ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2017

Decizia nr. 223/2017

Asupra contestației în anulare de

față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 3421 din 18 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de

reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 438A din 29 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 5 mai 2016, petentul A. a solicitat lămurirea

dispozitivului Deciziei nr. 3421 din data de 18 iunie 2013 și a încheierii

din 5 mai 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, respectiv a Deciziei nr. 438A din

data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a

Sentinței nr. 1396 din data de 27 iunie 2012 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă.

Prin Decizia nr. 1648 din 27

septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a respins cererea patentului A. privind

lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 3421 din data de 18 iunie 2013

și a încheierii de ședință din 5 mai 2015 pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, în dosarul nr. x/3/2012.

A declinat competența de

soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 438A

din data de 29 noiembrie 2012, Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

A declinat competența de

soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr.

1396 din data de 27 iunie 2012, Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

Instanța a reținut că

dispozitivul celor două hotărâri pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție nu conține elemente contradictorii,

care să impună clarificări sau interpretări, întrucât prin

Decizia nr. 3421 din data de 18 iunie 2013 s-a constatat nul recursul declarat

de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 438A din data de 29 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, iar prin încheierea din 5 mai 2015 a

fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de

petentul A. în ceea ce privește decizia menționată mai sus.

Totodată, motivele de fapt

și de drept care au stat la baza soluțiilor pronunțate în

dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art.

281

1

C. proc. civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind

doar dispozitivul hotărârii judecătorești.

Prin cererea de lămurire,

petentul a invocat faptul că prima instanță nu a identificat

faptele care au constituit obiectul litigiului și a aplicat greșit

dispozițiile Legii nr. 58/1974. De asemenea, a solicitat ca instanța

să califice acțiunea de fond ca fiind una în realizare și

să dispună punerea în drepturi a acestuia în ceea ce privește

proprietatea asupra terenului de 490 mp și cota de 1/3 din imobilul situat

în București.

Or, aceste solicitări

vizează fondul litigiului, neputând fi supuse analizării pe calea

procedurii reglementate de art. 281

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare reclamantul A., care a solicitat, în temeiul art.

317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., analizarea cererii privind lămurirea

dispozitivului, ce a fost supusă judecății la data de 27

septembrie 2016.

În motivare, contestatorul a

arătat ca procesul s-a desfășurat necorespunzător încă

de la Tribunal, iar respectarea dispozițiilor art. 271 - 273 C. proc. civ.

care consfințesc învoiala părților, prin pronunțarea unei

hotărâri de expedient.

Tranzacțiile între

părțile contractante au puterea unei sentințe neapelabile,

conform art. 1711 și următoarele din vechiul C. civ.

În cererea soluționată prin

decizia contestată, petentul a solicitat Înaltei Curți de

Casație și Justiție să lămurească faptul că

acțiunea supusă judecății este o acțiune în realizare.

În continuare, contestatorul a invocat

prevederile art. 551 din noul C. civ., cu referire la drepturile reale.

Interpretarea greșită de

către Tribunal a părților care trebuie să stea în proces a

condus la pronunțarea unor hotărâri fără putere de lucru

judecat, care pot fi modificate sau desființate prin hotărârea

finală, iar Înalta Curte are autoritatea de a invalida toate deciziile

anterioare, care nu mai au efect juridic.

Hotărârea pronunțată la

data de 27 septembrie 2016, contestată, este nelegală, deoarece nu

s-au reținut corect cele susținute în ședința din 27

septembrie 2016; s-a dispus declinarea competenței, prin respingerea

cererii de lămurire a dispozitivului, fără niciun temei;

hotărârea emisă de o instanță superioară trebuie

executată de către instanțele inferioare și erau necesare

îndrumări ale instanței supreme pentru îndreptarea greșelilor;

nu s-a respectat art. 61 din Noul C. civ.

Contestatorul a mai arătat

că înscrisul sub semnătura privată, a cărui

semnătură a fost recunoscută de partea adversă, face

deplina dovadă, ca și cel autentic, în ce privește

autenticitatea semnăturii, conform art. 1177 și art. 1178 din Vechiul

C. civ. Terenul de 490 mp și 1/3 din imobilul cumpărat la 8 iulie

1974, se află în București și este în posesia și

folosința contestatorului, care însă, nu îi poate da și o

folosință economică, deoarece nu este clarificată

situația juridică a acestuia.

Contestatorul a solicitat

pronunțarea unei decizii privind existența dreptului său, pentru

stingerea litigiului.

Contestația în anulare este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme

de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general

de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod

nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se

poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege,

desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu

nesocotirea unor norme procedurale.

Ca urmare, pe calea contestației

în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative

la dezlegarea dată de instanța fondului raportului juridic dedus

judecății.

Fiind o cale extraordinară de

atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict

reglementate de art. 317 - 318 C. proc. civ., contestația în anulare nu

poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în

dispozițiile legale menționate, neputându-se invoca în

susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea

exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii;

totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict

indicate de textul legal.

Așadar, sunt condiții de

admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul

acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi

valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt

indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speță, contestatorul A. a

formulat critici generice prin care, în esență, și-a exprimat

nemulțumirea privind modul în care a fost soluționată cauza de

către instanța care a pronunțat decizia contestată, precum

și de către celelalte instanțe, considerând că

hotărârile pronunțate sunt nelegale.

Însă, aceste susțineri

dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în anulare nu pot fi

încadrate în ipoteza reglementată de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., invocat ca temei de drept, și nici în celelalte cazuri

prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., întrucât aceste

critici nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute

expres și limitativ de normele legale enunțate.

Argumentele formulate sunt, așa

cum s-a reținut în precedent, nemulțumirile părții

referitoare la judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de

analiză pe calea contestației în anulare.

Față de cele ce preced, în

cauză nu sunt întrunite cerințele de aplicare a prevederilor art. 317

- 318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind inadmisibilă.

Totodată, prezenta contestație

în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie

2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, hotărâre prin care a fost soluționată o cerere

privind lămurire dispozitiv.

Or, calea de atac a contestației

în anulare nu poate fi extinsă, prin analogie, la alte hotărâri decât

cele expres indicate de textele art. 317 - 318 C. proc. civ. (pronunțate

în recurs sau în apel), așa încât și din această

perspectivă contestația în anulare este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 1 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CL