era corect așa cum relevă considerentele sale
succinte ce menționează că instanța de apel va admite doar
în parte contestația, deoarece conform aceleiași expertize o parte din
terenul solicitat de 10,4385 ha (ce depășește cele 9 ha aflate
pe vechiul amplasament și în administrarea A.D.S., în prezent extravilan,
individualizate complet de expertul D. în raportul de expertiză, T20 P
P717 - 5,5 ha - Arabil, T20 P715 - 3,42 ha - Arabil, T20 P716 - 0,08 ha - Drum;
5,5 + 3,42 + 0,08 = 9 ha), adică partea de 1,43 ha, (pe care expertul nu a
individualizat-o în raportul de expertiză ca aparținând pârâtei
A.D.S., ci unui terț, S.D.P. Buzău, împărțind-o în
același timp în 1,0 ha. Depozit de Fructe și 0,51 ha, Atelier Mecanic
aparținând terței S.D.P. Buzău) nu există (în administrarea
pârâtei A.D.S. n.n.).
În
consecință, conform art. 281 C. proc. civ., Curtea de Apel a dispus
îndreptarea erorilor materiale din decizie cu privire la suprafața de
teren pentru care s-a admis în parte contestația și s-a dispus
restituirea în natură, care este 9 ha, (nu 10,4385 ha cum din eroare s-a
consemnat), teren identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu
procesual, în administrarea pârâtei.
Astfel,
parag. x al pag. y din considerentele Deciziei de apel nr. 895A din 18
decembrie 2008 se va citi "Curtea analizând actele și lucrările
dosarului în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție urmează a constata că apelul formulat de apelanții-contestatori
este fondat și drept consecință va schimba în tot sentința
apelată, va admite în parte contestația formulată de
contestatori și va dispune restituirea în natură către
aceștia a suprafeței de 9,00 ha, teren identificat prin raportul de
expertiză efectuat în cauză, pentru următoarele
considerente:", nu "Curtea analizând actele și lucrările
dosarului în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție urmează a constata că apelul formulat de
apelanții-contestatori este fondat și drept consecință va
schimba în tot sentința apelată, va admite în parte contestația
formulat de contestatorii și va dispune restituirea în natură
către aceștia suprafeței de 10,4385 ha teren identificat prin
raportul de expertiză efectuat în cauză, pentru următoarele
considerente:", cum din eroare s-a consemnat.
De asemenea,
parag. următor acestuia se va citi "în primul rând contestatorii au
calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la
restituirea imobilului în natură, respectiv a suprafeței de teren
solicitată de 9,00 ha, ce face parte din diferența dintre cel
restituit în natura, 6,5 ha, și suprafața totală de 16,93 ha
așa cum rezultă și din concluziile din raportul de
expertiză care au arătat că amplasamentul actual este
același cu cel de la momentul preluării de către stat; că
la momentul exproprierii era o suprafață totală de 16,95 ha, iar
suprafața rămasă pentru retrocedare este 10,9385 ha", nu
"în primul rând contestatorii au calitatea de persoane
îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituire imobilului în
natură, respectiv a suprafeței de teren solicitată de 10,43 ha,
diferența dintre cel restituit în natură 6,5 ha și
suprafața totală de 16,93 ha așa cum rezultă și din
concluziile din raportul de expertiză care au arătat că amplasamentul
actual este același cu cel de la momentul preluării de către
stat; că la momentul exproprierii era o suprafață totală de
16,95 ha, iar că suprafața rămasă pentru retrocedare este
10,9385 ha,", cum din eroare s-a consemnat.
