ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 16/2017

Decizia nr. 16/2017

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 8 octombrie 2015 sub nr. x/2/2015 pe rolul Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie revizuentul A.

a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 1 și 8 din N.C.P.C.

(recalificate de către instanță, raportat la introducerea

cererii de chemare în judecată, în dispozițiile art. 322 pct. 2

și 7 C. proc. civ. din 1865) anularea Deciziei nr. 436/R din 06 aprilie 2015

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosar nr. x/3/2011.

În motivare,

revizuentul a arătat că decizia sus menționată este

abuzivă și arată renaționalizarea acestuia privind terenul

de 11.631 mp; a arătat că a făcut dovada formulării în

termen legal a notificării și a calității de persoană

îndreptățită și a preluării abuzive în proprietatea

statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001.

Motivația

că suprafața de teren solicitată ar fi fost vândută de

bunicul revizuentului este neadevărată și nu este

susținută de probe, așa cum în mod evident se susține

și în sentința nr, 364/24 martie 2014 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă.

De

asemenea, din expertiza tehnică topografică efectuată de

expertul judiciar B. reiese că terenul în litigiu în suprafață

de 13.631 mp este ocupat de străzi și construcții reprezentate

de locuri de locuințe, precum și alte utilități publice

și astfel se impune acordarea măsurilor compensatorii.

Revizuentul

a solicitat admiterea cererii, casarea Deciziilor nr. 436/R din 06 aprilie 2015

și nr. 1031 din 07 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel

București, menținerea sentinței civile nr. 364 din 24 martie 2014

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, ca fiind legală și temeinică și obligarea

Primăriei Municipiului București ia emiterea unei dispoziții

motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile

art. 21 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, sector

4 în suprafață de 11.631 mp.

Prin

Decizia nr. 727 din 30 septembrie 2016 pronunțata în Dosar nr. x/2/2015

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie,

a respins, ca nefondată, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.; a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Referitor

la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., instanța a reținut că, deși textul de lege

reglementează situația în care „instanța s-a pronunțat asupra

unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", în esență,

susținerile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare

la modul în care instanța de judecată a interpretat materialul

probator administrat în cauză, precum și la modul în care s-a

tăcui interpretarea și aplicarea normelor juridice incidente în

speță.

Instanța de

judecata învestită cu soluționarea cererii de revizuire a

reținut, în esență, sub acest aspect, că în speță

nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., dat fiind faptul că din analiza actelor și lucrărilor

dosarului a rezultat o corectă rezolvare a cererilor formulate de

părți, în Urnita cadmiul procesual cu care a fost învestită

instanța de recurs.

Referitor Ia

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., instanța de judecată a constatat că revizuentul

invocă contrarietatea Deciziilor Curții de Apel București nr. 1031/2015

pronunțată de secția a llI-a civilă și nr. 436/2015,

pronunțată de secția a IV-a civilă, instanța

superioară ierarhic competentă să soluționeze cererea fiind

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, revizuentul

A.,

arătând

că nu i-au fost respectate drepturile procesuale, că nu a beneficiat

de un proces echitabil și că nu au fost analizate apărările

formulate.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Căile

de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin

intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității

și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru

părți o garanție a respectării drepturilor lor

fundamentale.

Rezultă

că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita

căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de

la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de

a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Recursul

este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și

nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse

recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin

coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi

atacate ca recurs numai hotărârile definitive date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de

lege.

Față

de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile

a unei instanțe de recurs este inadmisibil o asemenea hotărâre nefiind

susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O

asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a

folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar

prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori

în aceeași cale de atac.

În speță,

Decizia nr. 727 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București

împotriva căreia revizuentul A. a declarat prezenta cale de atac,

conține două soluții: una de respingere, ca nefondată, a

cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. și una de declinare, către Înalta Curte, a cererii de revizuire

întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În

ceea ce privește respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Decizia nr.

727 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București este

irevocabilă, nefiind supusă caii extraordinare de atac a recursului,

întrucât decizia a cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 436/R din

06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV a civilă, în Dosar nr. x/3/2011) este dată în

soluționarea unui recurs, iar potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

„Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de

atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Caracterul irevocabil al deciziei a cărei revizuire se cere atrage,

așadar, potrivit textului legal menționat, caracterul irevocabil al

hotărârii ce soluționează cererea de revizuire având ca obiect

acea decizie și înlătură posibilitatea atacării acesteia cu

recurs.

Referitor

ia declinarea, în favoarea Înaltei Curți, a competenței de

soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., și sub acest aspect Decizia nr. 727 din 30

septembrie 2016 a Curții de Apel București este irevocabilă,

întrucât potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat

prin art. 1 pct. 20 din Legea nr. 202/2010, „Dacă instanța se

declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei

căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente

sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională

competent."

Prin

soluția de declinare pronunțată în raport de obiectul cu care a

fost învestită, Curtea de Apel București a procedat la aplicarea

acestui text legal, situație față de care măsura

adoptată nu se circumscrie exercitării niciunei căi de atac,

prezentul recurs fiind inadmisibil și sub acest aspect.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 727

din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2017.