ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1950/2019

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 5 februarie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin primarul general și B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 17160 din 27 mai 2013, emisă de pârâtul Municipiul București, prin primarul general și să se dispună anularea acestei dispoziții; - să de dispună obligarea pârâtului Municipiul București, prin primarul general să emită dispoziție cu respectarea dreptului de acces al reclamantei la imobilul din str. x, București; - să se constituie servitutea aparentă, necontinuă și pozitivă, de trecere în favoarea fondului dominant, din adresa str. x, București; Prin Sentința civilă nr. 10790 din 14 octombrie 2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. 2 .Hotărârea pronunțată de Tribunalul București: Prin Sentința nr. 379 din 18 martie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiate, obiecțiunile la raportul de expertiză; a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată; a respins cererea privind constatarea nulității Dispoziției nr. 17160 din 27 mai 2013 și obligarea pârâtului Municipiul București la emiterea unei dispoziții cu respectarea servituții de trecere a reclamantei ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea și a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantei, pe latura de vest a terenului proprietatea pârâtului C., cu o lățime de 1 m și suprafața de 29,82 mp, conform schiței anexa 6 la raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert D.; a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, și că pârâții B. și C. și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin Decizia nr. 844A din 5 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva Încheierilor de ședință 4 septembrie 2015, 9 octombrie 2015 și 4 martie 2016, precum și a Sentinței civile nr. 379 din 18 martie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Decizia pronunțată de Tribunalul București, în rejudecare Prin Sentința nr. 627 din 4 mai 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea, a instituit un drept de servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantei, pe latura de vest a terenului proprietatea pârâților E. și C., cu o lățime de 1 m și suprafața de 29,82 mp, conform schiței anexa 6 la raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert D., a respins ca neîntemeiată în rest cererea, a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată și că pârâții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin Decizia nr. 76 A din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 627 din 4 mai 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Cererea de recurs: Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanta A. a declarat recurs.

Procedura derulată în recurs: Prin Rezoluția din data de 22 aprilie 2019, s-a constatat că recursul este supus taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 80/2013, recurenta-reclamantă fiind înștiințată că are obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.703,7 RON. La data de 14 mai 2019, petenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum și cerere de ajutor public judiciar. Prin Încheierea din 29 mai 2019, completul de judecată nr. 3 a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ca tardiv formulată. Totodată, cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A., a fost respinsă prin Încheierea din camera de consiliu de la 17 septembrie 2019. Încheierile sus-menționate au fost comunicate petentei, iar până la data întocmirii raportului asupra admisibilității în principiu, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că motivele de recurs formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.703,7 RON, stabilită pentru soluționarea recursului, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, nu a fost achitată. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 5 noiembrie 2019, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Față de împrejurarea că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului au fost reținute excepțiile netimbrării și a nulității recursului, Înalta Curte constată că prioritară este analiza excepției netimbrării căii de atac, legala învestire a instanței fiind condiționată de îndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru prevăzute de lege. Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.." (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON". Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin Rezoluția din 22 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit că recurenta A. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru de 2.703,7 RON, în raport de motivele de recurs invocate, încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Această obligație a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 9 mai 2019, astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 6 mai 2019 și dovada de înmânare a acesteia, aflată la dosar. Recurenta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum și cerere de ajutor public judiciar. Prin Încheierea din 29 mai 2019, completul de judecată nr. 3 a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ca tardiv formulată. Cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A., a fost respinsă prin Încheierea din camera de consiliu de la 17 septembrie 2019. Încheierea de respingere a ajutorului public judiciar i-a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 1 octombrie 2019, potrivit mențiunii de pe dovada de comunicare aflată la dosar. Recurenta-reclamantă nu a uzat, în termen legal, de calea de atac deschisă împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, neformulând cerere de reexaminare și nici nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.703,7 RON. Prin urmare, reținând că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și va anula recursul ca netimbrat.