De asemenea,
penultimul parag. din considerentele Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 se
va citi "Față de cele menționate mai sus Curtea, în baza
art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de
apelanții-contestatori, va schimba în tot sentința civilă
apelată, va admite în parte contestația, va dispune restituirea în
natură către contestatorii a suprafeței de teren 9,00 ha. De
asemenea, va respinge ca nefondat apelul formulat de
apelantele-interveniente", nu "Față de cele menționate
mai sus Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de
apelanții-contestatori, va schimba în tot sentința civilă
apelată, va admite contestația, va dispune restituirea în natură
către contestatori a suprafeței de teren 10,4385 ha. De asemenea, va
respinge ca nefondat apelul formulat de apelantele-interveniente", cum din
eroare s-a consemnat, iar, la alin. (3), dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18
decembrie 2008 se va citi: Admite în parte contestația și dispune
restituirea în natură către contestatorii B. și C. a
suprafeței de 9 ha teren identificat expertul D. la dosar apel din primul
ciclu procesual, cele 9 ha fiind terenul identificat de expertiză ca
posibil de restituit în natură de la pârâta A.D.S. (T20 P P717 - 5.5 ha -
Arabil, T20 P715 - 3,42 ha - Arabil, T20 P716 - 0,08 ha - Drum; 5,5 + 3.42+
0,08 - 9 ha).
Acestea,
deoarece, pe de o parte cererea de îndreptare erori materiale formulată de
petenții apelanți este fondată numai sub aspectul omisiunii
materiale din dispozitiv a mențiunii că terenul pentru care s-a admis
în parte contestația și s-a dispus restituirea în natură este
cel identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual în
administrarea pârâtei A.D.S., iar, pe de altă parte, din oficiu, ca urmare
a celor constatate cu privire la înscrierea în decizie a suprafeței pentru
care al treilea alineat din dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie
2008, în prima lui parte, a admis numai în parte contestația (art. 258
alin. (3) C. proc. civ.), instanța are obligația de a îndrepta
erorile materiale din Decizia civilă nr. 895A din 18 decembrie 2008 cu
privire la suprafața de teren pentru care s-a admis numai în parte
contestația și s-a dispus restituirea în natură, care este 9 ha
(nu 10,4385 ha, cum din eroare s-a consemnat), teren identificat de expertul D.
la dosar apel din primul ciclu procesual, în administrarea pârâtei A.D.S.
Astfel,
dispozitivul Deciziei nr. 895A din 18 decembrie 2008 se va citi: "Admite
apelul declarat de apelanții B. și C., împotriva Sentinței
civile nr. 850 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul
București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2004, în
contradictoriu cu intimata A.D.S. București. Schimbă în tot
sentința apelată. Admite, în parte, contestația. Dispune restituirea
în natură către contestatorii B. și C., a suprafeței de 9
ha teren identificat de expertul D. la dosar apel din primul ciclu procesual.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intervenientele E. Gândești
și F."
Nu se vor
admite solicitările petenților ca îndreptarea erorilor materiale
să se dispună în dispozitivul deciziei în sensul că o
suprafață de teren de 10,4385 ha este restituită în baza Legii
nr. 10/2001, deoarece cel din urmă aspect, inserarea Legii nr. 10/2001,
este un aspect al considerentelor deciziei, așa cum acestea însele îl
și relevă (art. 261 C. proc. civ. privind conținutul
oricărei hotărâri judecătorești), nefiind un aspect de
eroare materială de îndreptat în dispozitiv, iar cei dintâi privind
suprafața este deja elucidat întocmai cum a dispus Decizia nr. 895A din 18
decembrie 2008, care a admis numai în parte contestația, nu a admis-o în
tot, tocmai pentru că nu tot terenul exista la dispoziția pârâtei pe
care a obligat-o la restituire în natură, A.D.S. București.
Nu se vor
admite nici solicitările petenților ca îndreptarea erorilor materiale
să se dispună în dispozitivul deciziei în sensul că restituirea
urmează să se efectueze în natură pentru o suprafață
de teren de 10,4385 ha pe amplasamentul stabilit prin raportul de
expertiză efectuat în cauză de către expert D., sau în subsidiar
să se menționeze, cel puțin că restituirea terenului se va
face pe vechiul amplasament așa cum a fost identificat prin raportul de
expertiză D., tocmai pentru că, așa cum s-a arătat,
contestația s-a admis numai în parte, nu în tot, exact în considerarea
mențiunilor raportului de expertiză - ce nu a identificai cu
dimensiuni și vecinătăți 10,4385 ha în administrarea
pârâtei A.D.S., ci numai suprafețele de 5,5 ha - Arabil în Tarlaua 20
Parcela P717, 3,42 ha - Arabil în Tarlaua 20 Parcela 715 și 0,08 ha - Drum
în Tarlaua 20 Parcela 716, care, împreună, totalizează 9 ha (5,5 +
3,42 + 0,08 - 9 ha). Pentru un teren de cca. 1,43 (1,51) ha, expertul D. a
menționat că nu se poate retroceda, deoarece aparține domeniului
public, iar decizia de apel și-a însușit concluziile din raportul de
expertiză admițând numai în parte contestația respectiv pentru
cele 9 ha de teren deținute de pârâta ce a fost obligată în
cauză la restituire în natură.
