ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 16/2017

Decizia nr. 16/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2015 sub nr. x/2/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie revizuentul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 1 și 8 din N.C.P.C. (recalificate de către instanță, raportat la introducerea cererii de chemare în judecată, în dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. din 1865) anularea Deciziei nr. 436/R din 06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. x/3/2011. În motivare, revizuentul a arătat că decizia sus menționată este abuzivă și arată renaționalizarea acestuia privind terenul de 11.631 mp; a arătat că a făcut dovada formulării în termen legal a notificării și a calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001.

Motivația că suprafața de teren solicitată ar fi fost vândută de bunicul revizuentului este neadevărată și nu este susținută de probe, așa cum în mod evident se susține și în sentința nr, 364/24 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. De asemenea, din expertiza tehnică topografică efectuată de expertul judiciar B. reiese că terenul în litigiu în suprafață de 13.631 mp este ocupat de străzi și construcții reprezentate de locuri de locuințe, precum și alte utilități publice și astfel se impune acordarea măsurilor compensatorii.

Revizuentul a solicitat admiterea cererii, casarea Deciziilor nr. 436/R din 06 aprilie 2015 și nr. 1031 din 07 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, menținerea sentinței civile nr. 364 din 24 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca fiind legală și temeinică și obligarea Primăriei Municipiului București ia emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, sector 4 în suprafață de 11.631 mp. Prin Decizia nr. 727 din 30 septembrie 2016 pronunțata în Dosar nr. x/2/2015 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ.; a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanța a reținut că, deși textul de lege reglementează situația în care „instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", în esență, susținerile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul în care instanța de judecată a interpretat materialul probator administrat în cauză, precum și la modul în care s-a tăcui interpretarea și aplicarea normelor juridice incidente în speță.

Instanța de judecata învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut, în esență, sub acest aspect, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., dat fiind faptul că din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat o corectă rezolvare a cererilor formulate de părți, în Urnita cadmiul procesual cu care a fost învestită instanța de recurs. Referitor Ia cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de judecată a constatat că revizuentul invocă contrarietatea Deciziilor Curții de Apel București nr. 1031/2015 pronunțată de secția a llI-a civilă și nr. 436/2015, pronunțată de secția a IV-a civilă, instanța superioară ierarhic competentă să soluționeze cererea fiind Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, revizuentul A., arătând că nu i-au fost respectate drepturile procesuale, că nu a beneficiat de un proces echitabil și că nu au fost analizate apărările formulate. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate ca recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, Decizia nr. 727 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București împotriva căreia revizuentul A. a declarat prezenta cale de atac, conține două soluții: una de respingere, ca nefondată, a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. și una de declinare, către Înalta Curte, a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În ceea ce privește respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Decizia nr. 727 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București este irevocabilă, nefiind supusă caii extraordinare de atac a recursului, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 436/R din 06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în Dosar nr. x/3/2011) este dată în soluționarea unui recurs, iar potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

„Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Caracterul irevocabil al deciziei a cărei revizuire se cere atrage, așadar, potrivit textului legal menționat, caracterul irevocabil al hotărârii ce soluționează cererea de revizuire având ca obiect acea decizie și înlătură posibilitatea atacării acesteia cu recurs. Referitor ia declinarea, în favoarea Înaltei Curți, a competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și sub acest aspect Decizia nr. 727 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București este irevocabilă, întrucât potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Legea nr. 202/2010, „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent." Prin soluția de declinare pronunțată în raport de obiectul cu care a fost învestită, Curtea de Apel București a procedat la aplicarea acestui text legal, situație față de care măsura adoptată nu se circumscrie exercitării niciunei căi de atac, prezentul recurs fiind inadmisibil și sub acest aspect. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 727 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2017.