ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2017

Decizia nr. 476/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 1 noiembrie 2016, sub nr. x/1/2016,

contestatorii A. și B.

au formulat contestație în anulare împotriva deciziei

nr. 1723 din data de 30 septembrie 2016 pronunțată de instanța supremă

.

Prin decizia nr. 1723 din data de

30 septembrie 2016,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de recurenții

A. și B. împotriva deciziei nr. 161/A din data de

18 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, întrucât criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei flagrante greșeli, întrucât instanța a omis să analizeze hotărârea instanței de apel, respectiv dacă prin decizia pronunțată în apel s-a adus atingere dispozițiilor art. 1846, art. 1847 și art. 1890 C. civ., motiv de nelegalitate ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost menționat și subliniat în cuprinsul cererii de recurs.

Au precizat că istoricul situației de fapt și de drept, astfel cum a fost detaliat în cuprinsul cererii de recurs și aprecierile privind administrarea și valorificarea probelor de către instanța de apel, reprezintă aspecte care au avut menirea să susțină și să demonstreze faptul că instanța de apel a respins cererea privind uzucaparea suprafeței de teren de 446 m.p., cu încălcarea dispozițiilor legale la care s-a făcut referire în cuprinsul motivelor de recurs.

Examinând contestația în anulare, cu prioritate chestiunea admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate de lege, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin decizia nr. 1723 din data de

30 septembrie 2016, a cărei retractare se solicită prin promovarea prezentei căi de atac,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de recurenții

A. și B. împotriva deciziei nr. 161/A din data de

18 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În susținerea contestației în anulare, contestatorii invocă faptul că soluția pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei flagrante greșeli întrucât instanța a omis să analizeze hotărârea instanței de apel, în cuprinsul cererii de recurs fiind evidențiat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate, calea de atac a contestației în anulare declarată împotriva unei hotărâri a instanței de recurs este admisibilă în cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, în legătură cu aspecte formale ale judecății, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, nedevolutivă, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a determina o nouă judecată în fond, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, respectiv de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

În speța dedusă judecății, soluția pronunțată de instanța de recurs, respectiv constatarea nulității recursului, împiedică trecerea la analiza pe fond a criticilor subsumate motivelor indicate de parte și nu se circumscrie nici noțiunilor de greșeală materială ori de omisiune, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este admisibilă doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu și în cazul în care instanța a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepții procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Din economia art. 318 C. proc. civ., rezultă că dispozițiile textului legal nu sunt aplicabile atunci când instanța soluționează recursul în temeiul unei excepții, chiar dacă excepția vizează însăși condiția motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea acelei excepții, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Drept urmare, potrivit raționamentului anterior prezentat, decizia

nr. 1723 din data de 30 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

prin care s-a constatat nulitatea recursului, nu poate forma obiect al contestației în anulare.

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 ori art. 318 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare și cum obiectul contestației în anulare nu poate fi extins prin analogie la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorii A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 1723 din data de 30 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.