Prin
Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, pronunțată în
Dosarul nr. x/2/2008, Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins
cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 895A din 18
decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, astfel cum a fost formulată de apelanții-contestatori B.
și C.
În motivarea
încheierii, instanța a reținut că cererea de lămurire are
petit identic cu cererea de îndreptare erori materiale, formulată de
aceeași apelanți și soluționată, în baza art. 281 C.
proc. civ., anterior prezentei, prin Încheierea din camera de consiliu de la 21
martie 2016, singura deosebire fiind că, pentru același petit,
petenții invocă în cererea de lămurire de față art.
281
1
C. proc. civ.
Mai mult,
Curtea de Apel a reținut că, tocmai, urmare a îndreptărilor de
erori materiale din oficiu și la cerere dispuse prin menționata
încheiere, dispozitivul Deciziei civile nr. 895A din 18 decembrie 2008 a
Curții de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, care dispune "Admite apelul
declarat, de apelanții B. și C., împotriva Sentinței civile nr.
850 din 6 octombrie 2008" pronunțată de Tribunalul București,
secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2004, în contradictoriu cu
intimata A.D.S. București, Schimbă în tot sentința apelată.
Admite, în parte, contestația. Dispune restituirea în natura către
contestatorii B. și C., a suprafeței de 9 ha teren identificat de expertul
D. la dosar apel din primul ciclu procesual. Respinge, ca nefondat, apelul
declarat de intervenientele E. Gândești și F.", nu mai
necesită lămuriri în sensurile pretinse de petenți de a se
menționa în acesta Legea nr. 10/2001, că restituirea urmează
să se efectueze, în natură, pentru o suprafață de 10,4385
ha pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în
cauză de către expert D., sau, în subsidiar, că restituirea
terenului se va face pe vechiul amplasament cererea de lămurire așa cum
a fost formulată de petenții apelanți fiind rămasa
fără obiect.
Împotriva
acestor încheieri au declarat recurs contestatorii B. și C., invocând în
drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. și
solicitând, în principal, casarea acestora și trimiterea cauzei spre
rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea în tot a celor două încheieri
și să se dispună: cu privire la încheierea de îndreptare eroare
materiale, admiterea doar a cererii formulate de petenți; cu privire la
încheierea de lămurire a dispozitivului, modificarea în tot a încheierii,
în sensul admiterii cererii de îndreptare a eroii materiale formulată de
petenți.
În motivarea
recursului, cu privire la încheierea de îndreptare a erorii materiale,
contestatorii au arătat că instanța le-a încălcat dreptul
la apărare, deoarece, deși pretinde ca s-a sesizat din oficiu și
asupra altor erori materiale decât acelea care făceau obiectul cererii
petenților, instanța nu le-a comunicat sesizarea respectivă sau,
cel puțin, o încheiere de ședință din care aceștia
să poată deduce la ce se referă eroarea materială
sesizată de către instanță, deși s-a solicitat acest
lucru.
În
măsura în care instanța a apreciat că se impune citarea
părților, trebuia să transmită petenților și
toate elementele necesare pentru formularea unor apărări adecvate.
Este adevărat că instanța se poate sesiza și din oficiu,
dar contestatorii consideră că trebuie comunicate motivele pentru
care se impune eventuala îndreptare a erorii la sesizarea instanței, în
măsura în care se trecuse la o procedură care presupunea citarea
părților.
