ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2017

Decizia nr. 223/2017 Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3421 din 18 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 438A din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 mai 2016, petentul A. a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 3421 din data de 18 iunie 2013 și a încheierii din 5 mai 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, respectiv a Deciziei nr. 438A din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a Sentinței nr. 1396 din data de 27 iunie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Prin Decizia nr. 1648 din 27 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea patentului A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 3421 din data de 18 iunie 2013 și a încheierii de ședință din 5 mai 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/3/2012. A declinat competența de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 438A din data de 29 noiembrie 2012, Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A declinat competența de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 1396 din data de 27 iunie 2012, Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Instanța a reținut că dispozitivul celor două hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu conține elemente contradictorii, care să impună clarificări sau interpretări, întrucât prin Decizia nr. 3421 din data de 18 iunie 2013 s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 438A din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar prin încheierea din 5 mai 2015 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A. în ceea ce privește decizia menționată mai sus. Totodată, motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluțiilor pronunțate în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 281 1 C. proc.

civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești. Prin cererea de lămurire, petentul a invocat faptul că prima instanță nu a identificat faptele care au constituit obiectul litigiului și a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 58/1974. De asemenea, a solicitat ca instanța să califice acțiunea de fond ca fiind una în realizare și să dispună punerea în drepturi a acestuia în ceea ce privește proprietatea asupra terenului de 490 mp și cota de 1/3 din imobilul situat în București. Or, aceste solicitări vizează fondul litigiului, neputând fi supuse analizării pe calea procedurii reglementate de art. 281 1 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul A., care a solicitat, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., analizarea cererii privind lămurirea dispozitivului, ce a fost supusă judecății la data de 27 septembrie 2016. În motivare, contestatorul a arătat ca procesul s-a desfășurat necorespunzător încă de la Tribunal, iar respectarea dispozițiilor art. 271 - 273 C. proc. civ. care consfințesc învoiala părților, prin pronunțarea unei hotărâri de expedient. Tranzacțiile între părțile contractante au puterea unei sentințe neapelabile, conform art. 1711 și următoarele din vechiul C. civ. În cererea soluționată prin decizia contestată, petentul a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să lămurească faptul că acțiunea supusă judecății este o acțiune în realizare. În continuare, contestatorul a invocat prevederile art. 551 din noul C. civ., cu referire la drepturile reale.

Interpretarea greșită de către Tribunal a părților care trebuie să stea în proces a condus la pronunțarea unor hotărâri fără putere de lucru judecat, care pot fi modificate sau desființate prin hotărârea finală, iar Înalta Curte are autoritatea de a invalida toate deciziile anterioare, care nu mai au efect juridic. Hotărârea pronunțată la data de 27 septembrie 2016, contestată, este nelegală, deoarece nu s-au reținut corect cele susținute în ședința din 27 septembrie 2016; s-a dispus declinarea competenței, prin respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, fără niciun temei; hotărârea emisă de o instanță superioară trebuie executată de către instanțele inferioare și erau necesare îndrumări ale instanței supreme pentru îndreptarea greșelilor; nu s-a respectat art. 61 din Noul C. civ.

Contestatorul a mai arătat că înscrisul sub semnătura privată, a cărui semnătură a fost recunoscută de partea adversă, face deplina dovadă, ca și cel autentic, în ce privește autenticitatea semnăturii, conform art. 1177 și art. 1178 din Vechiul C. civ. Terenul de 490 mp și 1/3 din imobilul cumpărat la 8 iulie 1974, se află în București și este în posesia și folosința contestatorului, care însă, nu îi poate da și o folosință economică, deoarece nu este clarificată situația juridică a acestuia. Contestatorul a solicitat pronunțarea unei decizii privind existența dreptului său, pentru stingerea litigiului. Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale. Ca urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanța fondului raportului juridic dedus judecății. Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 317 - 318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate, neputându-se invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legal.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. În speță, contestatorul A. a formulat critici generice prin care, în esență, și-a exprimat nemulțumirea privind modul în care a fost soluționată cauza de către instanța care a pronunțat decizia contestată, precum și de către celelalte instanțe, considerând că hotărârile pronunțate sunt nelegale. Însă, aceste susțineri dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în anulare nu pot fi încadrate în ipoteza reglementată de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., invocat ca temei de drept, și nici în celelalte cazuri prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., întrucât aceste critici nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de normele legale enunțate. Argumentele formulate sunt, așa cum s-a reținut în precedent, nemulțumirile părții referitoare la judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestației în anulare. Față de cele ce preced, în cauză nu sunt întrunite cerințele de aplicare a prevederilor art. 317 - 318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind inadmisibilă. Totodată, prezenta contestație în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, hotărâre prin care a fost soluționată o cerere privind lămurire dispozitiv.

Or, calea de atac a contestației în anulare nu poate fi extinsă, prin analogie, la alte hotărâri decât cele expres indicate de textele art. 317 - 318 C. proc. civ. (pronunțate în recurs sau în apel), așa încât și din această perspectivă contestația în anulare este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1648 din 27 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 1 februarie 2017. Procesat de GGC - CL