În acest mod,
a fost încălcat dreptul la apărare, dar și dreptul la un proces
echitabil, producându-se o vătămare evidentă, dar și o
încălcare a principiilor rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc.
civ.
Totodată,
contestatorii au arătat, în ceea ce privește încheierea de îndreptare
a erorii materiale din oficiu, că s-a depășit cadrul legal
prevăzut de art. 281 C. proc. civ.
Nu mai este
vorba de o eroare materială, ci de o nouă rejudecare a cauzei într-o
manieră neprevăzută de legislația noastră.
Instanța
care a pronunțat Decizia nr. 895/A/2008 a avut în vedere mai multe
elemente pentru care întreaga suprafață de teren putea să fie
retrocedată în natură, iar instanța care a pronunțat
încheierea recurată nu putea ajunge la o nouă reapreciere a probelor
și a situației de fapt și de drept.
Practic, în
acest moment petenții sunt puși în situația de a fi
expropriați de suprafața de 1,43 ha, deoarece nu le-a fost
retrocedată nici prin echivalent, în măsura în care în cauza
inițială se vorbea de acordarea de despăgubiri sau teren în
natură.
Pe lângă
încălcarea și aplicarea greșită a legii și schimbarea
înțelesului vădit al cererii petenților, instanța s-a
pronunțat și asupra a ceea ce nu s-a cerut, dar a acordat și
mult decât s-a cerut.
Aceasta întrucât
nimeni nu a solicitat instanței să reaprecieze materialul probator
și să facă o nouă judecată. Eroarea materială se
referă la simple greșeli de calcul și nu la modul în care
instanța inițială a ajuns să omologheze acel mod de calcul.
Este o evidentă greșeală de judecată, a cărei
remediere o solicită petenții, impunându-se să se dispună
ca dispozitivul sentinței inițiale să precizeze în ce modalitate
vor primi aceștia suprafața de 1,43 ha, respectiv, în natură,
urmând să se specifice și unde, sau prin echivalent bănesc.
În ceea ce
privește încheierea privind cererea de lămurire a dispozitivului,
contestatorii au arătat că nu au formulat o asemenea cerere. Singura
cerere formulată se referea la îndreptarea erorii și completarea
omisiunii prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
Pe cale de
consecință, instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care
nu s-a cerut.
Este de
neînțeles și de ce instanța, a considerat că are de a face
cu mai multe cereri și de ce nu le-a rezolvat pe toate prin aceiași
încheiere.
Motivele de
recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. vor fi
respinse pentru următoarele considerente:
Printr-o
primă critică, contestatorii au invocat faptul că instanța
de apel le-a încălcat dreptul la apărare, dar și dreptul la un
proces echitabil, producându-le o vătămare, deoarece nu le-a
comunicat sesizarea din oficiu asupra altor erori materiale decât acelea care
făceau obiectul cererii petenților.
Această
susținere poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizată din această
perspectivă.
Textul legal
indicat vizează neregularități de ordin procedural, care sunt
sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,
dispoziții ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine
publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia
dintre părți.
Potrivit
dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile materiale din
hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, alin.
(2) prevăzând posibilitatea citării părților în
această procedură, numai dacă instanța socotește
că este necesar să dea anumite lămuriri.
În
speță, prin Încheierea de ședință din 17 februarie
2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a constatat, din oficiu, că
este necesar a se dezbate și eroarea materială cu privire la
suprafața în m.p. pentru care s-a dispus admiterea în parte a
contestației, dispunând citarea părților cu mențiunea de a
formula punctul de vedere cu privire la această eroare materială de
dezbătut din oficiu.
Ca urmare a
dispoziției instanței, petenții B. și C. au fost legal
citați pentru termenul din 16 martie 2016, prin actul de procedură
comunicat aducându-se la cunoștința acestora că
"urmează să formulați punctul de vedere cu privire la
eroarea materială de dezbătut din oficiu, în sensul dacă
suprafața m.p. pentru care contestația s-a admis numai în parte este
10,4385 ha sau numai 9,02 ha și s-a acordat termen la 16 martie 2016, atât
pentru îndreptarea de erori materiale la cerere și din oficiu, cât și
pentru lămurire dispozitiv."
La cerere,
petenților le-a fost comunicată, la număr de fax indicat, copie
de pe Încheierea de ședință din 17 februarie 2016.
Totodată,
pentru termenul din 16 martie 2016, petenții au depus punctul de vedere
solicitat și au cerut judecarea cauzei în lipsă.
Prin urmare,
cererea de îndreptare a erorii materiale din oficiu a fost
soluționată de către instanță în conformitate cu
cerințele art. 281 alin. (2) C. proc. civ., respectându-se dreptul
petenților la apărare, ca o garanție a dreptului la un proces
echitabil.
Așa
fiind, contestatorilor nu le-a fost produsă nicio vătămare cu
ocazia soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale din
oficiu, critica circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304
pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondată.
Referitor la
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., indicat, de
asemenea, ca temei de drept al cererii de recurs, acest text legal vizează
ipoteza în care instanța, interpretând greșit actul dedus
judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și
vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin urmare,
motivul de nelegalitate are în vedere actul juridic ce constituie temeiul
dreptului a cărui valorificare injustiție se urmărește și
nu obiectul acțiunii, iar în sensul acestui motiv de recurs instanța
ar fi culpabilă dacă ar fi procedat la greșita interpretare a
naturii sau a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale unui
act juridic, în sens de convenție sau act juridic material.
Ca atare,
pentru a fi incident acest motiv de recurs este necesar ca "interpretarea
greșită" făcută de instanță să vizeze
un act juridic supus judecății, iar nu modalitatea de interpretare a
cererilor formulate de părți, ori considerentele reținute în ceea
ce privește aplicarea legii, așa cum, în mod eronat, susțin
recurenții-contestatori.
Așa
fiind, în speță, nu au fost formulate critici care să se
circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.
civ.
În ceea ce
privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,
petenții au invocat faptul că, prin încheierea de îndreptare eroare
materială, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut
și, totodată, a acordat mai mult decât s-a cerut.
Acest motiv
de recurs prevede ipotezele de plus petita și extra petita, ceea ce
presupune ca instanța de apel să se pronunțe cu
depășirea limitelor stabilite prin obiectul cererii de chemare în
judecată.
Cele
două situații nu se verifică din perspectiva dispozițiilor
art. 304 pct. 6 C. proc. civ., invocate ca temei de drept al recursului,
întrucât recurenții nu pot susține întemeiat că instanța de
apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, atunci când aceasta s-a
sesizat cu îndreptarea unei erori materiale din oficiu, de vreme ce
instanța a judecat cererea în baza unei reglementări legale, și
anume, art. 281 C. proc. civ., care prevede posibilitatea îndreptării
erorilor materiale din hotărâri, atât din oficiu, cât și la cerere.
Pe de
altă parte, critica privind reaprecierea materialului probator și
efectuarea unei noi judecăți a pricinii de către
instanță, nu se încadrează în ipoteza de extra petita, fiind
formulată de recurenții-contestatori în susținerea depășirii
cadrului legal prevăzut de art. 281 C. proc. civ., printr-o
greșită interpretare și aplicare a acestui text de lege, urmând
a fi analizată din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pe
care s-a întemeiat cererea de recurs.
Astfel, în
baza acestui temei de drept, contestatorii au susținut că, în procedura
îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 281 C. proc.
civ., instanța a reapreciat probele, situația de fapt și a
făcut o nouă judecare a cauzei și, totodată, instanța,
în mod greșit, nu a soluționat cele două cereri ale
petenților prin aceeași încheiere, întrucât, de fapt, aceștia au
formulat o singură cerere.
Aceste
critici ale recurenților sunt fondate din perspectiva art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., recursul urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Prin cererile
înregistrate pe rolul Curții de Apel București la 22 septembrie 2015
și la 30 septembrie 2015, petenții B. și C. au solicitat
"lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului"
și "îndreptarea omisiunii și, respectiv, îndreptarea
erorii" cu privire la Decizia nr. 895A din 18 decembrie 2008, "în
sensul de a se preciza în dispozitivul deciziei că suprafața de teren
de 10,4385 ha este restituită în baza Legii nr. 10/2001 și că
restituirea urmează să se efectueze, în natură, pe amplasamentul
stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către
expert D. sau, în subsidiar, să se menționeze cel puțin că
restituirea terenului se va face pe vechiul amplasament, așa cum a fost
identificat prin raportul de expertiză D."
Din
lecturarea celor două cereri, se constată că acestea au petite
similare, ce vizează același aspect, și au un conținut
identic.
Cu toate
acestea, instanța nu a procedat la calificarea cererilor în funcție
de scopul acestora și de voința reală părților, astfel
cum reiese din conținutul ambelor cereri, deși, în baza
dispozițiilor art. 84 C. proc. civ., instanța nu era ținută
de denumirea și calificarea dată de petenți celor două
cereri, dacă constată că acestea sunt greșite.
În acest
context, instanța de apel a soluționat separat cererile, în camera de
consiliu, la aceeași dată, pronunțând două încheieri
distincte.
Prin
încheierea pronunțată asupra cererii de lămurire a
dispozitivului deciziei, Curtea de Apel a reținut ca are un petit identic
cu cererea de îndreptare erori materiale, soluționată anterior, în
baza art. 281 C. proc. civ. și, ca urmare, cea de-a doua cerere a
rămas fură obiect.
Însă,
deși a constatat identitatea de petite a cererilor, în considerentele
încheierii, instanța nu a motivat de ce a soluționat separat
cererile, de ce a judecai mai întâi cererea privind îndreptarea erorilor
materiale și de ce nu a cercetat fondul cererii de lămurire a
dispozitivului deciziei, odată ce a apreciat că cea din urmă
cerere cu care a fost învestită reprezintă o cerere distinctă,
formulată în baza altui temei de drept - art. 281
1
C. proc.
civ.
Din
perspectiva celor mai sus reținute, în baza art. 314 C. proc. civ., Înalta
Curte va dispune casarea încheierilor recurate și trimiterea cauzei spre
rejudecare, pentru ca instanța să facă demersurile pe care le
consideră necesare în vederea stabilirii cadrului procesual cu referire la
calificarea cererilor de judecat potrivit scopului urmărit și
voinței petenților, precum și temeiul de drept ce susține
acest demers, sens în care va verifica dacă s-a formulat o singură
cerere, ce impune o analiză unitară.
Totodată,
cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, dacă va considera
necesar să se sesizeze cu soluționarea unei cereri de îndreptare
eroare materială din oficiu, va judeca o astfel de cerere în limitele
prevăzute de art. 281 C. proc. civ., cu respectarea cerințelor
acestei norme legale.
Aceasta,
întrucât, prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2016, Curtea
de Apel București a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din
oficiu cu o motivare nelegală, ce reevaluează probatoriul administrat
și fondul cauzei.
Or, în
procedura îndreptării erorilor materiale din hotărâri este
inadmisibil a se îndrepta presupuse erori de judecată, nefiind permis ca,
pe această cale, să se dispună asupra unor aspecte ce țin
de judecata fondului pricinii și de aprecierea probelor.
O atare
finalitate nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară,
în care nu se pot deduce judecății chestiuni legate de modul de
soluționare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute
de lege.
Sintagma
"eroare materială" este folosită de legiuitor pentru a
exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul
redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia
acesteia.
Constatând
că și sub aspectul modului de soluționare a cererii de
îndreptare erori materiale din oficiu, instanța a făcut o
greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 281
C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza spre
rejudecare la aceeași curte de apel, în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de contestatorii B. și C. împotriva încheierilor din
camera de consiliu de la 21 martie 2016, pronunțate în Dosarul nr.
x/2/2008 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă
și pentru cauze cu minori și de familie, privind îndreptarea erorii
materiale, respectiv lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 895A din 18
decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează
încheierile și trimite cauza spre rejudecare la aceeași
instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi, 12 octombrie 2016.
Procesat de